Capitală culturală europeană. Mureșană. Fără e, doar cu nițel gulaș #mures2021

Da, special am scris mureșană și nu mureșeană. Pentru că așa se vorbește prin locurile acelea și nu merită să pocim noi cuvântul locului cu desinențe de sudiști. Așa am și fost întrebat la conferința de presă de săptamâna trecută ce s-a desfășurat în proaspăt renovata cetate medievală Târgu Mureș, care are si un site dedicat. Dar nu despre Internet vreau să vă povestesc azi, ci despre locul ăsta cu potențial fructificabil în turism cultural și nu numai.

1622492_1644253999186841_503437530727338115_o
[Acesta este doar unul din vizualurile campaniei de promovare a candidaturii orașului – accentul se pune clar pe diversitatea implicită oferită de prezența mai multor etnii care conviețuiesc în oraș]

Dacă aș fi bloggerul perfect, aș scrie de acasă, fără să mă deplasez. Dar cum știți că mie îmi plac deplasările, a trebuit să merg la Mureș să mă conving însumi că locul asta are potențial de capitală culturală europeană. Și povestim și de gulaș, dar puțin mai târziu…

Hai, deocamdată, să plecăm de la premiza că nu ați ști ce e aia. Un om cu o conexiune decentă la Internet poate afla în cinci minute că povestea asta cu capitalele are fix 30 de ani, că a inceput in Vestul Europei si s-a extins pana la limitele administrative ale acestuia odată cu Căderea Cortinei de Fier. Mai exact, din 1985 incoace europenii tot aleg câte o capitala. Capitalele propriu-zise (unele din ele mustind de cultură, ca tot e septembrie, hâc!) s-au tot perindat în ultimii 20 de ani, așa că de câțiva ani încoace tot mai multe orașe sub milionul de locuitori si chiar și (mult) mai putin au devenit rând pe rând capitale culturale europene. Cum ar fi Weimar, Bergen sau Bologna. Sau Sibiu, în 2007.

Tot pe Internet aflați rapid că acum cadidaturile se depun pentru perioada 2020-2033, cele pentru 2015-2019 fiind alese deja. De pildă, ca să fim europeni iubitori între noi, oficialitățile au lăsat rânduiala ca anual să fie două orașe mai mici din tari diferite, care să nu se repete prea des (mai multe orașe, mai multe pretexte de călătorit pentru ceilalți europeni). Așa că pentru 2021 va fi rândul unui oras românesc, respectiv elen, sa reprezinte împreună Europa cu drapelul culturalității.

Bătaia pe fotoliul românesc este aprigă. Competiția a început de anul trecut, candidaturile se depun anul acesta, câștigătorul va fi desemnat la anul ce vine, iar candidaturile cunoscute se exprima printru-un numar ce are deja doua cifre! Nu mai puțin de 12 orase (până în prezent, conform Wikipedia) își dispută acest loc. Interesant nu e că Bucurestiul, Clujul, Iasiul sau Timisoara candidează, asta era de așteptat și trebuie să fie ceva firesc. Majoritatea capitalelor culturale europene alese de până acum au fost fie capitala unei țări, fie un oraș aflat în top 5 în țara respectivă. Că na, ce cultură să ai în Slobozia sau în Neptun? Orașe ele, chipurile. Dar nici cu Kavala in Grecia sau cu Salou în Spania nu m-aș lăuda prea tare fără să stârnesc amuzament generalizat la nivel european.

[Update] După o altă căutare ceva mai temeinică pe Sfântul Google, lista orașelor ce vor să candideze se îmbunătățește cu Bacău si Baia Mare, astfel că în total am putea să numărăm peste 15 orașe participante în cursă (si unele din ele au fost harnice și și-au facut si site dedicat – dacă am ratat vreunul sau vreun link oficial să mă trageti de mânecă, la data redactării articolului nu am găsit altele):
Bucuresti, Craiova, Timisoara, Cluj Napoca, Iași, Arad, Braila, Suceava, Alba Iulia, Targu Mures, Bacău, Baia Mare, Brașov, Sfantu Gheorghe, Oradea.

Totuși, există și orașe mici care au fost capitale culturale europene. Unele chiar sub două sute de mii de locuitori. Exemple ar fi: Avignon, Mons, Plzen, nemaisocotind Sibiul, care a reprezentat România în 2007, înaintea Bucureștiului chiar. Așa că mă uit cu mare admirație la orășele precum Sfântu Gheorghe sau Alba Iulia care nu stau cu mâna în sân și aspiră la titlul de capitală pentru 2021.

