Dupa o perioada de ger de cateva zile, apa Marii Negre mai ingheata. Mai rarut ca-i mai dragut, dar ingheata. S-a intamplat in 2006, s-a intamplat in 2009, s-a intamplat si saptamana trecuta. Si probabil va mai sta asa cel putin o saptamana, dupa aprecierile meteorologilor. Totusi, pentru persoanele care sufera de lipsa de atentie, acest subiect este un prilej bun sa prezinte acest fenomen natural ca pe o mare chestie. A, si pentru televiziuni, care vor prezenta fenomenul ca pe ceva unic si deosebit, cum e de fapt orice lucru normal de pe aceasta planeta.

Si atunci identificam urmatoarele fenomene conexe in spatul virtual:

1. Bloggerii scriu despre asta ca si cum ar fi ceva extraordinar. Faceti o simpla cautare si veti intelege ca orice e dat la televizor e degraba scris si pe blog ca o mare exclusivitate. Bine, unii din ei isi misca fundul din casa sa faca macar o fotografie pentru ilustrarea articolului (de fapt fac 1500 de fotografii, cat ii tin cardul sau bateria). Altii…

2. Bloggerii fura fotografii ilustreaza, zic e, articolele inspirate de la TV cu fotografii “gasite” Pe Google Images. De cele mai multe ori fara sa dea sursa. Nu dau nume ca nu are sens, probabil o sa ii vad in comentarii veninoase mai jos. Saracii fotografi, ca Dinu Lazar sau meteorologul Philip Lutzak de exemplu, habar nu au cat de celebri au facut pe altii fara sa stie. Ca doar ne e greu sa punem link cu sursa.

3. Copiii de 11 ani iau si ei imagini de pe net si le urca pe Facebook. Precum aceasta Viviana dintr-un sat din judetul Constanta, care crede ca fotografia luiPhilip Lutzak din 2005, facuta in Geneva, e fe fapt facuta la Constanta. Masini pe faleza sunt, copaci sunt, mare avem, e pe-acolo:

4. Amatorii de cascat gura pe Facebook dau share si like din rasputeri. Atat ii duce capul pe mai mult de 12000 din ei, probabil majoritatea romani; nu s-ar misca unul sa dea o fuga pana la tarmul marii noastre sa verifice daca poza aia chiar e facuta pe malul Marii Negre. De considerat cat e de probabil ca o fetita de 11 ani sa izbuteasca un asemenea cadru, nu mai vorbesc.

5. Un redactor de la Adevarul, cu prea putina glagorie pentru vremurile astea tulburi, ridica in slavi acesti copii care iau poze de pe net fara discernamant. Si ii fac un articol cu sirop, care inspira mila, de-ti vine sa duci toata arhiva ziarului la toaleta din fundul gradinii, stirbind astfel reputatia unui ziar unde sunt si jurnalisti care chiar fac treaba. Pacat. Cum sa pui un astfel de titlu? “Copila care a postat cea mai admirata fotografie pe Facebook”. De cand a lua o fotografie care nu-ti apartine si a o pune intr-un album Facebook este o chestie de laudat, pentru care sa merite sa ajungi in ziar? Nu v-ar trece prin cap sa luati un interviu lui Dinu Lazar sa il intrebati cat frig a indurat in 2006 ca sa realizeze acele fotografii care au facut si atunci, dar si peste ani inconjurul Internetului romanesc si nu numai? Si tot pentru domnita care a scris un articol atat de miscator, poate ar trebui sa stiti sensul cuvantului “a posta” in limba romana. Nu am pretentii de la un blogger care stalceste romana zi de zi, de la un jurnalist care scrie la un ziar cu pretentii insa am.

