Sa nu credeti ca m-a apucat vreun dor de pelerinaj crestin. Pur si simplu, la barza roacara ii face Dumnezeu jaca de pele. Asa ca fug spre Hard Rock Cafe din Herastrau, unde in aceasta seara canta formatia… Nazareth. Revin cu impresii si imagini de la concert, va las cu o piesa frumoasa: Citeste mai mult »
Cum va spuneam si data trecuta, ca sa fii un trainer bun trebuie sa investesti in tine. Unii fac scoala de traineri (sau train-the-trainer course, in engleza), TTT cum il alinta trainerii din industrie, altii se chinuie sa invete pe propria piele. Eu am ales sa fac o scoala de traineri slaba (ma rog, asa a fost conjunctura), dar m-au ajutat zecile de traininguri tinute inainte sa fac acest curs. Citeste mai mult »
Si sunt pus pe laudat si zis de bine, pentru ca am despre cine si am de ce. Iata mai jos alegerea mea de chestiuni pe care le-am citit cu placere sau pe care le recomand din toata inima: Citeste mai mult »
Ieri am avut treaba prin Brasov, dar nu am putut pleca spre casa pana nu am testat ceva ce imi propusesem de multa vreme sa testez: mancarea de la Hanul din Ardeal. Aflat la 10 kilometri de Brasov pe drumul spre Sighisoara, hanul nu m-a inspirat mult timp. Asa c anu i-am calcat pragul. La recomandarea unui prieten, am intrat totusi sa vad ce si cum si iata cum am mai adaugat eu doua ciorbe strasnice pe lista de #Ciorbealese. Citeste mai mult »
Cei care au auzit de aceasta campanie probabil deja se intreaba: ce ar mai fi de spus despre asta? Cei care nu stiu despre ce e vorba, s-ar putea sa citeasca despre una din cele mai rasunatoare campanii din istoria publicitatii. Da, e o campanie veche din 1993, de cand Internetul (asa cum il stim azi) era inca in faza de proiect. Aceasta campanie a fost initiata de o companie producatoare de produse lactate din California. Ce credeau ei ca va fi un imbold pentru consumatorul american a ajuns pe mesele tuturor studentilor la publicitate si comunicare din intreaga lume. Campania a avut executii TV absolut spectaculoase, de unde si viralizarea ei excesiva, iar mai tarziu un site dedicat care in forma sa de azi este experienta pura, pe mine m-a amuzat si mi-a inseninat ziua uitandu-ma si navigand pe el. Citeste mai mult »
Nu-mi plac oamenii care au atitudinea aia tipica de roman care se tanguie ca nimic nu merge bine in Romania: “la noi se fura”, “uite ce fac altii”, “la noi niciodata nu o sa fie asa”, “da, dar aia sunt nemti, sunt mai civilizati ca noi”. E atat de simplu sa il iei pe nu in brate, sa ridici din umeri, sa te lasi pagubas sau sa zici “nu se poate”. Dar sunt si romani care isi urmeaza visul. Mai jos, un roman care a reusit. A muncit, a pus ban pe ban si sudoare pe sudoare si a reusit ceva misto. Merita aprecierea mea si nu numai a mea, si a voastra. Citeste mai mult »
Dragii mei, dupa Sarbatori ne reapucam de treaba. La cererea absolventilor cursului intensiv, am decis sa incep anul cu doua editii de avansati, facute separat pentru publisheri si regii/brokeri, respectiv agentii si clienti. Cererea de cursuri intensive este in continuare mare, asa ca in lunile ianuarie – martie 2012 am nu mai putin de 5 editii, unele generaliste, altele specializate, dupa cum urmeaza: Citeste mai mult »
Serpentinele incep brusc, iar asfaltul se pateaza cu suvite albe de gheata. Virez din scurt, si dupa scrasnetul din ce in ce mai ascutit al rotilor, cuplez tractiunea fata. Lada de bere din spate trosneste amenintator si pentru o clipa ma uit inapoi, dar apuc sa vad cu coada ochiului doua siluete in fata farurilor. Intorc brusc privirea si vad in fata masinii doua ciute, chiar pe drum, holbandu-se la mine. Ma holbez si eu, si desi e tarziu, opresc usor masina la 10 metri de ele. Ma fixeaza gratios, inchipuind tresariri delicate la fiecare gest de-al meu. Citeste mai mult »
L-am cunoscut pe Spidu intr-o iarna, acum ani de zile, in Brasov. Prin intermediul lui Razvan pictorul (sau Limba, cum ii mai zic cei apropiati). Pana sa-l intalnesc pe Limba credeam ca sunt cel mai sonat om din lume. Dupa ce l-am cunoscut pe Spidu, mi-am dat seama ca si Limba e mic copil. Un om mare, cu o inima prea mare, cu mintea prea departe pentru cei care judeca oamenii dupa aparente. Citeste mai mult »
