Comments on: Concurs pe apa. Punct ro http://www.dorupanaitescu.ro/concurs-pe-apa-punct-ro.html Digital marketing pioneer Wed, 08 Feb 2012 07:08:14 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.3 By: Hors concours http://www.dorupanaitescu.ro/concurs-pe-apa-punct-ro.html/comment-page-1#comment-66835 Hors concours Fri, 29 Oct 2010 09:21:16 +0000 http://www.dorupanaitescu.ro/?p=1746#comment-66835 [...] baietii castiga bricege elvetiene si fetele lanterne, m-am gandit sa scriu o povestioara in afara concursului care ofera aceste premii. Dar va indem sa participati cu incredere, e foarte fun si povesti cu apa avem toti, [...] [...] baietii castiga bricege elvetiene si fetele lanterne, m-am gandit sa scriu o povestioara in afara concursului care ofera aceste premii. Dar va indem sa participati cu incredere, e foarte fun si povesti cu apa avem toti, [...]

]]> By: sigauan http://www.dorupanaitescu.ro/concurs-pe-apa-punct-ro.html/comment-page-1#comment-55514 sigauan Wed, 21 Oct 2009 12:28:56 +0000 http://www.dorupanaitescu.ro/?p=1746#comment-55514 am fost la pescuit si am prins un peste mare de tot dar din pacate mi-a tras undita in apa si dus a fost. am fost la pescuit si am prins un peste mare de tot dar din pacate mi-a tras undita in apa si dus a fost.

]]> By: Elena Cîrîc http://www.dorupanaitescu.ro/concurs-pe-apa-punct-ro.html/comment-page-1#comment-54886 Elena Cîrîc Tue, 29 Sep 2009 16:05:36 +0000 http://www.dorupanaitescu.ro/?p=1746#comment-54886 Marie Jeanne, si eu am intrebat asta :) Marie Jeanne, si eu am intrebat asta :)

]]> By: marie jeanne http://www.dorupanaitescu.ro/concurs-pe-apa-punct-ro.html/comment-page-1#comment-54691 marie jeanne Wed, 23 Sep 2009 11:18:03 +0000 http://www.dorupanaitescu.ro/?p=1746#comment-54691 Castigatoriiiiiiii, cine sunt ei?? Castigatoriiiiiiii, cine sunt ei??

