Câteva reușite recente din Balcani și împrejurimi #biodiversitate #expedition1001

Deși am avut un program incărcat in acest început de an (traininguri, teambuildinguri, alte cursuri), nu despre „job” vreau să vă povestesc azi, ci despre celălalt job, care incepe să îmi acapareze tot timpul liber – și-mi convine de minune asta! Acest inceput de an a fost marcat de o necontenită goană după specii noi, o mică „nebunie” (drog, drog, dar inofensiv mie sau celor din jur, certat poate doar cu portofelul meu). Nebunia asta m-a cuprins mai cu seamă in ultimii ani, cam de prin 2014 așa, ani în care, practic, am cam „semnat” contract de exclusivitate cu fauna europeană, în special cu păsările, reptilele si amfibienii bătrânului continent. Acum, că m-am liniștit nițel, trag linie și mă uit că am strâns suficiente cadre bune cu specii frumoase să vă arăt din munca mea de pe teren din ultimele luni (și specii noi, firește, dar și din cele deja cunoscute de voi in portofoliul meu de specii).

Începem cu noutățile acestei primăveri: prima specie nouă de reptilă din 2017 pe care v-o supun atenției este o nouă țestoasă. Atenție, nu broască țestoasă, că dacă veți mai folosi această sintagmă riscați să cădeți în derizoriu. Țestoasele, spre deosebire de amfibieni, sunt reptile evoluate și trebuie numite ca atare. Așadar, o nouă specie de țestoasă de uscat găsită la poale de Acropole, intr-o vizită fulger la Atena unde, deși eram la treaba cu un curs de tip „train-the-trainers”, am scotocit dimineață de dimineață și am venit cu o specie noua acasa, Testudo marginata:

Dar ce mă fascinează la Grecia este biodiversitatea sa incredibilă pe șerpi. Iată cel mai mic șarpe european, de dimensiunile si aspectul unei râme, un adevărat prădător însă pentru mușuroaiele de furnici, Xerotyphlops vermicularis, găsit în apropiere de Volos. Să vă mai spun că nu stă locului o clipă și e o adevărată încercare a nervilor să fotografiezi acest liliputan fără stare?

Nici năpârcile nu s-au lăsat așteptate. Aceste năpăstuite șopârle fără picioare, a căror singură vină e asemănarea izbitoare cu șerpii, au viață liniștită sub butoaiele vechi de ulei de măsline aflate pe insula Kefalonia. Aici am găsit un endemism dealtfel foarte asemănător cu celelalte năpârci europene, Anguis cephallonica.

Tot endemism in vestul Greciei este și Algyroides nigropunctatus, o șopîrlă care se lăfăie într-un areal vast, din Zakynthos până în nordul Croației. Eu am suprins-o tot în Kefalonia, in estul insulei, chiar inainte să urc pe bacul ce avea să mă ducă în peninsula Corint.

Nu-i așa că șopârlele cu picioare arată mult mai atrăgător pentru publicul larg? Iat-o pe verișoara doamnei de mai sus, tot specie endemică în Grecia (Algyroides moreoticus), sorindu-se in locul ei preferat, motiv pentru care am preferat să vă arăt un cadru in situ (fără a captura sau deranja animalul in vreun fel).

Tot in situ, tot în Kefalonia, o altă specie, mai colorată și mai curioasă decât cea de dinaintea ei, atât de curioasă că mi-a permis să mă apropii la limită de ea. Șopârla de ziduri ionică (Podarcis ionicus).

La fel am procedat cu o altă specie de lacertid (Lacerta in limba latina înseamnă șopârlă, de unde provie și denumirea generică pentru familia șopârlelor, si nu-s decât vreo optzeci de specii in Europa!). Deranjul cel mai mare a fost pentru vizitatorii capitalei Maltei, pentru ca am găsit aici, în Valetta, sigura specie autohtonă de lacertid din arhipelagul maltez, Podarcis filfolensis.

Și, evident, turiștii „normali” se holbau la mine. In loc să se holbeze la frumusețea de lacertid. #CeUameni!

Uneori însă, holbatul la balta potrivită poate aduce o specie nouă pe răboj. O vizită scurtă intr-o rezervație de faună din vestul peninsulei Corint mi-a pricinuit întâlnirea cu o nouă specie de amfibian, Pelophylax epeiroticus:

Dar aparatul foto nu ia in vizor doar reptile și amfibieni drăguți și innofensivi. Nici „veninoasele” au fost lăsate de izbeliște. Iată cea de-a patra specie de scorpion din portofoliul personal și al doilea din genul Buthus, Mesobuthus gibbosus. Doua exemplare găsite in apropiere de Lamia, Grecia continentală.

Și iata-l și pe verișorul lor spaniol, găsit in 2016 în nordul Spaniei, intr-unul din parcurile naționale din apropiere de Barcelona, Buthus occitanus, și această specie atingând dimensiuni mult mai mari decat verișorii lor autohtoni, scorpionii carpatici.

Tot veninoasă, tot de dimensiuni mari: prima mea întâlnire pe 2017 cu vipera, una mare, cu corn, cu ceafa lată. Ați ghicit, e o „bulgăroaică” (Vipera ammodytes montandoni).

Și dacă tot am început să vorbim de specii de mai mult timp intrate in portofoliu, iată cu ce m-am mai delectat anul acesta din lecția cunoscută… Un portret de Chalcides ocellatus, realizat în Malta, fix în inima târgului, în Valetta.

Dacă vi se pare urâțel (știu că gândiți asta, jighimelelor!), iată, o „frumoasă”. tot din Malta. Poate cea mai frumoasă specie de amfibian european și unul din amfibienii mei europeni preferați, Dicoglossus pictus.

Una caldă, una rece. Impunătoare, frumoasă în urâțenia ei, o femelă uriașă de broască râioasă brună (Bufo Bufo) mi-a arătat cine e șefa peste parcurile Atenei.

Stați așa, nu fugiți, avem și lighioane frumoase! Un portret de gușter (Lacerta viridis) poate vă înduplecă.

Sau vărul său bun, celalalt gușter din Grecia, car epoate fi admirat însă și la noi în Dobrogea, gușterul vărgat (Lacerta trilineata)

Tot portret, tot șopârlă, de data asta un recordman. Sau record lizard? Cea mai lungă șopârlă europeană, Pseudopus apodus, specie ce poate depăși 130-140 cm în lungime, cu coadă cu tot. Fotografiat pe malul lagunei Kalogera din Corint.

Închei pleiada de specii cunoscute cu o specie dragă mie: o ditamai colonia de flamingi (Phoenicopterus roseus), fotografiată în nordul Greciei pe un fundal deosebit, muntele Olimp (al doilea pisc muntos din Balcani si primul ca inălțime din Grecia). Așa specie, așa fundal!

Și o fotografie din inima coloniei, unde un juvenil face notă distinctă prin coloritul său cenușiu între frații lui mai mari, de un roz estetic, tipic speciei. Știu ce o să spuneți, de ce naibii nu o fi inceput cu ăștia? Știți bine de ce: nu există specii frumoase sau urâte, există doar oameni care nu le-au studiat în amănunțime :D. Parerea mea, parol!

[Va urma, că nu am terminat de prezentat speciile noi pe acest an 😀]

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu