Mai jos o fotografie cu cele doua ciorbe care m-au scos din minti. In sensul bun: in stanga ciorba saseasca de fasole din titlu iar in dreapta ciorba de cartofi cu afumatura, cu textura si gust oarecum asemanator. Totusi, alegerea mea ramane cea de fasole.

Fiecare ciorba vine frumos prezentata la masa, cu ulcica de inox si polonic individual, iar portiile sunt pe masura mea sau mai mari:

Restaurantul decorat in stil medieval, arata bine si are si specialitati de vanat: pastrama de cerb, medalion de mistret, medalion de caprioara, platouri vanatoresti si alte minuni de vanat. Nu le-am incercat inca, dar e motiv bun sa revin (doar ma stiti ca revin la locul crimei).

Nota de plata arata si ea foarte bine, mai ales ca preturile sunt modeste fata de Bucuresti, iar servirea decenta, fara sa exceleze. Doua ciorbe, un desert si sucuri – 34 Ron.

O nota proasta restaurantului pentur decizia de a monta becuri economice in salonul de mese. Arata rau, lipseste caldura aia de care ai nevoie sa te simti confortabil (caldura de tungsten, cum o alinta fotografii), si in plus arata si rau la poze (ca mi-era prea foame sa mai umblu si bibilesc balansul de alb).

Tutusi, oricand mergeti la Brasov sau tranzitati Brasovul pentru Sighisoara, Targu Mures sau mai departe, hanul asta poate fi un bun popas de incarcat bateriile si refacut nivelul sarurilor din organism cu o ciorba gustoasa. Sau mai multe. Pofta buna si voua!

Aceasta Gala este organizata de jupanii de la restaurantul The Harbour (da, ala cu rata, gasca si curcanul de care am povestit aici pe blog). Gala isi propune sa premieze bloggerii culinari care se pot inscrie la mai multe categorii. Detalii pe pagina dedicata evenimentului, eu va anunt ca primesc spaga in ceaune cu bunataturi. Glumesc, o sa fie un meci greu pentru juriu, dar sa lasam pe cei mai gurmanzi dintre bloggerii romani sa ne impresioneze cu munca si pasiunea lor pentru gateli de tot soiul.

Premiile pentru bloggeri vor fi consistente si vor fi oferite de sponsori generosi: Bilancia, Logitech Romania si Bistrot. Inscrieri pana pe 31 ianuarie pentru bloggerii culinari aici, daca stiti vreunul dati-i de veste va rog , sa am ce juriza.

[update] Pentru lunile urmatoare avem de ales intre restaurant balcanic, international si italian. Ce alegeti pentru februarie? Va astept cu comentarii.

Dupa Iepurele la cuptor de la restaurantul “La Mama”, dupa fratia inaripatelor (gasca, rata si curcan) de la The Harbour, saptamana asta Casa Tulceana (un restaurant cu specific pescaresc traditional din Bucuresti, recent deschis , despre care va povesteam pe blog acum ceva vreme cum ca si-ar cauta “nasul de botez”) ne ofera un meniu deosebit:

- storceag de somn (gasiti povestea storceagului traditional de sturion aici)
- nisetru la tabla
- zacusca de somn.

Dupa cum stiti, nu va las prada incercarilor. Am fost saptamana trecuta pe la Casa Tulceana si am incercat storceagul (care este o adevarata delicatesa!) si zacusca de somn si va spun ca sunt fara cusur. Cel putin zacusca de somn este CEA MAI BUNA din cate am mancat, si in delta, si pe la alte restaurante cu specific, si am mancat destule. Asa ca va astept joi, 12 ianuarie, pe Aron Florian nr. 3 (harta), dupa ora 19.30, sa ne veselim si sa incepem bine noul an cu grasimi esentiale. omega B 6, de-astea.

Tuica si vinul casei sunt din partea gazdelor, asa ca ma astept sa marsati rapid la acest nou seminar de defaimare a cartofilor prajiti cu ceafa de porc, cu care stiti ca am o rafuiala veche. Pretul bucatelor pregatite de gazde este de 60  Ron si include bauturile din partea casei mentionate mai devreme (tuica, respectiv vinul casei).

Inscrieri mai jos (fie prin comentariu aici, fie printr-un email la doru at marketeer punct ro). Participantii la editiile anterioare au preemptiune, cu respectarea limitei de 25 de locuri. Va rog sa mentionati la inscriere daca nu doriti meniul pregatit sau vreti alte preparate decat peste.
PS Povestitorul Augustin Radu, care va fi si el prezent la sindrofia pantagruelica, v-a pregatit noi povesti, cu peste de aceasta data!

1. Subsemnatul

2. Augustin Radu

3-4. Andrei Cismaru +1

5-6.  Daniel Secareanu +1

7.  Alex Naftalaila

8-9. Ioana Anescu +1

10-11. Mariciu +1

12-13. Nicu Infodelta +1

14. Andrei Zdetovetchi

15. Alexandru Lapusan

16. Ovidiu Militaru

17-18. Titus Capilnean +1

19-20. Octav Popian +1

21-22. Costin Cocioaba +1

23-24. Cosmin Tudoran +1

25. Ana Bulgar

26-27. Thaopetul + Thaopeta

28. Cristi Ignat

29. Roxana Paun

Lista este inchisa, multumesc pentru intelegere.

De la Brasov: “icre negre, rata cu sos de prune, vin fiert.” – se acorda Premiul “Bucatarul Mishlien”

De la Durau: “multa carne afumata de porc”.

De la Bucuresti: “pepene murat”.

De la Tulcea: “icre, peste afumat, turte cu nuca bine insiropate, fripturi. sarmale si alte chinuri”.

De la Slatina: “rata umpluta olteneasca, tort cu ciocolata si nuca si sarmale sprintene”.

De la Ploiesti: “am avut probleme cu matele pentru carnati, asa ca sarbatorim cu saorma, aripioare de la KFC si placinta de la Mc. Hai Dinamo!”. - se acorda Generatia Goagal”

De la Bucuresti: “tuica in coaja de dud”.

De la Galati: “chiftelute, sarmale si snitele de pui”.

De la Brasov: “ciorba de perisoare, sarmale, piftie, placinta cu branza si un vin rosu demisec”.

De la Deva: “palinca, vin rosu, cozonaci si o sumedenie de chestii facute din doi porci sacrificati ritualiceste”.

De la Bucuresti: “Si eu am gatit stiuca umpluta”.

De la Galbinasi: “caltabos, sarmalute, frigari si prajituri de casa”.

De la Bucuresti: “friptura si sarmale, cozonac si trufandale”.

De la Hateg: “salata de boeuf, sangerete, virsli cu hrean si tort de ciocolata”.

De la Strasbourg: “foie gras, branzeturi, rata si vinuri bune”.

De la Sibiu: “ciorba de burta nu alba, cu smantana, ci rosie”. - se acorda Premiul “Sa fim discromati”

Tot de la Hateg: “”sarmalute in foi de vita, vin de casa fiert, multe prajituri si torturi si un frigider plin de chestii comestibile”.

De la Campulung: “carnati, friptura de iepure, vin si placinta cu prune”.

De langa Bucuresti: “pastrama de mistret, carnati de cerb, friptura de curcan si baclava”.

De la Deva: “toate mancarurile ardelenesti pe care ti le imaginezi”.

De la Suceava: “carnati si sanie trasa de cai ”. - se acorda Premiul “Orice este comestibil”

De la Alba Iulia: “sarmale, porcarii, varza murata, prajituri si alte cele”.

De la Campina: “piftie”.

De la Timisoara: “sarmale, cozonac si multe, multe porcarii”.

De la Tulcea: “gratar si raci”. - se acorda Premiul “E greu sa gasesti un mix bun”

De la Focsani: “caltabosul troneaz ape masa, sarmalele fac patinaj artistic, vinul susura colinde iar cozonacul se hlizeste cu nuca-ntre dinti”. - se acorda Premiul “Mihai Eminescu”. Fara coronita

Din Bucuresti: “sarmale si sorici”.

Din Bucuresti: “baclava si zacusca de hribi”.

