Dupa o perioada de ger de cateva zile, apa Marii Negre mai ingheata. Mai rarut ca-i mai dragut, dar ingheata. S-a intamplat in 2006, s-a intamplat in 2009, s-a intamplat si saptamana trecuta. Si probabil va mai sta asa cel putin o saptamana, dupa aprecierile meteorologilor. Totusi, pentru persoanele care sufera de lipsa de atentie, acest subiect este un prilej bun sa prezinte acest fenomen natural ca pe o mare chestie. A, si pentru televiziuni, care vor prezenta fenomenul ca pe ceva unic si deosebit, cum e de fapt orice lucru normal de pe aceasta planeta.

Si atunci identificam urmatoarele fenomene conexe in spatul virtual:

1. Bloggerii scriu despre asta ca si cum ar fi ceva extraordinar. Faceti o simpla cautare si veti intelege ca orice e dat la televizor e degraba scris si pe blog ca o mare exclusivitate. Bine, unii din ei isi misca fundul din casa sa faca macar o fotografie pentru ilustrarea articolului (de fapt fac 1500 de fotografii, cat ii tin cardul sau bateria). Altii…

2. Bloggerii fura fotografii ilustreaza, zic e, articolele inspirate de la TV cu fotografii “gasite” Pe Google Images. De cele mai multe ori fara sa dea sursa. Nu dau nume ca nu are sens, probabil o sa ii vad in comentarii veninoase mai jos. Saracii fotografi, ca Dinu Lazar sau meteorologul Philip Lutzak de exemplu, habar nu au cat de celebri au facut pe altii fara sa stie. Ca doar ne e greu sa punem link cu sursa.

3. Copiii de 11 ani iau si ei imagini de pe net si le urca pe Facebook. Precum aceasta Viviana dintr-un sat din judetul Constanta, care crede ca fotografia luiPhilip Lutzak din 2005, facuta in Geneva, e fe fapt facuta la Constanta. Masini pe faleza sunt, copaci sunt, mare avem, e pe-acolo:

4. Amatorii de cascat gura pe Facebook dau share si like din rasputeri. Atat ii duce capul pe mai mult de 12000 din ei, probabil majoritatea romani; nu s-ar misca unul sa dea o fuga pana la tarmul marii noastre sa verifice daca poza aia chiar e facuta pe malul Marii Negre. De considerat cat e de probabil ca o fetita de 11 ani sa izbuteasca un asemenea cadru, nu mai vorbesc.

5. Un redactor de la Adevarul, cu prea putina glagorie pentru vremurile astea tulburi, ridica in slavi acesti copii care iau poze de pe net fara discernamant. Si ii fac un articol cu sirop, care inspira mila, de-ti vine sa duci toata arhiva ziarului la toaleta din fundul gradinii, stirbind astfel reputatia unui ziar unde sunt si jurnalisti care chiar fac treaba. Pacat. Cum sa pui un astfel de titlu? “Copila care a postat cea mai admirata fotografie pe Facebook”. De cand a lua o fotografie care nu-ti apartine si a o pune intr-un album Facebook este o chestie de laudat, pentru care sa merite sa ajungi in ziar? Nu v-ar trece prin cap sa luati un interviu lui Dinu Lazar sa il intrebati cat frig a indurat in 2006 ca sa realizeze acele fotografii care au facut si atunci, dar si peste ani inconjurul Internetului romanesc si nu numai? Si tot pentru domnita care a scris un articol atat de miscator, poate ar trebui sa stiti sensul cuvantului “a posta” in limba romana. Nu am pretentii de la un blogger care stalceste romana zi de zi, de la un jurnalist care scrie la un ziar cu pretentii insa am.

6. Alti bloggeri, mai cu perdea, iau fotografia cu pricina pentru a ilustra un articol, fara legatura cu subiectul de fapt (dar asta importa prea putin), cu mentionarea sursei… care nu trebuie. Un exemplu aici. Cand esti blogger cu ceva pretentii, ar trebui sa vezi a cui e poza respectiva. Macar din decenta de a fi un blogger care se documenteaza. Parerea mea. Altfel, e ca si cum am cumpara fete de casetofon din targul de la Vitan si apoi am spune ca suntem de buna credinta. Marian, chiar crezi ca un copil de 11 ani poate sa faca o astfel de foografie? Ma mahnesti.

Ce invataminte sa tragem de aici?

Ca fotograf, nu as mai publica nici o fotografie. Mi-e sila de oamenii care se sterg la fund cu munca ta, asa cum mi-e sila de cei care iau de bun ce gasesc pe net, alimentand furtul. Sa nu credeti ca e un caz singular. Iata aici un alt caz celebru de nerespectare crasa a drepturilor de autor, pricinuit de moartea lui Gheorghe Dinica.

Ca blogger, sa ma documentez putin si sa contactez PERSONAL autorul materialului protejat de drepturi de autor pe care vreau sa il folosesc pentru a ilustra un articol.

Ca simplu consumator de povesti si internaut, sa respect mai mult munca altora inainte de a o imprumuta pentru a cersi atentie pe Facebook.