6. Alti bloggeri, mai cu perdea, iau fotografia cu pricina pentru a ilustra un articol, fara legatura cu subiectul de fapt (dar asta importa prea putin), cu mentionarea sursei… care nu trebuie. Un exemplu aici. Cand esti blogger cu ceva pretentii, ar trebui sa vezi a cui e poza respectiva. Macar din decenta de a fi un blogger care se documenteaza. Parerea mea. Altfel, e ca si cum am cumpara fete de casetofon din targul de la Vitan si apoi am spune ca suntem de buna credinta. Marian, chiar crezi ca un copil de 11 ani poate sa faca o astfel de foografie? Ma mahnesti.

Ce invataminte sa tragem de aici?

Ca fotograf, nu as mai publica nici o fotografie. Mi-e sila de oamenii care se sterg la fund cu munca ta, asa cum mi-e sila de cei care iau de bun ce gasesc pe net, alimentand furtul. Sa nu credeti ca e un caz singular. Iata aici un alt caz celebru de nerespectare crasa a drepturilor de autor, pricinuit de moartea lui Gheorghe Dinica.

Ca blogger, sa ma documentez putin si sa contactez PERSONAL autorul materialului protejat de drepturi de autor pe care vreau sa il folosesc pentru a ilustra un articol.

Ca simplu consumator de povesti si internaut, sa respect mai mult munca altora inainte de a o imprumuta pentru a cersi atentie pe Facebook.

Nu ma intelegeti gresit: nu am cum sa condamn un copil de 11 ani fara discernamant care face ce a facut. E chestie de educatie, de modele si valori pe care poate nu are de la cine sa le invete (am inteles ca are o stuatie in familie nu tocmai normala). Dar ce facem cu copiii care citesc articolul si se apuca sa faca acelasi lucru? Ce facem cu ziaristii care nu mai deceleaza raul de bine si proslavesc comportamente la limita decentei (ca sa nu zic a legii)? Ce ne facem cu bloggerii care “produc” continut care de fapt se bazeaza pe munca altora intr-un fel sau altul?

Stiu, o sa ziceti ca ma lupt cu morile de vant. Dar va anunt ca tocmai ies din casa sa fotografiez ceva frumos pe vremea asta. Sper doar ca peste ani un copil sa imi ia de pe site fotografiile realizate azi, sa le “posteze” pe undeva si sa ajunga pe prima pagina a unui mare ziar. Voi sa fiti sanatosi.

Desi teoretic acest articol este scris in urma analizei celor 100 de mesaje, cred ca poate fi extrapolat pentru orice tanar care gaseste pe internet o posibilitate de a se angaja intr-un post care-i face cu ochiul. Asa ca sa trecem la treaba si sa va spun ce ma doare cand citesc mesajele voastre. Tineti cont ca aici sunt publicate preponderent anunturi de angajare din industria de publicitate online, deci pretentiile angajatorilor sunt destul de mari, date fiind inalta specializare necesara in domeniu, respectiv concurenta puternica pentru orice post prezentat aici.

Bun, sa zicem ca ai vazut un anunt de angajare. Inainte de a-ti spune ce trebuie sa faci, hai sa iti spun ce sa nu faci – cateva lucruri de bun simt:

1. Nu trimite un email de angajare fara sa atasezi CV-ul. Citez: “Ai putea sa-mi spui despre ce corporatie este vorba? Sunt online copywriter la *********** si am 6 luni experienta. In principiu, n-as vrea sa plec de aici asa repede, dar pot conta numele si conturile pe care ar urma sa lucrez.”

Parerea mea: daca nu esti hotarat sa pleci, nu pleca. Daca nu am mentionat numele clientului, probabil ca nu o sa o fac nici la solicitari in mod expres. Daca vrei sa iti schimi locul de munca, trimite totusi un CV.

2. Este 2012 si inca nu am scapat de conturile: dani, simy, ina si alte alinturi in adresa de email.

Parerea mea: E chiar atat de greu sa faceti un cont de posta electornica serios, de tip prenume.nume @ yahoo, gmail sau altceva? E primul vostru contact cu un posbil angajator. Nu zic, 90% din cv-uri sunt deja trimise de pe adrese “normale”, harababura de acum cativa ani de zile se estompeaza viguros, dar inca mai avem intarziati.