Din New York: “paste, fripturi si punch”.

Din Maramures: “racituri de curcan, tochitura moldoveneasca cu branza de oaie, clatite cu branza la cuptor si sampanie de Panciu”.

Din Bucuresti: “tot felul de porcarii si mai putin porcoase, intre sanii familiei”. - se acorda Premiul “Hugh Hefner il bate pe Larry Flint”

Bonus: la toata povestea asta cu mancarurile am primit si replici mai ciudate. Cea mai ciudata, de departe, a fost: “Am un inel pe mana stanga!”. M-am bucurat pentru ea si inelul ei, dar mi-as fi dorit sa zica de inelul de bere, nu de ala cu briliant, ca nu prea era in context.

Si o imagine mai veche, de pe vremea cand abia ma apucam de mediaplanning in numele clientilor mei din agentii (2004, Botosani, petrecere Arbomedia, pentru cine isi aduce aminte). Imi doresc s-o retraiesc cat de des se poate in anul care vine, ceea ce va doresc si dumneavoastra daca nu v-a pocnit “vegetarianismul”:

Am regasit Bosforul dupa 20 de ani, intunecat si involburat dar cu acel iz oriental imposibil de confundat. Plin de vase mari de pasageri (daca nu stiati, Turcia se afla in top 7 destinatii turistice la nivel mondial cu mai mult de 27 de milioane de turisti anual, din care o buna parte vin in Istanbul). Fotografiile sunt facute pe inserat, dar special le-am intunecat putin sa evoce exact atmosfera de langa Bosfeor intr-o innorata seara de noiembrie de pe malul Bosforului.

De buna seama ca merita sa vedeti Istanbulul pentru bazar, moschei si aerul sau oriental. Dar pe mine m-a impresionat el mai mult zona podului Eminonu, strajuita de una din cele mai mari moschei din oras:

Moscheea se vede mai bine din departare, de pe pod, dar asta numai daca ai loc de sutele (la propriu) de pescari care pescuiesc de sus de pe pod direct in Bosfor (daca va uitati cu atentie in cadru, pe partea dreapta, se disting siluetele catorva undite):

Frumos luminata, moscheea poate constitui un fundal deosebit pentru o fotografie de vacanta cu specific “istanbulicesc”, minaretele facand inconfundabila destinatia unde a fost realizata fotografia:

Podul in sine are doua etaje, unul de circulatie rutiera si unul plin de restaurante. Bine, gasesti ceva de mancare peste tot in Istanbul, de fapt gasesti orice oriunde in Istanbul, daca mergi 100 de metri gasesti nu numai ce voiai sa cauti, ci mult mai mult de atat. In imagine, o toneta cu castane, iar in fundal carciumile viu colorate de sub pod, etajul inferior:

Dr cea mai mare atractie se intampla dincolo de pod. La prima vedere, nimic spectaculos, doar niste vase mai colorate trase la docuri, care se leagana ametitor langa malul abrupt.

La o cercetare mai atenta insa descoperi o mare de oameni in dreptul celor trei vase: acea mare de oameni este pe deasupra si infometata, dar are unde sa-si gaseasca alinarea:

Aceste vase sunt practic niste imense “fish kebab house”, unde bucatarii, dar si matelotii care servesc din mana in mana kebaburile catre musterii de pe maluri lucreaza intr-un ruliu mai mult decat naucitor, spre satisfactia mesenilor care asteapta cuminti pe mal sa-si primeasca gustosul chefal (probabil cumparat chiar de la pescarii de pe pod) infipt in chifla presarata cu salata verde, varza si ceapa, totul pentru doar 5 euro (sa nu va inchipuiti ca un om de talie medie spre mare ca mine asa, s-ar satura din acest sandvich, dar e de experienta toate treaba, abia apoi ti se deschide apetitul pentru o masa copioasa la un restaurant din Centru). Spectacol, peste proaspat si un aer oriental autentic cum numai in Istanbul cred ca poti gasi (si imi doresc sa ma insel, desigur).

Si acum hai, fuguta la sarmale, ca tot de la turci le avem