contact publicitate in teste wildescapes fotoreportaj inapoi din weekend mediaroom training consultanta despre

Interviu cu Andy Casagrande: Totul despre rechinii din Shark Week.

Dupa cum va ziceam saptamana trecuta, incepand de azi incepe Shark Week pe Discovery. Pana acum, nimic nou. Ce am nou si in exclusivitate pentru cititorii mei: un interviu pe care am avut onoarea sa i-l iau lui Andy Casagrande, unul din cei mai titrati experti in filmarea rechinilor de pe toate meridianele globului, din Africa de Sud pana in Caraibe. Asa ca pana deseara, cand incepe Shark Week si anunt si castigatorii concursului de saptamana trecuta, luati de poftiti la informatii noi si proaspete despre ultimii rechini filmati de Andy, cei de la Marea Bariera de Corali din Australia…

10371898_10153158130629546_2280504783473645687_n

[Sursa foto: Discovery]

Doru Panaitescu: Să începem cu ”Shark Week” din acest an: prin ce se deosebesc rechinii din Africa de Sud, unde ai mai filmat înainte, de cei filmați acum în Noua Zeelandă și Australia ? Întreb fiindcă am impresia că scufundările turistice, în acele cuști speciale, din care oamenii hrănesc rechinii, sunt foarte răspândite în Africa de Sud. Sunt rechinii de acolo mai obișnuiți cu oamenii ?

Andy Casagrande: Da, o întrebare excelentă. După întâlnirile pe care le-am avut în Noua Zeelandă, atât eu, cât și Jeff Kurr, am decis că marele rechin alb de acolo este cel mai sălbatic și mai puțin îmblânzit rechin de pe planetă. După cum spui, rechinii din Cape Town sunt altfel. Industria turistică e în plin avânt acolo, iar scufundările cu acele cuști speciale se fac de mai bine de 20 de ani. Pe de altă parte, în Noua Zeelandă e ceva complet nou, abia au început de vreo șapte sau opt ani și există doar unul sau doi operatori turistici care organizează așa ceva. Deci s-ar părea că rechinii din Noua Zeelandă nu prea sunt obișnuiți cu oamenii, așa încât am avut parte de experiențe incredibile. Nu vreau să spun prin asta că rechinii de acolo ar fi agresivi, ci doar că sunt incredibil de sălbatici și foarte curioși.

Doru Panaitescu: Ai întâlnit foarte multe animale sălbatice, atât marine, cât și terestre. Cum ai defini un animal periculos?

Andy Casagrande: Un animal periculos? Iată o întrebare bună, fiindcă, de pildă, marii rechini albi sunt foarte periculoși, pot să vâneze și să ucidă și animale, și oameni. Sunt periculoși pentru oameni fiindcă sunt prădători profesioniști. Pot să se furișeze, să urmărească, să vâneze și să ucidă oameni dacă vor, dar categoric există o diferență între „periculos” și „ticălos” sau „rău”. De multe ori, în presă, mai ales după filmul ”Fălci”… Media antropomorfizează adesea animalele, adică afirmă că ar fi niște monștri, că ar fi malefice sau draconice… Dar adevărul este că rechinii trebuie să ucidă ca să supraviețuiască, iar vânătoarea presupune sânge și diverse alte aspecte de care oamenii se sperie… Și noi trebuie să mâncăm ca să supraviețuim, dar cei mai mulți dintre noi nu mai sunt nevoiți să ucidă pentru asta. Se duc la McDonald’s, își cumpără un hamburger, plătesc și pleacă mai departe. Așadar cu toții trebuie să vânăm și să ucidem ca să supraviețuim, dar în moduri diferite. Cred că un animal periculos este cel care poate răni alt animal, dar ideea de bază este că nu face asta din răutate, ci doar ca să supraviețuiască. Nu e ticălos, e doar periculos.

Doru Panaitescu: Îți mai amintești prima ta experiență cu rechinii ?

Andy Casagrande: Am puține experiențe directe trăite alături de o specie nouă, dar țin minte că prima data când m-am scufundat cu marii rechini albi eram în Cape Town, în Africa de Sud. Primul oraș lângă care am ieșit din cușca mea subacvatică a fost Cape Town, pe Insula Duiker, care e o colonie micuță, situată la aproximativ două ore de Cape Town. Îmi amintesc că apa era foarte rece, nu vedeam prea bine și m-am aruncat direct la fund, plonjând vreo 15 metri. Eram foarte aproape de colonia de foci, așa încât stăteam cât mai aproape de stânci, ca să putem sta cu spatele rezemat de stânci, fără să ne temem că am fi putut fi atacați de rechini, din spate. Dar prima data când am intrat în apă am văzut cel puțin trei mari rechini albi. Erau foarte curioși. Eu am rămas pe fundul apei, unde eram mai în siguranță, fiindcă dacă stai la adâncime medie sau urci spre suprafață, rechinul se poate apropia pe furiș de tine. În timpul acelei prime experiențe mi-am dat seama că dușmanul nostru cel mai mare e chiar mintea noastră, fiindcă rechinii – chiar dacă se apropiau foarte mult de mine – nu erau agresivi, dar mintea mea îmi spunea tot timpul: „Dumnezeule ! Animalul ăsta mă face să-mi fie frică !” Gândim așa din cauza lucrurilor pe care le vedem la TV sau în filme ca ”Fălci” – și trebuia să-mi repet tot timpul că, de fapt, animalul nu voia să mă mănânce. Era pur și simplu curios și, în fond, eu eram intrusul care pătrunsese în lumea lui, deci eu creasem situația respectivă. A fost uimitor… Și cel mai dificil mi s-a părut să reușesc să mă concentrez, să rămân calm, dar în același timp să fiu vigilent și să am grijă ca rechinii să nu mă ia prin surprindere, furișându-se ca să mă atace.

Doru Panaitescu: Există vreun ghid de comportament în prezența acestor animale periculoase ? Cât de important este ca publicul să fie educat în acest sens ?

Andy Casagrande: Fiecare rechin este unic, chiar și în cadrul aceleiași specii. Fiecare individ are o personalitate unică, așa cum e și cu oamenii. Dar un ghid de comportament pentru oamenii obișnuiți, care ies să înoate în mare, ar trebui să conțină câteva lucruri importante, fiindcă rechinii sunt periculoși. Nu sunt porniți pe urmele noastre, gata să ne atace oricând, fiindcă ar fi răi sau ticăloși, dar dacă vrei să eviți situațiile neplăcute provocate de rechini, e bine să faci anumite lucruri de bun-simț: să nu înoți în ape tulburi, fiindcă dacă nu are vizibilitate foarte bună, rechinul te poate confunda cu un animal pe care îl mănâncă de obicei, cum ar fi o focă. De asemenea, nu e bine să înoți în preajma coloniilor de foci, fiindcă sunt locuri unde rechinii vin adesea în căutarea hranei. E ca și când ai merge în Parcul Național Serengeti și ai coborî din jeep ca să te plimbi prin zonă, fiindcă știi că acolo vânează leii. Ar fi destul de dificil de întocmit un ghid, fiindcă există atât de multe specii de rechini, însă doar câteva sunt considerate periculoase pentru oameni. Dar categoric un astfel de ghid ar fi util. Și cred că prima regulă ar trebui să fie că atunci când vezi un rechin e bine să nu intri în panică. Să păstrezi contactul vizual cu el, fiindcă e un prădător de ambuscadă, care folosește tactici prin care se furișează și atacă prin surprindere. Dacă vezi rechinul respectiv înseamnă că nu te atacă, ci poate e doar curios. Marele rechin alb, de pildă, stă la adâncimi destul de mari și apoi se furișează țâșnind vertical și încercând să te atace de jos în sus. Nu prea ai ce face, dar e bine să fii mereu atent în jur, dacă înoți sau faci surf în zone unde trăiesc mari rechini albi. Nu te apropia prea mult de coloniile de foci, iar atunci când apa e tulbure și vizibilitatea nu e prea bună, mai degrabă rămâi pe plajă și bronzează-te !

Doru Panaitescu: Este oare o legendă că, pentru rechini, scufundătorii în costume de neopren seamănă mult cu focile? E adevărat, costumul chiar aduce cu o focă la culoare și textură, deci poate că rechinul crede că acolo e o focă, fiindcă se știe că acești prădători nu au o vedere foarte bună.

Andy Casagrande: De fapt, rechinii văd foarte bine. Cei mai mulți dintre ei, în special marele rechin alb. Dar când văd o siluetă aproape de suprafața apei, parcă nici nu mai contează prea mult culoarea sau textura, fiindcă uneori chiar sunt costume albastre sau viu colorate… Dar când te uiți de jos în sus, silueta respectivă chiar seamănă cu o umbră, o formă întunecată, profilată pe fondul apei luminate de soare. Rechinii pot să confunde această siluetă cu o focă, dar cred că majoritatea înotătorilor preferă oricum să înoate cu costume, fiindcă măcar așa le este cald și bine. Rechinul te poate confunda cu o focă indiferent dacă porți costum sau nu, fiindcă vede de fapt doar o umbră, aproape de suprafața apei.

Doru Panaitescu: Următoarea mea întrebare ar fi de fapt şi o invitaţie, în acelaşi timp. Să presupunem că ai veni să filmezi în România câţiva ani. La noi, specia cea mai de temut este ursul carpatin, urscul brun. În fiecare an se raportează cam 20 de atacuri date de acest animal… Spune-ne, te rog, trei lucruri de care ai ţine cont dacă te-ai întâlni cu acest animal maiestuos. Într-un fel, el ar fi “rechinul Carpaţilor”.

Andy Casagrande: Sigur… Din câte ştiu eu, dacă te atacă un urs brun nu e bine să te prefaci că eşti mort. De asemenea, e bine să nu fii agresiv. Dacă te întâlneşti cu un urs, mai ales cu o mamă cu pui, e important să nu-i sperii, fiindcă o mamă cu pui e gata să face orice ca să şi-i apere. Deci e bine să nu năvăleşti peste ei şi să-i sperii. Avem şi noi urşi în Alaska, sunt nişte animale uimitoare, dar nu am prea multă experienţă în domeniu, deci n-aş vrea să-ţi dau vreun sfat greşit. Probabil că voi ştiţi acolo mai multe despre urşi decât ştiu eu…

Doru Panaitescu: Eu întrebam mai degrabă ce nu ar trebui să faci, atunci când vezi un astfel de animal.

Andy Casagrande: Cred că nu trebuie să fii agresiv şi nu trebuie să-l întărâţi în niciun fel. E bine să încerci să-ţi păstrezi calmul, să fii relaxat şi, dacă ursul pare interesat de tine, să speri că nu e foarte înfometat. Sincer, nu ştiu prea multe lucruri despre urşi…

Doru Panaitescu: Să ne întoarcem la rechini… Ai urmărit la TV “Shark Week” când erai mic. Cât de diferite ţi se păreau astfel de programe pe atunci ? Cum s-au dezvoltat, cum s-a ajuns la tehnologii de filmare subacvatice şi alte asemenea ?

Andy Casagrande: Când eram mic, mă uitam mereu la “Shark Week”. Pe atunci nu eram foarte atent la camerele de filmat şi la tehnologiile folosite, dar mă bucuram să văd rechinii şi imaginile de la TV. De-a lungul anilor însă, pe măsură ce tehnologia a progresat, au apărut camere de filmat cu infraroşii sau cu senzori termici, drone aeriene şi tot felul de alte tehnologii sofisticate. Evident că acum putem spune alte poveşti şi putem aprofunda mai bine ceea ce ştim despre comportamentul animalelor. Asta mi se pare extraordinar, fiindcă eu, făcându-mi meseria de cameraman, încerc mereu să dezvolt noi tehnici, să surprind noi unghiuri de filmare, noi comportamente ale animalelor… Iar tehnologiile performante mă ajută mult. În trecut foloseam peliculă sau chiar camere iMAX şi aveam doar trei minute în care să filmăm. Acum pot să stau sub apă cinci ore, cu echipamente care mă ajută să respir, şi pot să filmez ore în şir, în funcţie de cât de mare e cardul pe care stochez imaginile filmate. În plus, filmările cu încetinitorul mă ajută enorm, căci pot să surprind mişcările rapide ale rechinilor şi apoi să le prezint în secvenţe descompuse, derulate extrem de lent. Chiar şi oamenii de ştiinţă pot folosi imagini de acest fel, ca să studieze mai bine animalele şi comportamentele lor, deci explozia tehnologiilor performante, în special pentru filmările subacvatice, în cazul rechinilor, face ca meseria de cameraman în domeniu să devină cu atât mai incitantă.

Doru Panaitescu: Ne poți da niște detalii în acest sens?

Andy Casagrande: Eu lucrez cu 360 de camere de filmat. Filmez mult cu camere GoPro, fiindcă sunt nişte echipamente uimitoare. Poţi să montezi opt camere pe o structură, fiecare îndreptată într-o altă direcţie, deci poţi să filmezi la 360 de grade sub apă, dintr-un singur salt. Iar imaginile sunt tridimensionale şi poţi filma absolut tot – sus, jos, stânga, dreapta… Faci o singură scufundare şi filmezi totul. Mi se pare extraordinar !

Doru Panaitescu: Am văzut multe documentare în care rechinii atacă oameni, în special când vine vorba de scufundători, fiindcă aceştia, dacă văd un rechin de talie mică, vor să se joace cu el, dar situaţia poate deveni periculoasă. Crezi că rechinii au devenit agresivi faţă de cuştile pentru scufundări şi faţă de scufundători fiindcă aceştia fug din faţa lor ? Sau fiindcă rechinii vor pur şi simplu să se apere?

Andy Casagrande: Da, categoric. Cred că lucrul cel mai important este să respectăm legea vieţii şi să sperăm că şi speciile din jur ne vor respecta. Da, oamenii sunt o formă de viaţă străină în aceste ecosisteme, mai ales dacă ne gândim la un scufundător care plonjează în apă. Noi nu trăim acolo, ci suntem doar în vizită. Uneori, oamenii devin curioşi şi vor să tragă rechinii de coadă. De cele mai multe ori, rechinii se întorc şi fug sau pur şi simplu evită oamenii, dar apar şi situaţii în care devin defensivi, de pildă dacă se simt încolţiţi între recifuri şi simt că nu pot scăpa de acolo. Atunci, singura lor opţiune este să atace persoana sau măcar să-i transmită cumva un avertisment. Cred că e important să respectăm speciile sălbatice – și să sperăm că şi ele ne vor respecta, la rândul lor.

Doru Panaitescu: Cum poate fi evitat atacul unui rechin ?

Andy Casagrande: E o chestiune de bun-simţ să nu înoţi în ape foarte tulburi. Nu înota şi nu face surf în preajma unei colonii de foci, unde rechinii – şi în special marele rechin alb – vor veni să vâneze. Cele mai multe specii de rechini nu sunt periculoşi pentru oameni, dar marele rechin alb, rechinul-tigru şi rechinul-taur sunt cele mai periculoase. Ca atare, e de bun-simţ să nu te aventurezi în zone unde ştii că vânează aceste specii. Dacă vezi mai multe foci sau mai multe ţestoase în apă… Nu vreau să-i sperii pe înotători. De pildă, dacă te duci în Hawaii, vezi acolo multe ţestoase care arată minunat. Dar nu te apropia de grupurile mari. În concluzie, rechinii atacă foarte rar. În medie, cam cinci persoane sunt atacate pe an de rechini, în timp ce multe milioane de oameni sunt victimele accidentelor de maşină sau ale atacurilor de cord. Însă e de bun-simţ că, dacă vezi un rechin, e bine să păstrezi contactul vizual şi să nu te panichezi. Dacă începi să dai nebuneşte din mâini şi din picioare, dacă te îndepărtezi înotând frenetic, panicat, instinctul îi va spune rechinului să te urmărească. Deci e bine să-ţi păstrezi cumpătul. Dacă un rechin încearcă să te muşte, încearcă să-l împingi. Ochii şi branhiile rechinilor sunt foarte vulnerabile. Se spune că e bine să pocneşti un eventual atacator în nas, dar e posibil să nu meargă metoda asta… Rechinul are o gură foarte puternică şi îşi foloseşte botul ca să sape, să caute printre recifuri, ori ca să se izbească de lucruri pe care vrea să le studieze. Deci cred că există nişte reguli de bun-simţ… Şi mai ales trebuie să fii atent când şofezi, în drum spre plajă, fiindcă atunci te afli într-un pericol mult mai mare.

