Marketeer.ro – digital marketing pioneer

Nici nu stiu de unde sa incep: de la supararea ca Patrol de 9 ani face facelifturi la triple, blocuri optice si spoilere la aceeasi platforma tehnica (ce-i drept extrem de reusita), sau de la supararea ca lui Wrangler cel nou nu i se inchide capota, nu i se regleaza oglinzile decat prin exterior, ad labam, iar primul scutul de la motor e de plastic?

Haideti sa incepem cu inceputul: Sa zicem ca sunt fan Nissan. Asta pentru ca am deja unul si pentru ca stiu ce poate un Patrol. Pe de alta parte, pentru un consumator cu offroad in vena, optiunile nu sunt foarte multe (le pun in ordinea in care imi vin in minte, nu neaparat un top):

- Mercedes G-Klasse

- Nissan Patrol GR

- Toyota Landcruiser 100

- Jeep Wrangler

- Mitsubishi Pajero

- Land Rover Defender

- Land Rover Discovery

Si lista se cam incheie aici. Ce a ramas pe langa, ori nu are nici un fel de diferentiale blocabile manual sau electric, ori e SUV de toata mizeria cu care te faci de ras in orice noroi sau panta mai rea fara aderenta – praf, zapada etc.

Acum, prin eliminare, raman putine din astea:

- G-Klasse, Landcruiser, Discovery – astea cad din pricina pretului. Poate avem value for money, dar nu ma regasesc financiar acolo .

- Pajero cade pentru ca are propulsoare vechi – 3,2 diesel are doar 170 de caluti si e un motor de conceptie veche. In plus, are mari probleme electrice.

- Defender cade datorita confortului dezastruos care nici cuultimul facelift nuprea a fost ameliorat. Da aici nu vreau inca sa ma pronunt, vreau sa il vad cu ochii mei in showroom. Cat de curand.

Au ramas: Jeep Wrangler si Nissan Patrol Gr.

Inainte de a incepe orice comparatie, trebuie sa mentionez ca:

- la nevoile unui speolog care practica si alte sporturi, caroseria in 4 usi e un “must”. Pentru ca avem nevoie de mult loc in portbagaj, pentru ca e mai bine sa pleci la pestera in patru si nu in doi, pentru ca ampatamentul lung e avantajos la drum lung – masina mai stabila, ruliu mai mic etc etc etc.

- masina ce va fi aleasa nu va fi bagata la concursuri de offroad. Nici macar la Open. Am fost, am vazut cum e, avem cu ce masina sa mergem (prietenii stiu de ce). Zic asta pentru primii trei ani cel putin.

- masina va fi obligatoriu automata si va avea mici modificari pentru drumuri grele sau inexistente:). Inaltare, roti mari, cauciucuri de noroi, snorkel, troliu, scuturi, palse la faruri/triple.

- masina aleasa este musai un diesel. Prietenii care au deviza “Nici un weekend acasa” stiu de ce

Si acum, sa revenim la marea confruntare. Aceasta a inceput practic acum o saptamana, cand am aflat ca exista petnru prima data in istorie – Jeep Wrangler cu patru usi. Pana atunci Patrolul era prima si singura optiune, exact din motivele descrise mai sus.

Infiriparea Wranglerului ca optiune a fost posibila datorita indolentei celor de la Nissan, care, desi au un model vechi de 9 ani ca si conceptie, nu ies la rampa cu nimic nou. In afara de briz-brizuri la moaca si norme euro la motoare nu au schimbat nimic la noul Patrol, care are aceeasi platofrma tehnica (sasiu, tren de rulare, motoare si transmisii). Mai mult, au anuntat inca din ianuarie 2007 cu mare pompa noul Terranaut – conecpt car evident, pentru 2009, in conditiile in care distinsii enumerati mai sus le fura din piata la greu. Despre eventualul nou model Patrol nu se stie absolut nimic, nici pe net, nici foto spion, de cei de la Badsi nici nu mai amintesc, sunt pe nicaieri cu informatiile.

Confruntarea pe bune, cu date tehnice, si cu bube, dar si cu trebusoare dragute pentru confortul nostru pe teren, daca ii putem spune asa (chiar suna bine confort pe teren), in numarul viitor. (Va urma).

Pareri, comentarii, masini care credeti ca lipsesc din lista de mai sus?

