Fotogeografica, salon de fotografie de natură – ediția XXI

Dragii mei, am deosebita plăcere de a vă invita la cea de-a 21-a ediție a salonului Fotogeografica. Festivalul incepe astăzi cu vernisajul Salonului Național de Fotografie Fotogeografica edția XXI, ce va avea loc la Galeria Artelor a Palatului Cercului Militar Național.

Citeste mai mult »

Comentarii

Curs de publicitate online cu bonus curs de Adwords cadou

Săptămâna viitoare organizez o nouă ediție a cursului de publicitate online – am pierdut sirul, asa că nu mai stiu a cata editie este și oricum e o informație utilă doar mie, cred. Ce v-ar fi mult mai util să aflați despre aceasta ediție este că ea vine la pachet cu un cadou consistent, grație colaborarii mele cu OK Institute, care ofera cursuri specializate tot in zona de digital. Citeste mai mult »

Comentarii

Singur în sălbăticie (sau un fel de Alone Casting Tape)

Povesteam luni pe blog că am primit o provocare: de a sta o noapte singur, într-o pădure care nu mi-era cunoscută dinainte. Acum, după ce s-au linistit apele și a răsuflat și mama ușurată, vin cu povestea în detaliu, că mulți au rămas curioși de cum s-a întamplat și ce și cum etc. Citeste mai mult »

Comentarii

Invitație la călătorie: În goana mea după specii…

…am uitat să vă spun că, o dată la câțiva pași, îmi trag sufletul și imortalizez locurile, respectiv habitatele unde imi plimb făptura întru surprinderea animalelor. Vă povestesc despre asta pe blog destul de rar pentru ca nu ma consider un fotograf bun de peisaj. Dar trebuie să recunosc cu mâna pe inimă, uneori îmi doresc să rămân acolo, pentru ca sunt invidios pe acele animăluțe care văd asemenea peisaje…


[subsemnatul, cu ochii după vulturi suri (Gyps fulvus), o specie care reușește să prospere aici, în stâncăriile din Spania. Vedere din canionul Syurana, în apropiere de Barcelona] Citeste mai mult »

Comments (2)

Seminar de autoaparare cu Cecep Arif la Bucuresti – tehnici cu karambitul

Articolul meu despre cutite de saptamana trecuta nu a trecut neobservat. Zeci de prieteni m-au interpelat pentru a le recomanda cum sa isi aleaga cutitul lor preferat, pentru ca nu am facut un ghid special pentru alegerea unui cutit bun. Inainte sa apuc sa fac asta, am fost contactat de Catalin de la Clubul de Silat „Cocorul Alb” (silat este un sport de autoaparare din Indonezia care, ati ghicit, are mare legatura cu cutitul meu preferat). Catalin mi-a trimis o fotografie cu un karambit traditional, care va fi oferit tuturor participantilor de la seminarul de tehnici de autoaparare de sambata aceasta tinut de maestrul Cecep Arif. Citeste mai mult »

Comentarii

Singur în pădure – o provocare acceptată… pe loc

Presupun ca stiti ca imi place viata dubla (de luni pana joi cu digital, cursuri si altele asemenea, de joi pana duminica, uneori cu intarzieri pana luni si chiar marti pe coclauri). Multa lume m-a intrebat daca sunt pregătit sa suprevietuiesc in salbaticie, iata ca am acum si ocazia sa vad daca ma descurc. Pe scurt, cei de la History România vor sa ma trimita 24 de ore intr-o padure sa vada daca supravietuiesc singur, pe modelul serialului lor „Singuri”, difuzat pe History România. Citeste mai mult »

Comentarii

Cuțitul meu preferat

Dacă veți căuta pe Internet „knife aficionados”, veți găsi o sumedenie de comunități de oameni de pe toate meridianele globului care au o pasiune aparte, pasiunea pentru cuțite (și în general pasiunea pentru arme). Cu armele de foc nu am un fetiș, desi am mână bună și destul de precisă pentru un practicant ocazional de tir. Despre cuțite însă nu pot spune acelasi lucru. De mic am fost fascinat de orice avea tăiș prin casă și, ce să vezi, această mică „boala” s-a adâncit cu trecerea timpului.


[O mică parte din cutitele pe care le folosesc în mod curent] Citeste mai mult »

Comentarii

Câteva reușite recente din Balcani și împrejurimi #biodiversitate #expedition1001

Deși am avut un program incărcat in acest început de an (traininguri, teambuildinguri, alte cursuri), nu despre „job” vreau să vă povestesc azi, ci despre celălalt job, care incepe să îmi acapareze tot timpul liber – și-mi convine de minune asta! Acest inceput de an a fost marcat de o necontenită goană după specii noi, o mică „nebunie” (drog, drog, dar inofensiv mie sau celor din jur, certat poate doar cu portofelul meu). Nebunia asta m-a cuprins mai cu seamă in ultimii ani, cam de prin 2014 așa, ani în care, practic, am cam „semnat” contract de exclusivitate cu fauna europeană, în special cu păsările, reptilele si amfibienii bătrânului continent. Acum, că m-am liniștit nițel, trag linie și mă uit că am strâns suficiente cadre bune cu specii frumoase să vă arăt din munca mea de pe teren din ultimele luni (și specii noi, firește, dar și din cele deja cunoscute de voi in portofoliul meu de specii). Citeste mai mult »

Comentarii

Expedition 1001: Chemarea Mediteranei in versiunea cu trenul

Despre proiectul meu cu cel 1001 specii tot v-am povestit de anul trecut incoace. Si cum mama m-a invatat sa experimentez tot felul de lucruri in calatoriile mele, urmatoarea mea aventură (care incepe azi) va fi pe malul Mediteranei, in sacadatul zgomot al rotilor de tren. Asta dupa ce voi pleca (rușinos și poluant) cu un avion, dar nu exclud nici calatoria cu o barcă de viteză pentru a-mi atinge speciile dorite.

De ce cu trenul? Pentru ca am descoperit ca te costa mai putin de 10 euro sa calatoresti cateva sute de kilometri, daca esti intr-o tara civilizata. Momentan nu va zic unde plec, dar va las sa ghiciti din aceste imagini.

Citeste mai mult »

Comentarii

Păsările din culturi agricole

Una din cele mai neroade afirmatii pe care le aud în discuțiile despre fauna Romaniei este: „daca vrei să vezi păsări, trebuie să mergi în Delta Dunării”. Serios?? mă uit eu mirat. Și atunci cum îți explici că mai putin de 10% din speciile văzute de mine sunt fotografiate în Delta Dunarii? Pai… nu ai mers destul, vine replica, amuzantă de-a dreptul. Realitatea este nițel la mijloc: sunt păsări destule în Delta, slavă Domnului! Dar asta nu înseamnă că sunt numai acolo. Personal știu câteva specii (le numar pe degetele de la ambele maini) care pot fi văzute PREPONDERENT în Delta. În rest… păsările pot fi admirate oriunde. Și cum noi ne-am incapatanat sa „redam” terenuri agriculturii, nici păsările nu se dau de ceasul morții să plece de pe aceste terenuri 😀


[Păsările pot coabita cu omul și culturile sale agricole, în multe cazuri omul având beneficii prin prezenta înaripatelor în suprafețele cultivate. Iată, de pildă, un mare amator de lăcuste, cosași și alte insecte dăunatoare: sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio), în echilibristică în lanul de porumb]

Citeste mai mult »

Comments (1)

« Previous entries Pagina următoare » Pagina următoare »