Doru Panaitescu: Ai trăit vreodată un moment în care te-ai întâlnit cu un rechin şi viaţa ta a fost în pericol?

Andy Casagrande: Ne scufundam odata fără cușcă, iar în jurul nostru erau vreo șapte mari rechini albi. Asta se întâmpla când filmam pentru un program numit „Mușcătura rechinului”, în 2010, iar eu eram atât de absorbit de filmări încât am uitat să fiu atent și la butelia mea de oxigen pentru scufundări. Brusc, am realizat că mai aveam foarte, foarte puțin aer, deci trebuia să mă întorc urgent la suprafață. Când ești în preajma marilor rechini albi, regula numărul 1 este că niciodată nu te îndepărtezi înot. Dacă te comporți ca o pradă, rechinul te privește ca pe o pradă. Nu trebuie să fugi de el și nu trebuie să intri în panică, fiindcă acest rechin e obișnuit ca toate speciile din ocean să fugă de el. Eu aveam deci o problemă gravă, fiindcă trebuia să ajung urgent la barcă. Dacă nu mă grăbeam, urma să rămân fără aer și să mor înecat, așa încât era obligatoriu să mă îndepărtez înot de rechini. Unul dintre ei m-a urmărit până la suprafață, fiindcă m-a văzut plecând rapid. A fost cam ca o pisică, atunci când vede fugind un șoricel. Dacă șoarecele aleargă și încearcă să scape, pisica îl urmărește, dar dacă el e mort și rămâne nemișcat, pisica nu mai e deloc interesată. Altfel spus, dacă eu aș fi fost mai relaxat și m-aș fi mișcat mai lent, probabil că și rechinul ar fi fost mai calm, dar așa m-a urmărit până la suprafață, așa încât a trebuit să mă întorc și să-l împing cu camera de filmat ca să scap de el. A fost o situație interesantă și destul de înfricoșătoare, dar după ce rechinul mi-a atins carcasa camerei de filmat, care era din aluminiu și oțel, i-a dat drumul și astfel am avut timp să mă urc în barcă, la adăpost.

Filmez pentru “Shark Week” de mai bine de un deceniu şi am filmat multe specii de rechin, în toată lumea. Dar niciodată nu am fost muşcat serios de vreun rechin. Mi s-a întâmplat ca un rechin să se apropie şi să mă muşte uşor sau să-mi ronţăie labele de scafandru, dar niciodată nu am fost muşcat în aşa fel încât să fiu rănit sau să sângerez. Şi asta fiindcă încerc de fiecare dată să fiu cât mai în siguranţă, să rămân calm şi să fiu atent la tot ce e în jur. Desigur, există întotdeauna riscuri, dar eu consider că, atâta timp cât sunt vigilent şi concentrat, atent să nu fac greşeli, voi fi în siguranţă. Desigur, nu aş recomanda oricui să sară în apă şi să înoate cu o cameră de filmat, încercând să filmeze marii rechini albi. Eu i-am studiat mai întâi timp de mulţi ani de sus, din barcă, deci cred că ai nevoie de multă experienţă şi practică dacă vrei să faci aşa ceva. În plus, trebuie să înţelegi foarte bine comportamentul rechinilor, înainte să forţezi limitele şi să ieşi din cuşca de protecţie.

Doru Panaitescu: Ne-ai putea spune câte ceva despre planurile şi proiectele tale de viitor ?

Andy Casagrande: Da, am pomenit deja pe scurt… Folosesc acele 360 de camere, e ca şi cum aş avea o sferă alcătuită din camere cu care filmez în orice moment în toate direcţiile. Am mai lucrat la câte ceva anul ăsta… De pildă, un şir de 25 de camere aşezate în şir, cu care filmez oarecum în stilul “Matrix”. Mai am şi alte proiecte de viitor, cu mai multe camere dispuse sferic sau camere montate pe înotătoare de rechin, fiindcă aş vrea foarte mult să aflu ce fac rechinii când nu sunt oameni prin preajmă, ci se comportă obişnuit… Da, deci am în vedere mai multe echipamente interesante şi, sper, noi filme care să fie şi mai grozave decât cele de până acum.

Sa nu uit: puteti intra pe pagina dedicata Shark Week pentru acest sezon pentru a afla ce specie de rechin se potriveste cu personalitatea ta!

Comments

Provocarea saptamanii: un soim si un sarpe (testare de produs)

Spuneam ieri pe Twitter ca azi merg sa fac niste investigatii. Dar nu pentru sanatate (mama, sunt bine!), ci… pentru offroad! Alaltaieri ma suna o prietena de la o agentie: “Vrei sa testezi ceva?” Eu, blogger “atipic”, raspund: “Nu prea imi sta in fire sa testez la comanda produse”. “Pai, ar fi vorba de un produs de coclauri”. Asa ca am incuviintat pe loc: in acest weekend voi testa un model de varf din gama de statii radio pentru masina de la Cobra, mai exact modelul 29 LX CB Radio.

Cobra 29 LX 2 Citeste mai mult »

Comments

Brotacelul din campania Selgros (video bonus)

Dupa expeditia Selgros de luna trecuta in care am mers pe coclauri sa supravietuiesc impreuna cu un african si un asiatic, cititorii mei au avut reactii din ce in ce mai diverse: unii au zis ca e facatura da capo al fine, altii s-au amuzat teribil, unii au zis ca eu nu aveam ce cauta acolo, altii ca cei doi nu aveau ce cauta acolo. Si unii, cei mai tari, ca de ce nu ne-am filmat singuri miniexpeditia?

selfie-cumamsupravietuit4.

Citeste mai mult »

Comments

Adevarul despre animalele salbatice. Si un concurs de la Discovery Romania

Luna trecuta, am pornit pe Facebook o discutie care a devenit extrem de interesanta: ce animale salbatice (sau salbaticite) din Romania sunt considerate periculoase. Evident, alegand raspunsurile pe subiect de cele legate de politicieni, soferi si alte bazaconii, rezultatul a fost suprinzator, pentru mine cel putin: In afara de ursi, vipere si serpi in general, teama oamenilor este indreptata in special impotriva cainilor (fie vagabonzi – maidanezi, fie sălbăticiți – in natura, fie de stana, pe munte si nu numai). Citeste mai mult »

Comments (17)

Miscare importanta in piata de publicitate online: Thinkdigital preia operatiunile AdEvolution

ThinkDigital Romania și AdEvolution au semnat un acord de colaborare în urma căruia, până la finalul anului, operațiunile de business ale celor două companii se vor integra. Comunicatul de presa suna bine, dar in spate se prefigureaza o consolidare a pozitiei de lider de piata pentru Thinkdigital in Romania. Citeste mai mult »

Comments (2)

Bursa HR: Agentie interactiva in cautare de “mester de wordpress”

Si tocmai cand ziceam ca august s-a domolit, iata ca vanatoarea de oameni buni care sa lucreze direct sau indirect in industria de comunicare digitala continua mai dihai decat credeam. Urmatorul anunt este pentru web developeri care manuie bine WordPress-ul, asa ca daca stiti pe cienva interesat, dati-i de stire. Citez din anuntul clientului: Citeste mai mult »

Comments

Buila dupa viitura

Merg in Masivul Buila Vanturarita de aproape 10 ani de zile. Am fost si iarna, si primavara, si toamna, dar cel mai mult ma gadila fauna verii. O vara scurta si ploioasa ca aici, ca pe intreaga catena a Meridionalilor, precipitatiile depasesc cu mult media celorlalte zone. Profitand de un drum proaspat refacut, cat sa atingi grav cu o masina de teren inaltata, am plecat dupa specii montane. Desi a plouat de a rupt, inclusiv copacii, am gasit cate ceva.

resizeDSC07570_2048x1365 Citeste mai mult »

Comments

Un training nu te face mai destept peste noapte

Am primit o leapsa interesanta de la Calin Rotarus, fostul meu sef si coleg, actual frate de breasla in training si consultanta in comunicare digitala. Leapsa este o problema de fond pentru industria de comunicare online: sa scriu cateva consideratii despre nevoia de training pe piata noastra de digital. Citeste mai mult »