3. Cand trimiti un CV? Cat mai repede, totusi la o ora decenta. Am primit cv-uri in weekend, la 12 noaptea, la 3 dimineata sau dupa expirarea termenului limita.

Parerea mea: Daca am postat anuntul pe 5 ianuarie si termenul era de o saptamana, incearca sa-l pastrezi. Daca totusi ai gasit cu intarziere anuntul, trimite cv-ul mentionand ca ai vazut cu intarziere si ca trimiti pentru a fi in baza de date.
Uitati mai jos graficul cu numarul de cv-uri primite DUPA deadline. Cu X sunt marcate cv-urile sosite in weekend, in chenarul rosu intarziatii. Un angajator mai firoscos din fire va tine cont daca trimiti cv-ul la timp sau in timpul saptamanii de lucru, la o ora decenta. Ce parere credeti ca isi face un HR care primeste de la voi un CV la 3 dimineata? Sau la trei saptamani dupa publicarea anuntului? Stiu oameni care se chinuie o luna sa scrie un CV, dupa ce vad un anunt care le face cu ochiul. Mai bine faceti-l de la inceput si trimiteti-l in mai multe parti, adaptand cv-ul dar mai ales scrisoarea de intentie in functie de postul respectiv.

4. Scrie ceva (concis, dar de efect!) in email-ul de prezentare. Nici prea lung, dar nici deloc.

Parerea mea: Nici o stufoasa scrisoare de intentie (au fost cativa “compozitori” – ganditi-va ca un om de HR poate are de citit zeci sau sute de CV-uri, nu va avea fizic timp sa va citeasca operele), dar nici pagina alba. Sunt cinci cv-uri venite pe principiul “buna ziua caciula, ca stapanul n-are gura”. E atat de greu sa va prezentati in cinci randuri, spunand ca ati gasit anuntul, aveti experienta in pozitia respectiva / sau chef sa invatati domeniul, dupa caz?

5. Nu scrieti in engleza ca raspuns pentru un anunt in limba romana. Am numarat 6 oameni care au aplicat la una din respectivele pozitii scriindu-mi in limba engleza.

Parerea mea: O astfel de abordare nu arata cat de bine stapaniti o limba straina, sau mai rau, ar putea ascunde fie neincredere, fie o incercare de epatare. Oricum la interviu veti avea o proba de limba straina sau macar veti conversa cu intervievatorul. A fac eo scrisoare pompoasa in limba engleza nu face decat sa creasca riscul ca angajatorul sa verifice fluenta voastra in acea limba. Si va fi vai de voi daca ati luat sablonul respectiv dintr-un model de scrisoare de intentie.

6. Atentie la exprimare si la tonul general de abordare. O candidata care a uitat sa ataseze cv-ul mi-a retrimis emailul, mentinand: “Daca as fi indragostita, as intelege de ce am uitata…Fiindca nu sunt,nu am o alta scuza decat ca sunt…bleaga ) Am pus si in fromat word si pdf…e mai faina ala in pdf. Ms si scuze”

Parerea mea: o astfel de abordare te cam descalifica de la orice post ai aplica. Atatea greseli de redactare/ortografiere intr-o fraza plus nelipsitul limbaj “de mess” (ms, smileys) denota nimic altceva decat neseriozitate.

7. Nu solicitati o intalnire fortata cu angajatorul. Mai multi candidati mi-au solicitat in mod expres acest lucru.

Parerea mea: ce sperati sa obtineti de la aceasta intalnire? Aveti un plan? Ce imi veti spune? Vreti sa zambiti frumos? Un om nu se angajeaza pentru ca zambeste frumos; mai mult, o astfel de abordare poate fi calificata drept “tupeu” sau “agresivitate”. Daca aveti un cv bun si o experienta relevanta pentru post, veti fi contactat(a) oricum. Nu fortati ca nu da bine.

8. Am primit cateva cv-uri de la cunostinte care au cv-ul unui prieten/verisor/iubit/cumnat/nas de botez etc.

Parerea mea: E foarte bine sa va recomande cineva. Dar da foarte rau sa nu imi trimiteti voi insiva cv-ul. Nu aveti calculator? Nu aveti degete? Nu stiti sa scrieti un email de prezentare? O sa va tina mama de mana la interviu? Nu cred. Luati-va inima in dinti si iesiti in lume. Mentionat ca il cunoasteti pe x/cutare/Gigel. Daca voi avea nevoie de recomandari ii voi contacta. Si da, folositi relatiile personale pentru ca functioneaza. Eu asa m-am angajat aproape de fiecare data in cariera mea si prefer sa am de unde lua pe cineva si sa cer recomandari sau sa bat obrazul, dupa caz. In plus, ganditi-va cat de aiurea este ca angajatorul sa va contacteze pe adresa celui care v-a recomandat. Va scarpinati cu mana altuia si nu este bine.

9. Nu lingusiti din primul email. Am primit un email in care sunt felicitat cu pompa pentru Bursa HR. Credeti ca nu stiu ce impact are asta asupra unui om caruia ii gasesc un loc de munca? Credeti ca mai sunt in etapa in care am nevoie de confirmari ale eforturilor mele de la un om aflat poate la inceput de cariera?

Parerea mea: stabiliti-va ca prim obiectiv angajarea. Laudele si linguseala gratuita nu au loc in afaceri. Sau nu in cazul meu. Poate in alte parti va iese, dar parerea mea este sa nu va bazati pe asta pentru o viitoare angajare.

10. Faceti orice sa luati jobul, dar evitati exprimarile autodistructive. Citez: “Nu stiu exact ce fel de persoana cauta prietenul tau, insa as aplica pentru pozitia de Junior Media Executive (ultimul job). Ideea e ca eu nu sunt foarte activa in mediul online. Ma rog, stau 90% din timp pe Facebook, insa daca pentru el conteaza sa am un blog, atunci nu as avea ceva care sa ma recomande.”

Parerea mea: Pe bune?? O data zici ca nu esti activa in mediul online. Peste trei cuvinte zici ca stai 90% din timp pe Facebook. Ori asta mai degraba te descalifica: una e sa stai pe Facebook, alta sa zici ca stii sa lucrezi cu acest instrument si ca ai experienta. In incheiere negatia continua: daca pentru el conteaza sa am blog, mai bine stau in banca mea. Ori vrei sa iei postul ori nu vrei. Daca nu vrei, mai bine iti vezi de treaba. Daca vrei, vreau sa vad ca vrei sai vreau sa simt ca darami muntii pentru postul respectiv. E ca in bancul cu elefantul: cu atitudinea asta nu vei vinde elefantul.

In incheiere as vrea sa mai adaug ceva: nu as vrea sa se supere pe mine candidatii citati mai sus, pe care i-am citat numai si numai din motive didactice. Din motive lesne de inteles, le voi pastra anonimatul. Totusi, ii invit sa reflecteze asupra felului in care trateaza primul lor contact cu un viitor angajator. Nu vreau sa va demoraliez, dar am strans in ultimii 5 ani de cand tin Bursa HR peste 500 de cv-uri. Trebuie sa iesiti cumva din multime, si pentru a iesi trebuie in primul rand sa fiti in acea multime. Toate greselile de mai sus va cam tin departe de baza de cv-uri eligibile pentru un pot pe care il vizati sau il visati. Abia apoi vom lucra la fineturi, cum sa iesiti in evidenta in fata unui angajator, dar despre asta intr-un alt articol.

Spor la vanat locuri de munca, acum aveti si un mic tutorial despre cum va puteti imbunatati primul contact cu un angajator.

“Costurile scalabilitatea disponibilitatea viteza de lucru dezvoltare trebuie luate in calcul pentru a face o alegere pertinenta. Vis-a-vis de experientele tale halucinante induse de Arena Leilor trebuie sa mentionez ca genul asta de chestii sunt experiente personale prin excelenta. Cum afacerile adevarate le-am facut pana acum cu clienti straini am ajuns la concluzia ca trebuie sa ne indreptam atentia catre Germania UK USA in urmatoarea perioada.”

Bonus: inca unul haios (am modificat eu extensia ca sa nu ii dau link):

“Lovely new range of developer clothes and jackets regarding King Charles and other dogs, created by hands by simply me and provided for you everywhere Around the world! Adauga Anunturi Gratuite“.

Si inca un bonus:

Unicul site unde gasesti lenjerie Hello Kitty. cu link evident la hellokitty.com

Oare ce-o fi fost in capul traducatorului care a acceptat sa lucreze cu un analfabet care ii duce toata afacerea de rapa? E ca si cum ai lucra pentru Mercedes si ai veni la birou cu o Zastava cu piese de Lada (sa ma scuze marcile auto din zona sovietica, dar chiar nu-mi sunt dragi).

Hei, draga centru de limbi straine, cum pot invata o limba straina “cu tupeu”? Sincer imi obosesc neuronii, si aia imputinati de ineptiile pe care altii le-ar califica drept “versiuni trial&error” pentru o rata de click mai buna in Google Ads. Mai bine va apucati de agricultura, ar fi mai util pentru populatia planetei, ca la limbi, scuzati-ma, nu sunteti mari mesteri. “Decat” atat!

Asadar am intocmit (la manie as putea zice, ca sunt sub presiunea altor lucruri de facut pana la Craciun) o serie de trei decaloguri despre cum sa fii mai bun/mai relevant/mai eficient /mai manz / mai bine vazut in mediile sociale. Am inceput cu blogging/Facebook/Twitter, urmeaza comunicarea prin email si activitatea pe forumuri.

Blogging:

1. Personalizeaza-ti blogul, dar nu pierde 90% din energia ta facand asta. E mai important ce scrii decat ce tema ti-ai ales. Blog content is still king.
2. Nu pune 200 de oameni in blogroll. Umpli coloana din dreapta inutil. Integreaza cu Facebook/Twitter, pune cateva linkuri cu bloggerii tai preferati sau fa-ti pagina separata pentru blogroll cum a facut Chinezu.
3. Nu pune posturi de un rand sau linkuri catre videoclipuri YouTube/Trilulilu. Folositi Twitter pentru asta.
4. Evita posturile prea siropoase care povestesc lumii cat de emotiv/important/sensibil esti tu. Toata planeta e la fel, daca nu mai abitir. Scrie ceva mai relevant pentru cei care te citesc.
5. Modereaza fara mila comentariile offtopic. Trimite un email explicativ in care ii spui de ce ai facut asta.
6. Nu lasa comentarii fara raspuns din partea ta. E un semn ca de fapt una spui si alta faci. Invata sa raspunzi oricarei solicitari.
7. Nu scrie la kilogram. Stiu pe cineva care scrie minim 3 posturi pe zi. Numai ca sa fie. La ce-l ajuta? Oamenii te scot din RSS reader daca aberezi cu frecventa mare. Scrie la obiect. Daca e nevoie sa te lungesti (cum e postul asta), fa-o, altfel calmeaza-te si uita-te la un film.
8. Foloseste cu moderatie smileys (:)). Deja am pus multora eticheta “hlizit pe vecie”. Evita-le mai ales cand vorbesti despre chestiuni serioase. E aiurea sa vezi zece smileys intr-un articol despre wordpress. Merg mai degraba cand povestesti ultima ta betie sau ultimul whatevertweetmeet.
9. Condimenteaza-ti blogul si cu chestiuni oarecum offtopic, dar care dezvaluie lucruri despre pasiunile sau ariile tale de interes extra-job. Joci tenis? Scrie o data pe luna despre asta. Colectionezi trenulete electrice? Fa o poza cu macheta ta o data pe luna. Mergi la offroad? Fa un filmulet cu acaretul tau cand treci garla. In fond, pasiunile fac parte din tine si te definesc, nu?
10. Evita cuvintele “neaose”. Nu, nu sunt un sfant, si eu am reputatia ca vorbesc urat, dar nu o fac niciodata pe blog. Poti fi invectiv/acid/critic si fara sa dai detalii anatomice sau care taie pofta de mancare. Vorbind urat atragi acei comentatori care vorbesc si mai urat ca tine, pentru ca le-ai permis. Blogul tau e ca sufrageria ta de acasa. Daca tii cosul de gunoi rasturnat pe canapea, asteapta-te ca oamenii sa scuipe seminte si pe langa el, in capul tau.

Facebook:

1. Lasa pe oricine sa it idea add/sa fie in lista de prieteni, dar nu-l lasa obligatoriu si in wall. 90% din cei care nu te cunosc te vor obosi cu cauze, aplicatii stupide si comentarii cretine.
2. Nu da like, mai bine comenteaza. Like e foarte impersonal. Daca nu poti scrie un comentariu cu cap mai bine taci.
3. Legati-va contul de Twitter de cel de Facebook si de Linkedin. Daca reusiti sa transmiteti un mesaj in 140 de caractere veti fi mai apreciati de audienta voastra.
4. Selectati cu atentie fotografiile voastre. Nu trebuie sa fiti un expert foto sa gasiti acele poze de profil care sa va reprezinte. A scris aici despre asta cu mult umor sarcasm prieten de-al meu. Credeti-l pe cuvant (ca face fotografie de ceva vreme).
5. Controlati tagging-ul, mai ales la fotografii. Nu vreti sa va vada toti clientii vostri pe bar in club sau prea sumar imbracat(a) pe plaja, la mare.
6. Nu comentati la orice post din Wall. Nu va dati auto like sau auto RT. Nu fiti penibili. Oamenii rad de voi si fara sa va zica, iar voi ramaneti cu stigmatul asta care e greu de sucit.
7. Evitati aplicatiile care trimit poze, scriu in locul vostru, agaseasa prietenii vostri din lista. Sunteti sacaitori si veti fi considerat ca atare si in viata reala. Oamenii nu injura aplicatiile smechere, ci pe tine.
8. Daca ai ajuns la stadiul la care stai cu degetul pe F5, opreste-te. Viata ta inseamna si altceva decat Facebook. Chiar daca ai un job pentru care stai zilnic 8 ore infipt(a) in scaun, intra pe Facebook la intervale mai mari de timp. Oamenii te vor crede un pierde-vara, chiar daca nu esti asa in realitate. Perception is reality.
9. Folositi cu incredere butonul share, dar adaugati o nota personala. Spune multe despre voi si va extrage din gloata. Si nu e o gloata mica, sarim de 2,5 milioane mintenas.
10. Evitati sa scrieti acelasi lucru pe care il scriu toti. A fost cutremur? Curcubeu? A bagat gol Steaua? Sigur nu vei fi singurul cu televizor sau cu geam la sufragerie.

Twitter:

1. Incercati sa folositi un client de Twitter. Interfata proprietara e pur si simplu defectuoasa.HootSuite sau Tweetdeck sunt recomandate mai ales pentru conturi multiple.
2. Nu dati follow in disperare. Concentrati-va pe ce scrieti si pentru cine. Followerii vor veni si vor creste natural. Daca aveti ca obiectiv sa aveti multi followeri incercati sa discutati prin reply-uri cu membri marcanti ai twittosferei, dar nu abuzati. Abuzul se penalizeaza.
3. Nu va smiorcaiti daca cineva va da unfollow. Inseamna ca nu mai sunteti elevanti pentru ei.
4. Nu fiti prea generalisti. Scrieti despre cateva teme care va intereseaza, care va pasioneaza sau care va aduc bani. Scriind despre orice si de toate veti deveni nerelevanti pentru cei pe care va doriti sa va urmareasca.
5. Nu dati follow/unfollow in speranta ca cineva va va urmari dupa aceea. Nu o sa o faca nimeni.
6. Dati reply doar cand aveti ceva de spus persoanei. Bagatul in seama gratuit nu este apreciat decat de alti bagatori in seama.
7. Nu dati RT in draci. Deja avem un Mister Retweet (se stie el care-i ala), nu il vrem si pe al doilea.
8. Evitati tweet-urile despre cat de rau va doare capul, ce frumoasa e pisica sau ce mancati la pranz in fiecare zi.
9. Evitati “neata, “buna dimineata twitterverse”, hola twittosfera, noapte buna, ploua si alte imbecilitati evidente, inutile, nerelevante sau tautologice.
10. Puteti folosi si de pe telefon Twitter, dar cu moderatie. Nu folositi la volan. E spre binele vostru (si nu ma refer doar la dependenta).

Pe final, cateva consideratii generale (poate ar fi fost bine sa incep cu ele, dar sincer, ordinea in care vi le prezint e mai putin importanta).

Consideratii generale:

1. Nu va faceti din activitatea Social Media un mod de viata. Chiar daca va asigurati traiul din asta. In fond, stiti diferenta dintre un expert Social Media si o pizza.
2. Nu fiti stalker/troll/hater. Sau faceti-o cu moderatie. Este risipa de energie. Nu intrati in clinciuri cu alti hateri. Nu va ajuta la nimic.
3. Un faceti copypaste. Chiar daca admirati foarte mult munca unor persoane, incercati sa va croiti propriul drum in publishingul 2.0.
4. Nu cersiti. Like-uri, RT-uri, fise si jetoane pentru Farmville sau alte aplicatii fara utilitate. Nu cersiti atentie. Nu va schimbati poza de profil sau relationship status zilnic. Nu periati inutil. Admirati 1-2-3-1000 de persoane, dar in tacere. E de prost gust.
5. Evitati spamul. Adica mesajele aruncate aiurea. Mass-ul in general nu este infierat doar de cei pe care nu-i cunoasteti, ci si de cei care v-au dat follow pentru ca se asteapta sa aveti ceva interesant de spus.
6. Scrieti corect. Sau incercati macar. N-u este obositor pentru v-oi s-a citi-ti a-sa ceva? Exista dexonline.ro, exista profa de romana, vreun prieten din anturaj prezent pe twitter/facebook gata sa va sara in ajutor si sa va corecteze. Cu atat mai mult cu cat veti dori un loc mai sus in topul influentilor in social media.
7. Nu vorbiti in necunostinta de cauza. E plin Internetul de specialisti: redactori/editori care fac greseli de ortografiere, redactori auto fara carnet, bloggeri care scriu despre turism dar nu calatoresc. La marketing, fotbal, social media se pricepe toata lumea (me included).
8. Fiti vero. Adica voi insiva. Nu va dati ce nu sunteti de fapt. Nu folositi cuvinte carora nu le stapaniti sensul. Nu abuzati de neologisme sa va creada lumea mai destepti decat sunteti. Prostia are picioare la fel de scurte ca minciuna.
9. Get a life. Vorbesc serios. Nu stati conectati 100% din timpul nedormit. Da foarte rau sa trimiteti emailuri sau sa comentati pe twitter la 3 dimineata. Oamenii isi vor face o parere proasta despre un post/reply/email care asteapta raspuns, dar care e redactat la 2 sau la 5 dimineata. Asteptati pana la ora 9 sau folositi Tweetlater
10. Get a life. Din nou. Nu va puneti pe FB/Twitter numarul de telefon, 100 de fotografii cu voi, adresa de acasa si CNP-ul. Pastrati-va cat de cat intimitatea.

Sa ma trageti de maneca daca am exagerat pe undeva. Stiu ca am facut-o, dar am facut-o de dragul exemplului. Pamflet pamflet, dar sper sa va ajute.

[update] la sugestia cititorilor am recitit postul, aveam si eu greseli pe aici. E bine sa-ti recitesti din cand in cand posturile (punctul 6 de la Consideratii Generale). Sper ca acum nu mai am nicio greseala.