Acum niste ani, am avut o problema cu masina. La aniversarea de 10 ani de la terminarea liceului, ne-am strans in Braila in fata celebrului liceu Gheorghe Munteanu Murcgoci pentru o bere, asa, ca dupa 10 ani. La intoarcere, am constatat ca oagarii venisera pe la masina mea si mi-au lasat cadou un geam lateral spart.

Plin de draci m-am duc la politie, apoi la casco, you know the rest. Partea urata: era toamna, geamul era bucatele, deci trebuia sa merg cu punga in geam. Am mers de urgenta la Badsi, unde am constatat cu stupoare ca geamurile nu sunt pe stoc, nici picate cu ceara.

In disperare de cauza, am sunat la un prieten care mi-a zis ca la Buzau e nu’sce fabrica ce iti face orice geam la comanda in doua trei zile. Fabrica nu a fost de gasit, in schim am descoperit pe Internet firma CarGlass. Sun si intreb:

- Aveti geam lateral stanga pentru Terrano?

- Cu tenta fumurie, verde sau alba?

Mai sa fie, imi zic eu. Nu numai ca aveau, dar aveau doua din cele trei modele. Evident, fix al meu nu era pe stoc, drept pentru care omul a venit cu o solutie extrem de eleganta: mi-a montat un geam cu o alta tenta (alba) pentru cateva zile, urmand ca intr-o saptamana sa mi-l demonteze pe cel alb si sa mi-l puna pe cel cu tenta verde pentru a nu sta cu punga pe geam cum ar fi trebuit sa stau in opinia celor de la Badsi.

Am ramas placut impresionat.

Acum doua saptamani, de la criblura mi s-au spart parbrizul si un far. Evident la Badsi nu erau pe stoc. Saptama trecuta l-am sunat iar pe Alin, proprietarul franchizei CarGlass. Parbrizul era pe stoc si a fost montat a doua zi dimineata, iar in aceste momente, “blogging live” din atelierul de pe Bd. Basarabia 250, astept sa mi se puna si farul.

Unde mai pui ca au si compensare cu majoritatea companiilor de asigurari, inclusiv Interamerican unde am eu polita casco pentru Nissan. Carglass, jos palaria!

Pe o mare caldura, pe Calea Victoriei 163 astazi s-a inaugurat un nou sediu, un sediu comun pentru trei JIC-uri (joint industry comitee): IAA, BRAT, UAPR(RAAA). Beneficiind de ajutorul ARBOevents care s-a implicat in organizare, IAA a reusit astazi, la 14 ani de la infiintare, sa dea o noua dimensiune industriei de publicitate din Romania.

Evenimentul a beneficiat de o prezenta de prestigiu: Vartosu Sr., Afrodita Blasius, Silviu Ispas, Serban Ciusca, Felix Tataru, Victor Dobre, Arina Ureche si alti cunoscuti din industrie (fara sa jignesc pe nimeni nu pot acoperi aici intreaga lista de oameni prezenti).

Sediul este o mare realizare dupa parerea mea, se vede ca a fost multa munca acolo pentru o inaugurare foarte din scurt, sponsorii Vlad Ruta, Unilever si Interbrew au fost evident niste umeri de sprijin de mare nadejde pentru IAA. 

Conceptul evenimentului a fost extrem de interesant: invitatii au fost “expusi” la felurite mesaje transmise prin diverse medii, printre care:

- TV (ecranul din sala)

- print (coifurile din ziare)

- radio (pe scarile sediului)

- BTL – promoterii si mai ales promoteritele

- Internet (transmisia invitatiei)

- Bluetooth (cei prezenti au fost invitati sa activeze Bluetooth, si au primit mai multe “goodies” prin intermediul acestui -destul de- nou canal de comunicare)

- altele pe care chiar nu le-am mai retinut (sic! – caldura mare, domnule!)

Multumim pe aceasta cale companiei ProXmedia (www.proxmedia.ro), companie specializata in solutii de marketing de proximitate prin tehnologie Bluetooth, care a facut posibila (prin niste ore multe petrecute testand pe vreo 5 laptopuri si vreo 10 telefoane pentru ca totul sa fie smooth – thnx inca o data Dan, Zoltan, Cristi) aceasta completare a experientei invitatilor in IAA House. Raman la parerea ca zidul umplut de amprente de pe Calea Victoriei 163 marcheaza un moment crucial in publicitatea romaneasca: un kilometru 0 al industriei de publicitate, pe care Felix si Victor se angajeaza sa il faca si mai “dihai” in anii ce vor urma.

Le doresc succes si sper sa punem cu totii umarul cat putem la ridicarea si profesionalizarea in continuare a acestei industrii.

Am intrat in posesia mefebeului . Anca, se aude? Asa cum insista Ciprian, am luat de pe site-ul www.initiativemedia.ro ultima editie (2007) a Media Fact Book-ului. Cu permisiunea Initiative Media, pun un link pentru bloggerii mai lenesi care nu au chef sa caute in site.

Documentul aici.

Romania nu inceteaza sa ne enerveze prin toti porisorii ei de tara locuita.

Oameni care promit ceva si apoi dau teapa, oameni care nu se tin de cuvant, oameni care nu mai raspund la telefon cand tot ce au de zis e un simplu da sau nu, oameni care vor sa se scoata pe spinarea altora, oameni care iau masina noua de la firma si o incearca seara in parcare cu frana de mana sau la liniute, oameni care se bat in mijlocul intersectiei cu altii de care sunt siguri ca sunt mai slabi ca ei, oameni care se bucura sa isi faca masina pe asigurarea celuilalt trosnindu-l in intersectie venind de pe drumul cu prioritate, oameni care comenteaza orice restrictie cu care ei personal nu sunt de acord, oameni care nu stiu sa spuna un simplu multumesc atunci cand te dai peste cap pentru ei.

Ma opresc, e weekend si trebuie sa ajung in Apuseni. O fi aglomerat pe autostrada?

Un show de zile mari, nesperat de viu pentru media de varsta a trupei. Vin dimineata in birou si dau cu nasul de contraeditorialul din Catavencu, semnat de Viorel Motoc: “De ce nu am fost la Rolling Stones”. De bou, il completez eu, pentru show-ul a fost de zile mari, un sine qua non in opinia mea. Nu cititi editorialul, cu exceptia unui sir lung de frustrari personale rabufnite pe hartia usor ieftina a saptamanalului, nu aveti parte de plusvaloare.

Revenind la show: baietii au fost intr-o forma la care nu m-am asteptat. Un spectacol maret, cu tot ce trebuie, un stadion full, o organizare foarte buna la intrare si pe stadion (exceptie, desigur, coada de la gheretele cu bere).

Solo de muzicuta, chitare schimbate la fiecare piesa dintr-un mare rastel, o prezenta scenica a lui Mick exact asa cum m-as fi asteptat, peste doua ore de concert, pauze perfect mascate de momente solo sau artificii tehnice, o parte a scenei care a facut punctul culminant al show-ului inaintand printre spectatori si aducand intreaga trupa in mijlocul stadionului, un memento James Brown, un ecran cu efecte luminoase si pirotehnice la mare inaltime. Ma opresc aici cu povestea, nu era sens sa povestim in cuvinte un pachet de senzatii greu de descris in general.
Lume bunicica la concert, media de varsta in mod clar peste 25, daca nu 30 de ani. M-am intalnit cu o gramada de prieteni din liceu din Braila care venisera la concert (Virgil, Mircea, Sorin etc) dar si cunostinte din bransa noastra de advertising si online (Serban Huidu, Orlando (MPI), Vlad Tocae (Romnet), Mihai Trandafir (Mccann) si altii, nu mai fac pomelnic aici)

Sa precizam si ca:

- pe gazon era plin de purici, nu stiud e unde dracului aparusera, dar pana la inceperea concertului toti saream ca apucatii cand ne ciupeau

- caldura ce ne-a batut in cap de la 18.30 pana la 21.00 nu prea a tinut cu noi

- semnalul la telefoanele mobile execrabil (nota mica lui Vodafone aici, trebuia sa va asteptati la o mare de oameni cu telefoane mobile la ei care aveau nevoie sa comunice)

- Sonorizare destul de slaba (ca volum), pe la jumatatea stadionului chiar nu se mai auzea muzica asa cum am auzit-o la alte concerte, nu vreau sa ma gandesc cum se auzea in tribunele din spate.

- starea complet daramata a chitaristului Keith Richards. Drogat la maxim si aratand ca un zombie, cocosat peste chitara, nu reusea deloc sa se sincronizeze cu restul trupei. Erau vreo 50, poate 60 de mii de oameni, dar cred ca el vedea cel putin triplu. Unde mai pui ca la final isi tot puna chitara si o strangea in brate, cine stie ce o fi fost in capul lui in momentele alea.
Noroc cu Ronnie Wood (un chitarist si un showman de exceptie) care il completa pe unde putea sa ii mascheze gherlele e la chitara. Probabil pe Ronnie l-ati mai vazut acopaniindu-l si pe fratele sau Rod Stewart la unplugged-ul de exceptie de acum cativa ani, unde practic rupea chitara electroacustica in doua (dar si mandolina si alte instrumente asemanatoare).
Nota buna pentru toalete, nu am remarcat coada, probabil din cauza caldurii, toata lumea fiind deshidratata si cu limba scoasa, asa cum se cade la un concert Rolling Stones. Pe total, o trupa legendara cu o prezenta si un show inegalabil. O seara incendiara pe Lia manoliu, asteptam cu interes AC/DC, Aerosmith si Kiss sa completeze seria de concerte adevarate din Romania, si personal, mai am o singura dorinta: sa vad pe videoclipurile difuzate pe MTV o piesa pe genericul careia sa scrie: “recorded live in Bucharest”. Iar eu sa ma bucur si sa zic: “Ahaha, eu am fost pe stadion cand s-a inregistrat piesa asta”. Cam atat, legatura in studio.

Aaa, nu era nici o alegorie sau vreo referire subiectiva.

Azi dimineata am vrut pur si simplu sa aflu pe Internet cat e ora exacta. Am vizitat pe rand: www.zf.ro, www.kappa.ro, www.trafic.ro, www.realitatea.net, www.tmctv.ro, www.metropotam.ro, chiar si www.oraexacta.ro sau www.pmb.ro, fara nici un rezultat.

Pana la urma am gasit pe www.wunderground.com. 

Cum am promis, update-ul a sosit. Enjoy everybody vazandu-l pe Doru la maieul gol snopind adversarii ce vin din televizor:)

Iata ca piata de publicitate din Romania se insufleteste pe bloguri o data cu lansarea celei de-a zecea editii a … as putea sa ii spun indrumarului de media numit Media Fact Book, o lucrare serioasa editata de colectivul Initiative Romania.

Ma bucur ca in acest an am facut parte din colctivul editorial al mefebeului, cum il alinta (sau nu) Anca Fieraru, si am fost placut surprins sa ma vad pe coperta la echipa ce a contribuit la realizarea materialului.

Preluat de presa (un exemplu aici), dar mai ales preluat si comentat pe bloguri (Tolo, Orlando, Bogdan Gavrila etc), noul MFB este un subiect cald, generator discutii chiar aprinse (vezi blogul lui Tolo).

Intrebarile ce mi-au fost adresate azi legate de subiect sunt:

1. Unde e versiunea digitala sa o vedem si noi?

2. De ce sunt estimate doar 8,5 milioane Euro pentru 2007, cand toti vendorii de spatiu apreciaza undeva spre 9-10-11 milioane chiar?

Raspunsurile pe rand:

1. Versiunea digitala exista, exista un pdf, o sa discut cu Initiative saptamana viitoare sa vedem daca putem sa o plasam pe site-ul Initiative sau chiar aici pe blogul meu, cu acordul lor.
2. De ce doar 8,5? Pentru ca, asa cum se evidentiaza si in dezbaterea de pe blogul lui Tolo citat mai sus, piata de TV are niste “turbulente” care afecteaza si celelalte medii. Pe fondul scaderii audientelor, cresterea preturilor nete la statiile mari uneori spectaculoase (oricum peste cresterile normale de bugete de la an la an), inchiderea dealurilor cu intarziere (martie) a facut ca presa, outdoorul si Internetul sa fie “prejudiciate” cand a fost vorba de spliturile de bugete.

De aici o estompare a cresterii 2007 vs 2006. Oricum, Internetul este in curs de a deveni mainstream (dupa mine chiar a inceput sa cam fie pe industriile cu afinitate), iar faptul ca sefii de trib de pe la TV, print si alte medii care incep sa piarda incet din placinta sunt interesati de ce se intampla pe piata online ma bucura.

Si mai mult trebuie sa ne bucure apetitul agentiilor pentru oameni de online (e chiar o mare foame, trebuie sa ne asteptam in a doua jumatate a lui 2007 si 2008 la o migratie a oamenilor de online de la furnizori la agentie), in paralel cu preocuparea acestora pentru instruirea celor existenti in acest domeniu.

Ce nu ma bucura: fragmentarea ce se manifesta in continuare a ofertei de media online. Privit ca un lucru bun de agentii pentru ca in aparenta ea creste puterea de negociere a agentiei/advertiserului in vata vendorilor, de fapt aceasta fragmentare are si cateva taisuri destul de “japoneze”:

- overlappingul intre retele – duplicarea targetului si fragmentarea sa pe multi furnizori (putine agentii si clienti il constientizeaza, dar si mai putine vor sti sa lupte cu el)

- presiunea directa a vendorilor la clientii directi (care sunt chiar cu inca un pas inapoia agentiilor si vor risca sa ia decizii gresite, sau cel putin ineficiente)

- “fofilarea” unor mini-retele sau a unor site-uri din zona indoielnica ce vor profita de aceasta conjunctura pentru a rupe feliute nemeritate din subreda placintuta ravnita de publisherii online. Acest fenomen care deja e pe rol va mari si mai tare haosul din capul agentiilor/advertiserilor mai putin instruiti in domeniu.

Pe deasupre vine revolutia Web 2.0 cu social media si alte chestiuni care sparg sabloanele publicitatii “traditionale”, iar Google cu al sau model CPC pune un capac glorios peste acest ghiveci de “new media” cu care ne batem in prezent capul.

Dar sa nu uitam de partea frumoasa (si inchei aici ca e weekend): Media Fact Book este o lucrare inradacinata in realitatile mediei romanesti de zece ani, iar ce speram cu totii este ca in 2008 capitolelor Internet si Digital sa li se aloce (din considerente obiective) cel putin inca pe atatea pagini, ca de scris o sa avem ce scrie, slava Cerului.

… de la Sony. Pentru ca tot se intreaba unii mai bagaciosi ce face Doru de cand e liber, va raspunde chiar Doru: incearca nole experiente de la Sony Playstation.

De la Tekken 5 (my favourite) la Eye Toy, o dracarie de camera web cu care poti sa dai din maini prin casa pentru a spala geamuri, dansa, practica box sau kung-fu si alte jocuri. Experienta este inedita, evident sub cea a unei casti virtuale, dar credeti-ma pe cuvant ca ma dor mainile de cat am jucat azi:), deci nu e chiar de joaca.

Maine sper sa primesc de la Marus filmuletul cu Doru care spala geamuri. In calitate de consultant independent evident .

Update: am primit, thnx Marius&Gina:)))))).

Clipul aici.

Ieri primesc un telefon din partea… PRESEI. Ca sa aflu ca de cand Ciprian Stavar e la The Group, as fi singurul consultant independent din zona de online advertising din Romania.

Mai sa fie, zic eu in gand, nu stiam ce statut privilegiat zace in mine de la 1 iulie . Anyway, good news on the roll, lucrez la niste servicii pe care o sa le ofer pietei (agentiilor, publisherilor, advertiserilor), servicii ce au drept obiectiv intrarea in “normalitate” ca sa ma exprim asa. Detalii in curand.

Pentru ca intreaba toata lumea, cel mai bine ofer informatiile “bulk” aici:

- Da, de azi sunt pe cont propriu. Sunt consultant si activez pe o nisa destul de ingusta, mai exact publicitate online. Detalii pe personala, pot doar sa va spun ca nu e rau deloc, mai ales ca am inceput deja munca pentru primul meu client, ca sa zic asa.

- Mi-am schimbat numarul de telefon, cel de Orange de pana acum dandu-i-l lui Laurentiu Pop, care a preluat stafeta “Initiative”. Numarul de telefon la care pot fi gasit este cel vechi, pe care il stiati, de la Vodafone. Daca nu-l stiti si vreti sa ma contactati, dorupanaitescu @ gmail . com ar trebui sa va ajute sa ma localizati cu mai mare usurinta. 

- Am inceput expeditia de unul singur printr-o escapada in Delta Dunarii. Fotografii in curand. Pentru weekendul urmator ar merge un Apuseni, ca tot am venit cu masina murdara murdara (NB Madalin ).