Comments

Un caz clasic de furt: Bogdan Bealcovschi fura fara jena fotografii cu vipere

Intrerup putin sezonul de angajari ca sa va semnalez un caz clasic de furt, pagubiti fiind atat subsemnatul, cat si Vlad Cioflec. Ieri, la atentionarea lui Vlad, cu care fac iesiri pentru scotocit de fauna, am constatat cu stupoare ca una din fotografiile mele cu vipera de munte (Vipera berus) troneaza la loc de cinste ca prima fotografie in ilustrarea unui articol de pe un site obscurt, truezone.ro. Mai precis un subdomeniu al acestuia, descopera.truezone.ro, facut probabil mimetic dupa site-ul descopera.ro (desi astia macar precizeaza sursa fotografiilor). Citeste mai mult »

Comments (37)

Bursa HR: Publisher digital important cauta Key Account Manager

Desi este august, iata o cascada de anunturi din piata de publicitate online care arata ca urmeaza o toamna cu activitate. Un publisher digital important, de talie mare, isi mareste echipa de vanzari online cu o pozitie de Account Manager. Citeste mai mult »

Comments

BursaHR: Agentie locala in cautare de Digital Media Planner

Si inca un anunt de angajare de industrie. Al treilea la rand, dar se pare ca asta e saptamana angajarilor in industrie. De data asta pentru o agentie care cauta un om de digital apt sa coordoneze cumparatura de media pentru toate canalele digitale posibile, de la publisheri locali la Google Ads, Facebook Ads etc. Citeste mai mult »

Comments

Agentie mare de media ofera stagiu de practica

Ca sa nu fiu acuzat ca ofer posturi bune doar pentru cei experimentati, iata si un anunt pentru cei aflati la inceput de cariera si care vor sa patrunda tainele lucrului intr-o agentie de renume. Mondial chiar. E vorba de un “internship” care probabil se poate lasa si cu angajare permanenta daca va demonstrati vitejia in timpul stagiului de practica.

Citez: Citeste mai mult »

Comments

Bursa HR: Vanzator senior de publicitate online

Dragii mei, desi este august, este un fel de vara (doar vedeti si voi ca iese soarele o data pe saptamana) si sunt concedii, avem jucatori in piata care vor sa isi consolideze echipele pentru campania de toamna (nu de porumb, desigur). Asa ca unul din cientii mei, o regie de vanzari de spatii publicitare pe mobil (atentie, pe mobil, nu online clasic), cauta vanzator cu experienta pe piata de vanzari de spatii media digitale.

Cerintele postului sunt simple: Citeste mai mult »

Comments

Epilog #cumamsupravietuit: unul nu gateste, altul nu construieste, noroc de distractie

Dragii mei, iata si epilogul expeditiei de burtaniarzi de salon spre coclaurii Baraganului. Inzestrati cu multe cumparaturi de profil de la Selgros Romania, am reusit impreuna cu Chinezu si Cabral sa supravietuim. Ce n-au inteles mititeii din toata tevatura asta a fost ca distractia incepe de la primele cumparaturi pana la ultima fuga rusinoasa din motive de ploaie. Nu stiu cum s-au distrat ei, dar eu stiu ca m-am distrat de monune pe balta. Iata si ultimul film din serie:

Citeste mai mult »

Comments (4)

Dupa aprovizionare, urmeaza campare si mancare. Ma rog, vorba vine mancare (episodul 2 video) #cumamsupravietuit

Daca la primul episod a reiesit clar ca Selgros Romania s-a pregatit cum trebuie, dar noi am fost cei neispraviti, in special Africanul (zis si Lamentabilul) si Asiaticul (zis si Trândavicul), cum am ajuns la balta, cum au inceput lamentarile, plansetele si milogelile de tot soiul. Cabral primul, desigur, el negasindu-si locul in natura darnica a patriei, asa cum nu a gasit nici spray de tantari in tot magazinul ala mare cat toate zilele si dotat pe masura. Oare de ce doar eu am simtit ca e distractie, mi-e peste putinta sa pricep. Dar sa nu anticipam: iata dovada in format video despre cum s-au plans amandoi veneticii de logistica maiastra de care m-am ocupat ca sa iasa distractie maxima pe balta. Doamnelor si domnilor, Selgros Supravietuitorii Blues!

Citeste mai mult »

Comments (3)

« Previous entries Next Page » Next Page »

Switch to our mobile site