Nu ma intelegeti gresit: nu am cum sa condamn un copil de 11 ani fara discernamant care face ce a facut. E chestie de educatie, de modele si valori pe care poate nu are de la cine sa le invete (am inteles ca are o stuatie in familie nu tocmai normala). Dar ce facem cu copiii care citesc articolul si se apuca sa faca acelasi lucru? Ce facem cu ziaristii care nu mai deceleaza raul de bine si proslavesc comportamente la limita decentei (ca sa nu zic a legii)? Ce ne facem cu bloggerii care “produc” continut care de fapt se bazeaza pe munca altora intr-un fel sau altul?

Stiu, o sa ziceti ca ma lupt cu morile de vant. Dar va anunt ca tocmai ies din casa sa fotografiez ceva frumos pe vremea asta. Sper doar ca peste ani un copil sa imi ia de pe site fotografiile realizate azi, sa le “posteze” pe undeva si sa ajunga pe prima pagina a unui mare ziar. Voi sa fiti sanatosi.

De la Brasov: “icre negre, rata cu sos de prune, vin fiert.” – se acorda Premiul “Bucatarul Mishlien”

De la Durau: “multa carne afumata de porc”.

De la Bucuresti: “pepene murat”.

De la Tulcea: “icre, peste afumat, turte cu nuca bine insiropate, fripturi. sarmale si alte chinuri”.

De la Slatina: “rata umpluta olteneasca, tort cu ciocolata si nuca si sarmale sprintene”.

De la Ploiesti: “am avut probleme cu matele pentru carnati, asa ca sarbatorim cu saorma, aripioare de la KFC si placinta de la Mc. Hai Dinamo!”. - se acorda Generatia Goagal”

De la Bucuresti: “tuica in coaja de dud”.

De la Galati: “chiftelute, sarmale si snitele de pui”.

De la Brasov: “ciorba de perisoare, sarmale, piftie, placinta cu branza si un vin rosu demisec”.

De la Deva: “palinca, vin rosu, cozonaci si o sumedenie de chestii facute din doi porci sacrificati ritualiceste”.

De la Bucuresti: “Si eu am gatit stiuca umpluta”.

De la Galbinasi: “caltabos, sarmalute, frigari si prajituri de casa”.

De la Bucuresti: “friptura si sarmale, cozonac si trufandale”.

De la Hateg: “salata de boeuf, sangerete, virsli cu hrean si tort de ciocolata”.

De la Strasbourg: “foie gras, branzeturi, rata si vinuri bune”.

De la Sibiu: “ciorba de burta nu alba, cu smantana, ci rosie”. - se acorda Premiul “Sa fim discromati”

Tot de la Hateg: “”sarmalute in foi de vita, vin de casa fiert, multe prajituri si torturi si un frigider plin de chestii comestibile”.

De la Campulung: “carnati, friptura de iepure, vin si placinta cu prune”.

De langa Bucuresti: “pastrama de mistret, carnati de cerb, friptura de curcan si baclava”.

De la Deva: “toate mancarurile ardelenesti pe care ti le imaginezi”.

De la Suceava: “carnati si sanie trasa de cai ”. - se acorda Premiul “Orice este comestibil”

De la Alba Iulia: “sarmale, porcarii, varza murata, prajituri si alte cele”.

De la Campina: “piftie”.

De la Timisoara: “sarmale, cozonac si multe, multe porcarii”.

De la Tulcea: “gratar si raci”. - se acorda Premiul “E greu sa gasesti un mix bun”

De la Focsani: “caltabosul troneaz ape masa, sarmalele fac patinaj artistic, vinul susura colinde iar cozonacul se hlizeste cu nuca-ntre dinti”. - se acorda Premiul “Mihai Eminescu”. Fara coronita

Din Bucuresti: “sarmale si sorici”.

Din Bucuresti: “baclava si zacusca de hribi”.

Din New York: “paste, fripturi si punch”.

Din Maramures: “racituri de curcan, tochitura moldoveneasca cu branza de oaie, clatite cu branza la cuptor si sampanie de Panciu”.

Din Bucuresti: “tot felul de porcarii si mai putin porcoase, intre sanii familiei”. - se acorda Premiul “Hugh Hefner il bate pe Larry Flint”

Bonus: la toata povestea asta cu mancarurile am primit si replici mai ciudate. Cea mai ciudata, de departe, a fost: “Am un inel pe mana stanga!”. M-am bucurat pentru ea si inelul ei, dar mi-as fi dorit sa zica de inelul de bere, nu de ala cu briliant, ca nu prea era in context.

Si o imagine mai veche, de pe vremea cand abia ma apucam de mediaplanning in numele clientilor mei din agentii (2004, Botosani, petrecere Arbomedia, pentru cine isi aduce aminte). Imi doresc s-o retraiesc cat de des se poate in anul care vine, ceea ce va doresc si dumneavoastra daca nu v-a pocnit “vegetarianismul”:

Sarlatanii sunt astazi peste tot: de la taximetristii care iti cer tripul pe o cursa pentru ca nu ai citit tariful bine pe portiera, de la preotii falsi care fac sfintiri de apartamente, de la nigerienii care trimit emailuri despre lichidarea Bancii Nationale, pana la sutienul minune care face sanii de Pamela Andreson, apa termala, tiganii care raman fara benzina pe marginea autostrazii, fructele tibetane miraculoase goji, copiii defavorizati/seropozitivi/orfani/cu leucemie care au nevoie de ajutor in bani (ma refer la hoaxuri, nu la cazurile reale), argila de la Marea Moarta, apa alcalina, apa saracita in deuteriu, pilulele de marit penisul ori sanii sau economizoarele de energie (nu va speriati daca nu ati auzit de toate acestea, voi dedica fiecarei saraltanii un articol separat in lunile care urmeaza).

Asa ca dat fiind numarul mare de forme de sarlatanie existente in epoca moderna, m-am gandit sa fac un foileton cu diverse tipuri de sarlatanii. Unele din ele sunt facute de sarlatani fara prea multa minte, altele sunt facute de ditai firmele (primesti inclusiv factura si chitanta pentru prostia de a crede). Si unii si altii spera in masa critica de prosti. Si cum prosti sunt destui, sarlatanii prospera.

Nu cred ca acest foileton va destepta prea multi. Dar sper sa fie un ghid instructiv care sa va ajute sa descoperiti singuri sarlataniile care va ajung la urechi, pe masa in ziar sau in Inbox.

Astazi, o noua forma: Un individ pretins turist tocmai a fost jefuit in Londra. Mi-a trimis un email in limba engleza, specificand ca il cheama Octavian. Acesta este emailul lui:

“I’m writing this with tears in my eyes,my family and I came over here to London,United Kingdom for a short vacation. unfortunately,we were mugged at the park of the hotel where we stayed,all cash and credit card were stolen off us but luckily for us we still have our passports with us.

We’ve been to the Embassy and the Police here but they’re not helping issues at all and our flight leaves in few hours from now but we’re having problems settling the hotel bills and the hotel manager won’t let us leave until we settle the bills. Well I really need your financial assistance..Please, Let me know if you can help us out? Am freaked out at the Moment.

Octavian Baban……”

Nu-mi sunt clare cateva lucruri:

- de ce are totusi pasapoartele
- de ce are acces la Internet
- de ce trimite acest email catre “undislosed recipients” si nu catre un prieten sau membru al familiei care il poate ajuta cu niste bani.

Cat de guster sa fii sa crezi asa ceva? Si pentru ca nu am dimensiunea multimii gusterilor, pentru o secunda m-am prefacut intr-unul, pentru ca sunt surios de mecanismul complet al sarlataniei, sa vad daca e ceva nou sau va fi acelasi cont in care trebuie sa ii virez banii despre care imi povestea si prietenul Patrick Chan (cunoscutul, numeni altul decat mentorul banilor neutilizati ai Bancii Nigeriei).

Asa ca i-am trimis lui “Octavian Baban” un email sa il intreb cum pot sa il “ajut”; sunt curios de raspuns…[promit sa revin cu update-uri pe masura ce o sa schimb emailuri cu el, sper sa imi si raspunda]

Si.. mi-a raspuns. Nu o data, ci de patru ori!

”

Glad you replied back to my email.well all we need is just $1,350 and you can have it wired on my name via Western Union or store.Here’s my info below:

Receiver’s Name :Octavian Baban

Location: 176 Battersea Park Road

London SW11 4ND, United Kingdom

As soon as it is done, kindly get back to me with the confirmation number. Let me know if you are heading to the WU store now???

Octavian

“

Va las cu imaginile, ii multumesc lui Toma Nicolau ca a pasit gratios pe covorul rosu si-a rupt coastele si pielea de pe coapse, spate si burta pentru trei cadre reusite. Pe fundalul unuia din cadre, un Duster plictisit de stropi si amator de praf astepta sa il ducem iar pe diguri.

[pentru cei care se vaita ca in Delta Dunarii nu este confort, Paralela45 ne-a aranjat un sejur minunat la pensiunea Harttas din Gorgova. Piscina, camere frumoase, acces auto (recomandat 4x4, mai ales daca nu e in toiul verii,) si mai ales o mancare pe sprancean pentru amatorii de peste ca in inima Deltei].

Toma, daca vezi aceasta insemnare, sa stii ca ti-am pregatit o arhiva cu toate cadrele, sa le dai copiilor tai sa studieze muschii abdominali (patratelele de Ritter Sport) si nu numai pe aia, cand or creste mari

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman

Vineri la Webstock, veti putea vedea cateva din lucrurile pe care noi, bloggerii implicati in proiect, le-am avut cu noi, le-am folosit, le-am realizat sau le-am gasit prin periplurile noastre prin tara. As fi vrut sa aduc mingea cu care am facut filmarile si pozele de la piscina din Delta, dar mingea nu a fost de gasit. Va multumiti cu fotografiile?