Si cand spun flasher nu ma refer la cel care isi da parpalacul la o parte in autobuz pentru a arata domnitelor alte trebusoare, ci ma refer chiar la un baiat (sau fata) priceput la Flash. Si nu numai la Flash. Asa ca dragi colegi de industrie, daca stiti vreun baiet care nu are momentan un loc de munca fain sau vrea unul mai fain decta are, dati-i sa ceteasca pe aici cateva detalii. Citez din anunt: Citeste mai mult »
In mod normal nu as fi scris despre evenimentele “dubioase” de la Universitate care au loc zilele acestea legate de Raed si gasca, pentru a politica nu e printre subiectele mele preferate. Totusi, un phishing email venit astazi imi arata cat de oportunisti sunt sarlatanii digitali cand e vorba sa ia ochii naivilor. Despre phishing am mai scris de-a lungul timpului aici, ideea e alta. Profitand de evenimentele din piata, niste farsori au apelat la apetitul romanilor pentru stiri senzationale, la brandawareness-ul Antenelor si la cuvinte cheie precum Basescu sau Udrea pentru a mai virusa niste calculatoare. Citeste mai mult »
Am si un anunt care vizeaza un om cu multa experienta in industria de publicitate online, asa ca o sa rog respectuos specialistii Social Media sa pastreze gloantele pentru alte anunturi, care vor mai fi pe aici cat de curand, va asigur. Asadar: Citeste mai mult »
Dupa aproximativ o saptamana de la anuntul triplu (trei oportunitati de cariera) postat in numele unui client de-al meu, am primit peste 100 de mesaje email. Nu CV-uri, ca unii nu au trimis. Sunt mai Sandokani asa, se angajeaza numai cu un email trimis la panarama. De fapt, chiar despre asta vreau sa va vorbesc. Despre cum nu ar trebui sa tratati problema angajarii cand sunteti la inceput de cariera. Pentru ca din cele peste 80 de mesaje, putine pot face cu adevarat cu ochiul unui angajator, si in cazuri de mare concurenta, e greu sa va angajati daca nu sclipiti putin, iesind astfel din multime. Citeste mai mult »
Azi ma intreba o prietena pe Twitter cand imi fac blog culinar. Ii raspund aici Simonei ca am o galerie pe Facebook cu chestii facute la ceaun, ca am o categorie pe blog dedicata sportului cu lingura si paharul, ca am un site (Afterhours) care a vazut lumina monitoarelor pentru ca eram gurmand, nu ca voiam sa fac eu o avere cu el si asa mai departe. Cred ca a fi gurmand nu tine de ce blog ai, ci de ce simti cand gusti dintr-o mancare dumnezeiasca. Din fericire, sportul asta de a raspunde “da” la intrebarea oarecum shakespeariana “a fi sau a nu fi gurmand” are deja multi adepti in Romania, unii din ei apucandu-se de scris pe tema asta la modul serios. Asa ca ma onoreaza sa fiu chiar in juriu la unul din evenimentele anului 2012 din domeniu, Gala Blogourmet, car epremiaza astfel de oameni care vad mai mult decat un simplu blid de mancare cand se uita in frigider sau pe masa. Citeste mai mult »
De cate ori ma intreaba o fata ce cadou sa ia unui baiat raspunsul meu vine sablon: “asa cum voua va plac bijuteriile, noua ne plac cutitele”. Podoabele si vopselele cu ocru din Holocenul tarziu au devenit azi bijuteriile si machiajul pe care le cunoasteti. Calul de altadata si palosul au devenit masina de zi cu zi si briceagul elvetian de la cingatoare. Prea putine s-au schimbat in ultimele zeci de mii de ani cand vine vorba de rpeferinte pentru cadouri. Asa cum acum secole femeile se bucurau cand barbatul le aducea o scoica frumoasa de pe plaja, astazi se bucura la o bratara, o pereche de cercei sau un inel. Si noi la fel, luati-ne un cutit cu otel meserias si il vom aseza cu smerenie intre celelalte cutite pe care le avem, fara sa putem sa avem n preferat, asa cum voua va va fi greu seara de seara sa luati brosa preferata, dar car enu merge cu nu stiu ce compleu. Citeste mai mult »