Evident, pentru cursa din 2021, competiția intre Consiliile Locale ale oraselor participante este acerbă. Mai ales ca data limita de depunere este noiembrie 2015. La invitația edililor orașului Târgu Mureș, am mers personal să verific dacă acest oraș poate fi un candidat serios pentru mult râvnitul titlu.

Asa că săptămâna trecută mi-am facut veacul cateva zile prin Târgu Mures și împrejurimi. Județul îl știu bine, așa că nu am refuzat o mică plimbare pe meleaguri în habitate tipice de podiș intercarpatic – combinată cu incursiuni urbane și periurbane.

Structura colinară din punct de vedere geografic imprimă un aspect aparte peisajelor și drumurilor prin Mureș. Am venit încet (dacă gurmanzii au inventat slow food, eu cred că sunt adeptul unui slowdrive – se poate spune așa??). Am facut stânga dreapta să tot părăsesc asfaltul din răsputeri… până am ajuns la Târgu Mures. Și l-am părăsit și la Sighisoara, și pe drum între Sighișoara si Mureș. Sighisoara ne-a așteptat așa cum o lăsasem acum zece ani, când o frecventam mult mai des. Doar că acum s-a prezentat mai restaurată și cu niște oficialitîți mai puse pe treabă.

rszDSC09959_2048x1365
[Cetatea Sighișoarei arată din ce în ce mai bine de la an la an, cum era și cazul]

Cetatea geme de lume (bună), accesul auto este limitat, treaba mișcă și orășelul e viu.

rszDSC09978_2048x1365
[Vedere spre Sighișoara din Turnul cu Ceas – ceasul este unicat și încă funcțional]

Am revăzut bucatele ardelenești mureșene cu mare bucurie. Pont: odată ajunsi în cetate, Hotel Sighisoara vă așteaptă cu un meniu onorabil. Dar și la Vila Franka (pusă pe colina de peste oraș, pentru belvedere) sau la complexul Daneș (aflat la câțiva kilometri de oraș – oarecum spre Mureș) vă puteti ostoi gura flămândă sau însetată.

rszDSC00010_2048x1368
[O optiune de-a locului este ciorba de fasole in pita]

Iar daca va grabiti tare, o ciorba ardelenească cu tarhon la Hanul Cetății din Saschiz (bună, Lidia, bună, Diana, știu că mă citiți!) ostoiește foamea turistului rătăcit pe plaiuri mureșene.

Am oprit apoi imediat după Sighișoara, mai exact la Hetiur (asta pentru că la Rupea, cetate medievală recent renovată, nu am mai oprit pentru ca o vizitasem recent – dar vă recomand să o vizitați in orice anotimp, este spectaculoasă priveliștea de sus, cetatea fiind restaurată în amănunt – unul din cele mai bune exemple de restaurari medievale reușite, poate mai autentic restaurată decât la Râșnov). Aici, la Hetiur, am luat nițel calea codrului în căutare de lighioane. Vremea nefavorabilă m-a silit să renunț, nu înainte de a culege o sacoșă plină de fructe de soc pe care le-am petrecut cu niste zahar și niște pălincă tot de soc (cumparată la preț bun de la un bun prieten din Saschiz) întru obținerea unei licori dulci si tari, asemenea afinatei – rețetă proprie – facută fie cu merișoare, cu poroambe sau cu afine de-a lungul anilor.

După Hetiur am oprit în alte văioage, dar cu excepția unor gușteri de-ai locului, cu altceva nu m-am ales. Ba, mint, cu un portret de ciupercă de care mi-e tare drag și pe care am prins-o pe soare, răzleață, în pădurea de foioase.

rszDSC09940_2048x1365

De aici – in citadela. Acu, sa fiu sincer, eu nu sunt turistul tipic. Nu zăbovesc mult in oras si nu sunt adeptul city-breakurilor. Dar de dragul rationamentului, zilele astea m-am pus in pielea unui turist tipic european si am incercat sa inteleg mai bine savoarea locala a Muresului.

Criteriile unui turist european tipic sunt simple si la obiect. Cum ajung? Unde dorm? Ce vad? Unde mananc? E o destinatie sigura? Cum e vremea? Cum ma distrez loco? Care e savoarea locala? (ultima, dar poate cea mai importanta intrebare in procesul decizional) Întrebări simple în fața carora o capitală europeană – mai ales una culturală, trebuie să se înfățoșeze de-a dreptul pregătită. Dar să nu supunem Mureșul la tir din prima. Hai să ne imaginăm. Cum ar răspunde la aceste intrebări, hai, nu Plovdiv care a fost oricum, dar care e mai degrabă de talia Iașiului sau Clujului, dar măcar Brăila, oraș natal, și el candidat, tot sub 200.000 de locuitori? Sau Veliko Tarnovo, unde am mers frecvent în ultimii ani, idem? Sau Novi Sad, un alt oras mediu, de talia Muresului și oarecum pe acelasi palier? Sau chiar Catania, unde „mi-am facut veacul” toamnă de toamnă în ultimii cinci ani? Sau chiar Bucureștiul, unde locuiesc de ceva vreme?

