Sa nu credeti ca m-a apucat vreun dor de pelerinaj crestin. Pur si simplu, la barza roacara ii face Dumnezeu jaca de pele. Asa ca fug spre Hard Rock Cafe din Herastrau, unde in aceasta seara canta formatia… Nazareth. Revin cu impresii si imagini de la concert, va las cu o piesa frumoasa: Citeste mai mult »
Cum va spuneam si data trecuta, ca sa fii un trainer bun trebuie sa investesti in tine. Unii fac scoala de traineri (sau train-the-trainer course, in engleza), TTT cum il alinta trainerii din industrie, altii se chinuie sa invete pe propria piele. Eu am ales sa fac o scoala de traineri slaba (ma rog, asa a fost conjunctura), dar m-au ajutat zecile de traininguri tinute inainte sa fac acest curs. Citeste mai mult »
Si sunt pus pe laudat si zis de bine, pentru ca am despre cine si am de ce. Iata mai jos alegerea mea de chestiuni pe care le-am citit cu placere sau pe care le recomand din toata inima: Citeste mai mult »
Ieri am avut treaba prin Brasov, dar nu am putut pleca spre casa pana nu am testat ceva ce imi propusesem de multa vreme sa testez: mancarea de la Hanul din Ardeal. Aflat la 10 kilometri de Brasov pe drumul spre Sighisoara, hanul nu m-a inspirat mult timp. Asa c anu i-am calcat pragul. La recomandarea unui prieten, am intrat totusi sa vad ce si cum si iata cum am mai adaugat eu doua ciorbe strasnice pe lista de #Ciorbealese. Citeste mai mult »
Cei care au auzit de aceasta campanie probabil deja se intreaba: ce ar mai fi de spus despre asta? Cei care nu stiu despre ce e vorba, s-ar putea sa citeasca despre una din cele mai rasunatoare campanii din istoria publicitatii. Da, e o campanie veche din 1993, de cand Internetul (asa cum il stim azi) era inca in faza de proiect. Aceasta campanie a fost initiata de o companie producatoare de produse lactate din California. Ce credeau ei ca va fi un imbold pentru consumatorul american a ajuns pe mesele tuturor studentilor la publicitate si comunicare din intreaga lume. Campania a avut executii TV absolut spectaculoase, de unde si viralizarea ei excesiva, iar mai tarziu un site dedicat care in forma sa de azi este experienta pura, pe mine m-a amuzat si mi-a inseninat ziua uitandu-ma si navigand pe el. Citeste mai mult »
Nu-mi plac oamenii care au atitudinea aia tipica de roman care se tanguie ca nimic nu merge bine in Romania: “la noi se fura”, “uite ce fac altii”, “la noi niciodata nu o sa fie asa”, “da, dar aia sunt nemti, sunt mai civilizati ca noi”. E atat de simplu sa il iei pe nu in brate, sa ridici din umeri, sa te lasi pagubas sau sa zici “nu se poate”. Dar sunt si romani care isi urmeaza visul. Mai jos, un roman care a reusit. A muncit, a pus ban pe ban si sudoare pe sudoare si a reusit ceva misto. Merita aprecierea mea si nu numai a mea, si a voastra. Citeste mai mult »
Serpentinele incep brusc, iar asfaltul se pateaza cu suvite albe de gheata. Virez din scurt, si dupa scrasnetul din ce in ce mai ascutit al rotilor, cuplez tractiunea fata. Lada de bere din spate trosneste amenintator si pentru o clipa ma uit inapoi, dar apuc sa vad cu coada ochiului doua siluete in fata farurilor. Intorc brusc privirea si vad in fata masinii doua ciute, chiar pe drum, holbandu-se la mine. Ma holbez si eu, si desi e tarziu, opresc usor masina la 10 metri de ele. Ma fixeaza gratios, inchipuind tresariri delicate la fiecare gest de-al meu. Citeste mai mult »
De cate ori ma intreaba o fata ce cadou sa ia unui baiat raspunsul meu vine sablon: “asa cum voua va plac bijuteriile, noua ne plac cutitele”. Podoabele si vopselele cu ocru din Holocenul tarziu au devenit azi bijuteriile si machiajul pe care le cunoasteti. Calul de altadata si palosul au devenit masina de zi cu zi si briceagul elvetian de la cingatoare. Prea putine s-au schimbat in ultimele zeci de mii de ani cand vine vorba de rpeferinte pentru cadouri. Asa cum acum secole femeile se bucurau cand barbatul le aducea o scoica frumoasa de pe plaja, astazi se bucura la o bratara, o pereche de cercei sau un inel. Si noi la fel, luati-ne un cutit cu otel meserias si il vom aseza cu smerenie intre celelalte cutite pe care le avem, fara sa putem sa avem n preferat, asa cum voua va va fi greu seara de seara sa luati brosa preferata, dar car enu merge cu nu stiu ce compleu. Citeste mai mult »
Pe locul unde Sinan Pasa si-a pierdut niste dinti acum niste ani, multe masini de teren ale pasionatilor de offroad din Bucuresti si-au pierdut feciaoria de strada. Calugareni este un loc cu un teren variat, cu multa mlastina, cu pante si gropi numai bune de invatat tehnica 4×4. Si chiar daca am scris la momentul potrivit despre tura, mai scot acum cateva imagini de la naftalina. Citeste mai mult »
Dupa 12 luni ale lui 2011 plin de calatorii si iesiri pe coclauri, fac si eu un rezumat la inceputul lui 2011 despre ce a fost anul trecut pentru mine, exprimat prin sticlele obiectivului aparatului foto. Revin si cu o retrospectiva foto fara lighioane, promit! Citeste mai mult »
Dragii mei, ma bucur ca v-ati intors aproape toti la garnizoana, ca am vazut ca unul nu ati stat acasa de Sarbatori. Asa ca incepem anul in forta cu o ieseala culinara, din ciclul “Ciolaneala de industrie”. De data asta focusul este pe peste. Si sper ca declansarile sa fie tot asa. Va invit asadar la un regal ihtiologic (mai pe romaneste o masa plina de peste, ca de carnati, caltabosi si alte porcosenii cred ca sunteti satui dupa sezonul asta de Sarbatori fara zapada). Citeste mai mult »
In 2006, pe vremea asta, ieseam la o tura foto cu primul meu aparat digital DSLR, un Minolta 5D, un precursor al gamei Sony DSLR de azi. Desi nu s-au schimbat multe de atunci la cascada cu pricina, eu totusi va arat unul din primele cadre de-ale mele reusite in acel weekend. Citeste mai mult »
Uneori, Patrolul ma lasa in drum, adica se infige pe lateralele drumului. Asta daca poti sa ii spui drum. Nu de putine ori am testat lmitele laterale ale masinii, multe din traseele de offroad din Romania solicitand la maxim agilitatea soferului prin ingustimea drumului. Si de cateva ori oglinzile, aripile si bandourile laterale de protectie au facut cunostinta cu pamantul, pietrele sau copacii ce margineau drumurile inguste si adesea mai tari decat masina. Citeste mai mult »
De cateva zile strazile Bucurestiului gem sub povara unui trafic inexplicabil de aglomerat. In aceasta perioda am mers ceva pe jos si mai cu seama, am evitat intalniri fara miza sau care puteau fi lasate si pe ianuarie. Nu e o optiune buna sa va fataiti dupa cadouri sau cu treaba neimportanta zilele astea. Un om cu cap ar pleca de azi din Bucresti si s-ar intoarce dupa Craciun sau chiar dupa Anul Nou. Citeste mai mult »
Mi se pare ca nu avem destula zapada pe acest inceput de iarna, care aduce cu un Craciun londonez la adapostul umbrelei ce zgarie palariile trecatorilor si rupe tencuiala colturilor caselor de pe strada intunecoasa. Mi s-a facut brusc dor de vara, ca de iarna nu are cum sa-mi fie, abia vine si a inceput prost.
Daca ma cititi, probabil aveti si profil Facebook. Si daca aveti si nu aveti inspiratie pentru o fotografie mai acatarii de pus pe noul timeline, vin eu cu cateva propuneri. Le gasiti mai jos, am facut cate una pentru fiecare anotimp, iar bonus am pus si cateva pentru cei care vor altceva decat natura. Le puteti folosi cu incredere, daca v-au placut mentionati si voi autorul la voi pe Facebook (adica un link la aceasta pagina, sa le ia si altii, sa nu fie nevoiti sa-mi ceara prietesugul doar pentru asta). Citeste mai mult »
Abia asteptam sa se organizeze iarasi Impotmoliada. Un eveniment de offroad care are o importanta insemnatate pentru cativa copii amarati din Baragan. Trecand peste distractia de rigoare din noroi, Impotmoliada duce in luna decembrie bucurie in casele unor copii necajiti, prin efortul baietilor pasionati de offroad, preponderent din Bucuresti dar nu numai. Citeste mai mult »
Si care mi-au venit asa pe la ureche:
- Ciobez pentru tine. Din pacate nu pot ajunge, dar cred ca o sa fie mega-distractie (plus un mare bravo de la mine pentru originalitatea ideii). Via Fishnews.