]]> By: Zdeto http://www.dorupanaitescu.ro/concurs-pe-apa-punct-ro.html/comment-page-1#comment-54305 Zdeto Fri, 11 Sep 2009 09:57:22 +0000 http://www.dorupanaitescu.ro/?p=1746#comment-54305 Ha, toata treaba asta imi aminteste de prima mea scufundare dar si primul meu contact cu apa dulce, in natura. Aveam doar 5 ani. Personajele principale sunt asa: eu (ca magaru in frunte), tata, si fratele mai mic care avea 2 ani. Localizare: lacul Plumbuita, din parcul cu acelasi nume din Bucuresti. Pe acea vreme, era un debarcader dragutz la acel lac, parca erau si ceva vaporase daca nu ma insel, dar sigur se inchiriau barci pentru plimbat pe lac. Asadar, intr-o frumoasa dimineata insorita de vara, ne dadeam cu barca pe lac, tata vaslind. La un moment dat, uite cum ma apuca pe mine o urgenta mica... evident in mijlocul lacului. Ce era de facut? De intors la mal nu prea ne venea, mai aveam timp pentru plimbat cu barca si nu vroiam sa-l pierdem. Asa ca ne-am indreptat spre un mail, sub o salcie si uite cum mi-a venit mie ideia geniala sa urinez din barca, stand in picioare. M-am uitat aprobator spre tata, care a zis ca merge... si sa ma grabesc, asa ca dau jos pantalonii, scot 'instrumentul', si de la pupa incep marea actiune cand, brusc totul devine verde! Eram chiar fascinat, si de fascinat ce eram probabil ca uitasem sa si respir, lucru care ar fi fost cam greu sub apa :) Chiar imi amintesc ca in secundele cat am stat sub apa ma intrebam ce naiba s-a intamplat, cum de am nimerit intr-o ceatza verde. Si eram atat de linistit ca m-am dus ca un bolovan, nici macar nu m-am agitat. Noroc ca s-a agitat tata, si asa imbracat cum era, a plonjat dupa mine in apa, lasandu-l pe frate-miu singur in barca si speriat nevoie mare, punana in functiune 'goarna'. Nu vreau sa-mi imaginez ce figura or fi facut cei de la debarcader, vanzandu-ne pe noi murati, cu apa siroind de pe noi, cand ne-am intors sa lasam barca. Si clar ne-am intors imediat, noroc ca stateam chiar langa parc, ca imi era rusine sa merg pe strada ca si cand as fi facut dush imbracat. Asta cred ca a fost momentul decisiv care l-a facut pe tata sa ma dea la cursuri de innot, ca nu prea intelegeam ce i-a venit brusc sa ma chinuie pe tema asta. Dar bine a facut... :) Povestea asta a fost doar asa... sa o fac cunoscuta, ca e in context. Dar nu vreau sa particip la concurs. Lanterna d'aia am si eu, iar briceagul... hmm, sa zicem ca prefer ceva cu lama mai mare, si la cate scule am prin rucsac... e cam obsolete :D Bafta! :) Ha, toata treaba asta imi aminteste de prima mea scufundare dar si primul meu contact cu apa dulce, in natura. Aveam doar 5 ani.
Personajele principale sunt asa: eu (ca magaru in frunte), tata, si fratele mai mic care avea 2 ani.
Localizare: lacul Plumbuita, din parcul cu acelasi nume din Bucuresti.
Pe acea vreme, era un debarcader dragutz la acel lac, parca erau si ceva vaporase daca nu ma insel, dar sigur se inchiriau barci pentru plimbat pe lac.
Asadar, intr-o frumoasa dimineata insorita de vara, ne dadeam cu barca pe lac, tata vaslind. La un moment dat, uite cum ma apuca pe mine o urgenta mica… evident in mijlocul lacului. Ce era de facut? De intors la mal nu prea ne venea, mai aveam timp pentru plimbat cu barca si nu vroiam sa-l pierdem. Asa ca ne-am indreptat spre un mail, sub o salcie si uite cum mi-a venit mie ideia geniala sa urinez din barca, stand in picioare. M-am uitat aprobator spre tata, care a zis ca merge… si sa ma grabesc, asa ca dau jos pantalonii, scot ‘instrumentul’, si de la pupa incep marea actiune cand, brusc totul devine verde! Eram chiar fascinat, si de fascinat ce eram probabil ca uitasem sa si respir, lucru care ar fi fost cam greu sub apa :) Chiar imi amintesc ca in secundele cat am stat sub apa ma intrebam ce naiba s-a intamplat, cum de am nimerit intr-o ceatza verde. Si eram atat de linistit ca m-am dus ca un bolovan, nici macar nu m-am agitat.

Noroc ca s-a agitat tata, si asa imbracat cum era, a plonjat dupa mine in apa, lasandu-l pe frate-miu singur in barca si speriat nevoie mare, punana in functiune ‘goarna’.

Nu vreau sa-mi imaginez ce figura or fi facut cei de la debarcader, vanzandu-ne pe noi murati, cu apa siroind de pe noi, cand ne-am intors sa lasam barca. Si clar ne-am intors imediat, noroc ca stateam chiar langa parc, ca imi era rusine sa merg pe strada ca si cand as fi facut dush imbracat.

Asta cred ca a fost momentul decisiv care l-a facut pe tata sa ma dea la cursuri de innot, ca nu prea intelegeam ce i-a venit brusc sa ma chinuie pe tema asta. Dar bine a facut… :)

Povestea asta a fost doar asa… sa o fac cunoscuta, ca e in context. Dar nu vreau sa particip la concurs. Lanterna d’aia am si eu, iar briceagul… hmm, sa zicem ca prefer ceva cu lama mai mare, si la cate scule am prin rucsac… e cam obsolete :D

Bafta! :)

]]>