Pe locul unde Sinan Pasa si-a pierdut niste dinti acum niste ani, multe masini de teren ale pasionatilor de offroad din Bucuresti si-au pierdut feciaoria de strada. Calugareni este un loc cu un teren variat, cu multa mlastina, cu pante si gropi numai bune de invatat tehnica 4×4. Si chiar daca am scris la momentul potrivit despre tura, mai scot acum cateva imagini de la naftalina. Citeste mai mult »
Dupa 12 luni ale lui 2011 plin de calatorii si iesiri pe coclauri, fac si eu un rezumat la inceputul lui 2011 despre ce a fost anul trecut pentru mine, exprimat prin sticlele obiectivului aparatului foto. Revin si cu o retrospectiva foto fara lighioane, promit! Citeste mai mult »
Dragii mei, ma bucur ca v-ati intors aproape toti la garnizoana, ca am vazut ca unul nu ati stat acasa de Sarbatori. Asa ca incepem anul in forta cu o ieseala culinara, din ciclul “Ciolaneala de industrie”. De data asta focusul este pe peste. Si sper ca declansarile sa fie tot asa. Va invit asadar la un regal ihtiologic (mai pe romaneste o masa plina de peste, ca de carnati, caltabosi si alte porcosenii cred ca sunteti satui dupa sezonul asta de Sarbatori fara zapada). Citeste mai mult »
Un client de-al meu care nu are stare in prima saptamana din an vrea sa angajeze. Reproduc mai jos citatul, cu mentiunile de rigoare: nu pot sa va spun cine este, nu stiu nivelurile salariilor pentru pozitiile de mai jos, ce fac eu de regula este sa trimit cv-uri bune mai departe. Pozitiile sunt junior spre middle, asa ca daca aveti ani grei de munca silnica in industrie asteptati un vant mai bun. Citeste mai mult »
Pentru pretinii cu 4×4 care au fost la Impotmoliada 2011, numai respect, pana pun si eu mereleul ala sa vin cu voi la joaca la Gradinita Comana, fosta gradinita Calugareni 2012. Si pana rezolv eu trebusoarele tehnice la Patrolozaur, ia poftiti aici de vedeti cateva cadre de la evenimentul din decembrie, anuntat si aici pe blog. Tot mai jos aveti arhiva cu toate fotografiile mele de la acest eveniment. Citeste mai mult »
In 2006, pe vremea asta, ieseam la o tura foto cu primul meu aparat digital DSLR, un Minolta 5D, un precursor al gamei Sony DSLR de azi. Desi nu s-au schimbat multe de atunci la cascada cu pricina, eu totusi va arat unul din primele cadre de-ale mele reusite in acel weekend. Citeste mai mult »
Sau ar trebui sa spunem Carciumul? Romanul s-a nascut gurmand, cu burdihanul dornic de inca o felie de paine pe care s apuna ceva alaturi, ca doar n-o manca paine goala, din toata saracia. Asa ca de Craciun am scris un mesaj cu ce aveam eu pe masa de Craciun, la Braila la ai mei, si am trimis mesajul asta cunoscutilor intr-un schimb de experienta. Mai jos cateva din raspunsuri, venite din toate colturile tarii si chiar si de peste hotare. Unele raspunsuri au fost chiar memorabile, inscriindu-se cu brio in cursa pentru premiile speciale inventate adhoc la citirea mesajelor: Citeste mai mult »
Uneori, Patrolul ma lasa in drum, adica se infige pe lateralele drumului. Asta daca poti sa ii spui drum. Nu de putine ori am testat lmitele laterale ale masinii, multe din traseele de offroad din Romania solicitand la maxim agilitatea soferului prin ingustimea drumului. Si de cateva ori oglinzile, aripile si bandourile laterale de protectie au facut cunostinta cu pamantul, pietrele sau copacii ce margineau drumurile inguste si adesea mai tari decat masina. Citeste mai mult »
Ii urmaream miscarile cu atentie. Sfida orice curs de ritm, uneori si gravitatia si adesea surprindea toata lumea prezenta la concert prin iesirile sale din ritm. Era acolo, sus pe scena, impreuna cu cvasisiamezul sau, ca sa zic asa, cu care isi incrucisa din cand in cand miscarile, spre bucuria si in ovatiile celor aflati la concert. Desi toata lumea fredona ce canta Artanu, de fapt adevaratul star era undeva in spate, dictand mersul fiecarei melodii. Citeste mai mult »
Nu am apucat in ultima luna sa procesez prea multe fotografii din zona de restante. A fost o luna nebuna, am avut de alergat si inca mai alerg. Dar asa, inainte de Craciun, va las cu cateva imagini de pe malul Bosforului, din Istanbul, cu mentiunea ca revin cu un alt articol special pentru bazarul din Istanbul. Citeste mai mult »