- chiar si bloggerii “coltosi” “are” inima. Cancerul se poate vindeca, o campanie initiata de Danone. Bravos! Via Zoso.
- un studiu interesant, Mame pe Facebook. Cred ca titlul corect ar fi fost “Empty Nesters” pe Facebook. Via Auras Mihai.
Bonus:
- Cauza “Nu vreau sa stau acasa de Revelion” prinde incet-incet, dar cam prea incet. Cred ca oamenii vor TV si mers in Piata Constitutiei, altfel nu inteleg de ce au aderat asa putini.
Si eu, stiindu-ma gurmand, stiu cum suferiti. Asa ca va indulcesc scotocind prin arhiva de poze (m-am hotarat sa fiu mai bun pe acest sfarsit de an si sa mai dau din pozele restante pe la oamenii dragi mie) si va tentez cu o… gutuie coapta la jar de lemne. Nici nu stiti ce gustoasa poate sa fie! Citeste mai mult »
Dragii mei, o parte din voi ati fost stupefiati probabil acum cateva luni cand v-am trimis un sms referitor la o ciorba de bibilica. Voiam sa va spun ca aceasta indeletnicire de-a mea nu e noua. Citeste mai mult »
Si pentru ca nu am vreme sa scriu prea mult, va las cu cateva imagini de iarna sau facute iarna de pe dealurile, muntii, paljele si vaile patriei, din cateva locuri dragi mie, pe unde sper sa hoinaresc in aceasta vacanta de iarna, din nou, cu Patrolozaurul proaspat scos de la bocanit: Citeste mai mult »
Probabil cei ce urmaresc blogosfera romaneasca au asistat mai zilele trecute la o lansare putin atipica a unui gadget care trebuie sa faca parte din arsenalul oricarui om care nu prea sta prin casa: lanterna “#indestructibila” Varta. Ma rog, nu e chiar indestructibila, daca iei un aparat cu autogen sau un borcan de vitriol concentrat cred ca pana la urma ii vii de hac, dar nu asta e ideea. Citeste mai mult »
De cativa ani cochetez cu ideea de a deveni profesor, spre bucuria mamei mele, profesoara de latina, care stiu ca ma citeste (buna mami!). In afara de trainingurile de publicitate online pe care le organizez frecvent (urmatoarea editie incepe chiar poimaine), de cativa ani predau ocazional (la invitatia mai multor fosti profesori de-ai mei – Mihai Orzan, Gheorge Orzan sau Nicolae Teodorescu). O intrebare pe care am primit-o cu insistenta in ultima vreme, atat de la cunsocutii din industrie, cat si de la studenti sau cei din mediul academic este cea din titlu. Asa ca imi fac 10 minute timp sa raspund aici pe blog. Citeste mai mult »
Urasc expresia “esti din topor”. Mai ales daca imi este adresata, fireste. Totusi, toporul este o unealta extrem de utila omului. Cine ar fi crezut totusi ca poate servi la masa, drept farfurie si nu instrument de taiat/spintecat/ciopartit? Citeste mai mult »
Undeva in Budapesta, langa o Citadela, un amarat se chinuia pe o ploaie mocaneasca si o ceata complet neprietenoasa sa faca niscaiva cadre de noapte cu un aparat luat in teste si carat niste mii de kilometri prin Europa Centrala. Dupa cateva zeci de cadre efectiv de tomberon, era gata gata sa renunte. Dintr-un restaurant au iesit el si ea. Pentru o secunda au scos nasucurile tinere si puse pe sotii din paginile de facebook deschise pe mobil, apropiindu-se de o balustrada de langa Citadela, de acolo de unde in mod normal ar fi trebuit sa poata admira in voie podurile de peste Dunare, acum inecate intr-un zabranic de un lapte murdar. Citeste mai mult »