Sunteti de acord cu mine ca in niciunul din aceste scenarii nu aș fi obiectiv sau impartial? Trebuie sa esteți! 😀 Așa că vreau să fiu imparțial cu Mureșul: am încercat să-l judec la rece, prin ochii unui turist obisnuit, am făcut abstracție de ceea ce știam deja despre oraș și am încercat să îl văd cu ochii turistului european, poate chiar străin, care ia contact pentru prima data cu orasul în sine.

Asa că înapoi la întrebări…

Cum ajung? E accesibil?
Unde dorm? Am variante variate si destulă capacitate de cazare?
Ce văd? Care-s atracțiile clasice ale locului?
Unde mănânc? Este un oraș gourmet-friendly?
E un oras sigur? Nu mor pe acolo?
Cum e vremea? E potrivită de city-break?
Cum mă distrez / există viață de noapte?
Care e savoarea locală? Ce m-ar face să revin aici?
Să le luăm pe rând!

Cum ajung?

Pai sa cautam pe Google: aeroporturi in apropiere: Targu Mures (zboruri frecvente la si dinspre Londra, Madrid, Paris, Roma, Budapesta sau Milano). Momentan multe din zboruri sunt deviate la Cluj (aeroport aflat la 100 de kilometri de Mureș). Apoi Bucurestiul. Probabil. Asta inseamna ca turistul european trebuie sa gaseasca o modalitate auto sau tren de la aeroport in oras. Cu trenul ar merge, cu masina ai autostrada dinspre Europa de vest prin Bors – Oradea – Cluj – Targu Mures sau prin Nadlac – Arad – Deva – Alba Iulia – Mures.

Unde stau?

O cautare pe google dupa pensiune Targu Mures, respectiv pe booking.com ne arata ca oferta de cazare nu e rea… zece hoteluri si de trei ori mai multe pensiuni vă asteapta. Sigur, capacitatea de cazare e mica, in cazul unui eventual festival lasandu-se cu sold-outuri frustrante in sezon. Dar crestem incet incet.

Ce vad?

Am cautat si am gasit urmatoarele: zona pietonala, trei mall-uri (dintre care unul mai la periferie, probabil frecventat de localnici pentru shopping), stadion, Teatrul (care e o constructie superba si care merita vizitata chiar și în lipsa participării la vreun eveniment/expoziție sau spectacol – in special Sala Oglinzilor cu oglinzi si vitralii superbe)..

rszDSC00021_2048x1368
[Sala Oglinzilor, Palatul Culturii, Targu Mures]

Sala Mare e dedicata concertelor de tot felul, avand o acustica foarte buna.

rszDSC00041_2048x1368
[Noi am prins un concert cu pian si orchestra…]

rszDSC00054_2048x1368
[Deasupra Salii Mari se inalta impunator o orga formata din nu mai putin de 4500 de tuburi, si ea functionala!]

Cetatea medievală este proaspăt renovată și deschisă publicului larg (cetatea are și site oficial si are un calendar de evenimente mediu spre plin în sezonul estival).

rszDSC00090_2048x1368
[Cetatea medievală e renovată, recent redeschisă publicului larg și își așteaptă turiștii.]

In zonă mai aveți relativ aproape (excursii de cateva ore) salina Turda, salina Praid, complexul Lăpușna, Cheile Turzii, Muzeul Pălăriilor de Paie etc. Asta așa, din ce îmi amintesc. Tot aproape de Mureș se pot practica sporturi montane, turism ecvestru, ciclism montan, hiking, dar și parapanta sau offroad. Drumurile în judet sunt virajate, deci de interes pentru motocicliști. Amatorii de camping pot alege Cheile Turzii, zona Lăpușna – Ditrău (atentie la ursi si alte carnivore mari, sunt semnalate in zonă, eu aici am vazut râs!), stațiunea Sovata sau clasicele ture spre bisericile fortificate din zonă (Biertan – Viscri etc).

Unde mananc?

Aici intervine și savoarea locală. Unde unde, dar ce mănânc? Prezența unui mozaicului etnic în urbe duce si la un fusion interesant de retete romanesti, unguresti, tiganesti – hai sa le spunem tuturor muresene să nu supărăm pe nimeni. Mai ales că la restaurantele din oraș găsim des gulașul ca mâncare tradițională romanească. Heh. Eu fiind fan am avut ocazie numai tura asta sa incerc vreo patru retete. Asa ca nu pot spune cu convingere ca am gasit gulasul perfect in Mures, dar aici simt ca l-as putea gasi :).

rszDSC00102_2048x1368
[Doamna din fundal a gătit acest gulaș de vită iute și cu chimen, dar… fara galuște. Dar de gust era bun, de pus pe rană gastrică!]

Revenind, în oraș se mănânca bine la Laci Csarda (nu ratati maduvioarele, painea cu untură și ceapă sau supa de vișine), la Casa Mureșană (fără e, da?), la festivalurile de prin cetate sau la clasicii langoși din gangul de la Bulevard (păi capitală culturală europeană fără streetfood unde ați mai pomenit? Iar fără langoși, cremeș sau mălai – o uluitoare placintă facută cu mamaligă – nu putem vorbi de tradiție mureșană).

rszDSC00164_2048x1368
[Malai – placinta-minune cu aspect de mamaliga si gust de prajitura]

E un oras sigur?

Mureșul este un oras la fel de sigur ca restul Romaniei. Daca iti vezi de treaba ta si respecti regulile de circulatie, de bun simt si legile tarii nu prea ai ce sa patesti. In oras, aproape jumătate din locuitori sunt maghiari, dar și etnia tiganeasca (din care unii se dau români, alții maghiari – unii chiar din aceeași familie – poveste reala auzita de la unul din consilieri!). Orasul pare curat si sigur, iar plimbarea de seară prin centru / în zona pietonală nu sunt presarate cu pericole ca in alte orase, mult mai rau famate (vezi Atena, Paris sau Londra).

Cum e vremea?

Meteorologii nu stau degeaba. Muresul beneficiaza de o clima temperata, cu maxime de 24-26 de grade vara si temperaturi sub zero din noiembrie pana in martie. Nivelul precipitatiilor este cel mai scazut toamna, deci septembrie si octombrie sunt la fel de interesante ca si vara. Atentie, iunie se anunta ploios an de an. Deci iulie – octombrie pare perioada ideala de calatorit incoace.

Cum ma distrez / care e viața de noapte?

Mureșul este la fel de interesant din acest punct de vedere pentru mine cum e orice alt mare oras. Aproape deloc. 😀 Dar stiu ca nu sunt deloc turistul tipic la acest capitol. Sunt convins ca Mureșul are niscaiva cluburi și discoteci, pentru petrecăreti. Aici uite ca nu m-am obosit sa caut pentru voi, dar compensez cu cateva fotografii si cu o informatie certa: unguroaicele din Targu Mureș sunt demne de o capitala europeana a modei! Aranjate si bine imbracate, studentele din zona centrala dau savoare locala orasului. Si pun pariu ca le gasiti si in cluburi si discoteci. Baiul e că trebuie sa stii si romana si maghiara sa poti purta o conversatie sau mai rau, sa ceri o apa rece sau sa intrebi unde e cea mai apropiata toaleta. Köszönöm szépen pentru priveliște, fetelor!

Care e savoarea locală?

Deși am mai zis și mai sus, mixul asta de etnii si religii (in Targu Mures gasim comunitati laice bine reprezentate: ortodocsi, romano-catolici, catolici reformati, unitarieni, evanghelisti, penticostali, adventisti etc) duce la o diversitate locala si culturala implicită. Traditiile si mestesugurile sunt bine reprezentate, mai ales pe mestesuguri medivale, dar si pe manufactura de obiecte muzicale. Cat despre gastronomie, numai de bine. Mancarea de aici este savuroasă si are rădăcini mixte de la neaoș romanesc,la rețete austriece sau ungurești si pană la influențe de munte si de alta natură. Imediat după conferinta de presa la care au participat peste 100 de persoane (inclusiv cativa bloggeri de travel, food sau lifestyle), in cetatea medievală s-a lasat cu un ospăț regesc pregatit de consilierii locali interesati in promovarea orasului ca viitor candidat la titlul de Capitala Europeana. Am avut astfel ocazia sa mananc bulz…

rszDSC00222_2048x1368
[Balmos facut ca la stana, dar in incinta cetatii medievale Targu Mures]

… balmos…

rszDSC00114_2048x1368

, bobgulyas, gulyas, cremeș, kürtős kalács autentic, tocană mureșană (revelația ieșirii!)…

rszDSC00012_2048x1368
[tocana muresana, executata repede de subsemnatul, fara proces corect, la Hotel Sighisoara]

… gomboți, mălai (asta e o prăjitură, pentru neavizați), papricaș, clătite secuiești si multe alte drăcii care-ți lasau gura apă. indiferent unde le gaseai in meniu.

rszDSC00011_2048x1368
[Clatitele secuiesti nu sunt secuiesti cu adevarat daca nu-s cu sos de rosii de casa si smantana]

Mai ales când sunt prezentate într-o marmită de campanie (tractabilă pe roți, cu capacitate de 800 de porții:

rszDSC00172_2048x1368

În final, am aflat că echipa tehnica de la Consiliul Judetean beneficiază de consultanta internationala pentru a obtine titlul, lucru care arată încă o dată profesionalismul acestui demers (succes, ca veti avea parte de competiție, nu glumă!). Dar… am remarcat niște săgeți aruncate de presă în alesșii locali; pun asta însă pe seama mărimii urbei. În fond, ce ocazie mai bună de a vedea atâția politicieni la rampă ar putea avea un jurnalist din zonă sau chiar din presa centrală?

Zona cetății a vuit apoi de veselie si mirosuri autentice…

rszDSC00189_2048x1368
[Pentru curiosi, de la stanga la dreapta: atelierul lutierilor de la Glina, teascul pentru must stors pe loc,, gratarul si ceaunul pentru bulz, ceaunul de balmos de la stana, marmita de campanie cu trei feluri de tocana si gulasuri, un alt ceaun mare de gulas si tot asa]

rszDSC00138_2048x1368
[Imagine din interiorul celui mai mare ceaun de gulas din incinta cetatii. A fost minunat, parol!]

Putina traditie insa inainte de mancare se impune. Am admirat capodoperele lucrate manual de aceste doamne silitoare, viori, viole si contrabasuri realizate manual la atelierele Gliga – lutieri din zona.

rszDSC00145_2048x1368
[Echipa de PR cu valente productive]

rszDSC00147_2048x1368
[O vioara cu goarna, un instrument usor de gasit la nuntile din zona]

rszDSC00149_2048x1368
[Una din doamnele pricepute la lemn, intr-o mica demonstratie de slefuire pe un capac de vioara desenat pe sablon]

Am mâncat sărmăluțele cu balmoș și am stins gulașul iute de vițel cu găluște cu un pahar de must alb, proaspăt stors de la teasc…

rszDSC00151_2048x1368

am rumenit un bulz făcut ca la stână, pe foc iute de lemne;

rszDSC00171_2048x1368
[Bulzul este facut cu branza din putina, aranjat frumos in maini din mamaliga fierbinte si pus pe gratar de lemne]

am gustat o bucata de slana, am cinstit un ștampăl de țuică din zonă, din Glodeni (are 50 degrade, dar tăt țuică îi zice!)

rszDSC00223_2048x1368
[Palinca este de pruna, maturata in butoaie, cu mnim 50 la suta tarie alcoolica. Adica ce trebe!]

si am incheiat cu inca o portie de balmos făcut cu jântuială si brânză framântată direct din putină, de regim, firește!).

rszDSC00168_2048x1368
[Balmosul se face incet, sa fiarba mult, amestecand incontinuu sa nu se lipeasca, pana cand untul se separa sus, semn ca balmosul e gata]

Evident, nu am apucat sa vad mare branza din restul orasului. Dar e timp sa-l vad pe indelete, am prieteni in zona, la primavara il calc din nou!

Verdictul meu? Șanse bune are acest oraș unicat în felul său, chiar dacă va concura cu Bucureștiul, Clujul, Iașiul sau Timișoara. Eu personal, dacă aș fi gurmand si amator de plimbări într-un oras vesel si tânăr, aș da un weekend din viață sa văd cetatea de pe râul Mureș. Mai ales ca am vazut echipa care se ocupa de acest proiect si am văzut seriozitate maximă.

PS Ajuns acasă, după ce am gustat din pălinca de soc de la Saschiz mi s-a făcut iar poftă de tocană mureșană. Am furat rostul acestei mâncări locale de la raposatul Radu Anton Roman, o declar comestibilă! Chit că a mea nu a avut nici ciuperci nici ficat, dar am înlocuit cu ardei gras roșu, se pune?

Gasiți detalii despre candidatura acestui oraș și pe Facebook si Twitter, folosind binecunoscutul hashtag: #mures2021 sau pe pagina oficială. Păreri?

Si… sa tineti minte marmita asta ambulanta, o sa va mai intalniti cu ea…

rszDSC00098_2048x1368
[Marmita este originala, de fabricatie nemteasca, din timpul razboiului. Este perfect restaurata si poate fi tractata oriunde in Ardeal!]

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu