12 ani de libertate (din jugul corporatist) – și un concurs

Mulți din cei care mă înjură azi în barbă nu știu că acum 12 ani eram fix ca ei. Un pion într-un birou, scriind rapoarte, redactând propuneri și făcând follow-up la întâlniri cu clienți. Vă sună cunoscut?

Ei bine, din 2007 sărbătoresc de fiecare 1 iulie câștigarea independenței. Exact ca un stat care abolește sclavia și instaurează republica, așa și eu deschid o bere și fac o mică retrospectivă a anilor ce s-au scurs de când nu mai muncesc pentru altcineva. Evident, este o exagerare, muncesc pentru clienții mei, dar nu mai sunt angajat decât la propria companie.


Pastor roseus – 1 iulie 2018 in 1 iulie

Nu m-am îmbogățit ca alții care au făcut la fel (și da, recunosc, aș fi putut acum să fiu director de agenție sau director de marketing la un mare client, cu mașină de serviciu, salariu gras și alte beneficii), dar mi-am păstrat neștirbită libertatea de a spune „azi nu, azi am treabă pentru mine”. Și dacă mai e ceva ce-mi place, este că de câte ori a picat în weekend, am petrecut 1 iulie într-o peșteră (2016), fotografiind păsări (2018 – vezi fotografia de mai sus), fugărind șopârle (2017 – vezi fotografia de mai jos) sau învârtind în vreun ceaun (musai de fontă). Per total, fix acele lucruri care îi fac pe unii să îmi dea block sau din contră, să se țină scai de capul meu să îi iau cu mine pe coclauri.

Darevskia practicola – 1 iulie 2017

Da, coclaurii rămân principalul meu loc de „muncă”, alintat din când în când #biroulmobil. În ultimii ani am petrecut chiar bine de 1 iulie. Fie cu trainiguri aniversare, fie așa cum ziceam mai sus, pe coclauri. Cum a picat.

Anul acesta, 1 iulie a picat într-o fabuloasă zi de luni, motiv pentru care mi-am imaginat că am program de muzeu. Și cum la muzeu e închis lunea, a fost zi de făcut curat, dat telefoane urgente, și făcut planuri. Cum ce planuri? De vacanță! Păi ce, numai bugetarii să aibă două luni de vacanță? Eu nu merit?

Până să vă povestesc de planurile de vacanță, vă zic ce planuri serioase am. Unul din ele este să încep să povestesc aici, pe blog, despre cum este viața după 40 de ani. Un subiect despre care puțini de vârsta mea aduc vorba, toți fiind prea preocupați să arate mai tineri decât sunt de fapt. Eu am ales să îmi recunosc vârsta și să vă povestesc cum te pregătești pentru a doua jumătate a vieții :D. Revin aici în curând cu detalii. Dar să revenim la vacanță…

Înainte să realizați că am reușit să vă scot de tot din sărite și să mă blocați pe vecie, vă zic atât, următorea mea escapadă este într-o țară prea frumoasă să nu o vezi a zecea oară dacă trebuie, genul tipic de țară pe car eo poți vedea vara, când e mult prea cald să stai (doar) la plajă…

Eu merg a treia oară acolo, iar cine ghicește țara primește de acolo un suvenir pe măsură, tipic acestei țări. Un indiciu – este la mai puțin de 24 de ore de mers cu mașina…

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu