Concurs pentru coclauristi – Pentru Mamba Slingul din tine
Stiu ca sunteti la fel de innebuniti ca si mine sa fugiti prin munti si vai indiferent de vreme. Pentru aceia din voi care s-au regasit deja in propozitia anterioara, compania Booq pune la bataie un Mamba Sling maro (o fotografie exemplificativa mai jos) pentru cel mai extrem/interesant weekend din 2008-2009 petrecut de voi insiva si povestit in maxim 1000 de semne si o fotografie (fotografia este optionala, dar poate influenta juriul 
).
Regulile sunt simple:
- Va rog mult sa nu fabulati.
- Nu conteaza cat de rau v-ati rupt in weekendul respectiv, apreciez mai mult un stil mucalit si autoironic decat fapte de arme pe mari coclauri.
La punctaj mai conteaza:
- sa povestiti o patanie dintr-un loc (sau traseu) pe care eu nu l-am facut
- sa povestiti despre un sport extrem pe care eu nu-l practic (va dau eu cateva hinturi: moto – de orice fel, parapanta, kiting, ski, placa, patinaj, ski fond, orice sport practicat in aer)
Juriul este compus din … Je.
Mult succes la scris, Mamba Sling va pandeste!
———————————————————-
Mai jos, un exemplu care sa va inspire: povestea celui mai tare weekend din 2009 petrecut de mine (atentie, do not try this unless you know what you are doing):
Plecat-am cativa din Bucuresti, cu doua masinid e teren pregatite de ce e mai rau. Traseul nostru initial era:
Sarata Monteoru (cazare) – Vulcanii Noroiosi – Chiliile – Lopatari – Canionul de sare de la Meledic – Focul Viu de la Manzalesti – Jitia – Vintileasca – Nereju – Lepsa (cazare) – Covasna - – Sambata de Sus – Fagaras – Agnita – Biertan – Sighisoara – Saschiz (cazare) – Slimnic – Sibiu – Gura Sadului. Asadar un traseu complex si frumos, presarat cu monumente ale naturii, rezervatii peisagistice, cetati medievale, mult offroad si cat mai putin asfalt.
Doar ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, asa ca intre Vintileasca si Nereju am luat infrangerea de la un drum care exista pe harta doar, noi chinuindu-ne fara sorti de izbanda sa demonstram ca exista. Desi imaginile de mai jos nu reflecta neaparat realitatea, rezum in cateva cuvinte cele 14 ore pierdute pentru incercarea de strapungere dintre Vintileasca si Nereju:
- 4 kilometri parcursi de la 12 la 5. Recuperarea masinilor a durat pana la 3 dimineata.
- drum cu sleauri de zapada si noroi. Unde treceam eu de noroaie cu anvelope M/T ramanea cealalta masina cu anvleope de iarna, iar in sleaurile cu gheata si zapada trecea masina cealalta si ramaneam eu.
- utilizarea intensiva a macetei, celor doua topoare (din care unul l-am pierdut), a celor doua lopeti (una rupta), a fierastraului, a celor doua sufe (rupte in final amandoua)
- parasirea masinilor si parcurgerea unul traseu de noapte prin padure pana la primul salas (spooky)
- apelarea primarului din Vintileasca pentru aducerea unui utilaj de recuperare
- folosirea intensiva a unui tractor echipat cu lanturi, lama si troliu (tractorul s-a impotmolit in sleaurile de 90 de cm inainte sa ajunga la noi; tractoristul s-a crucit cand a vazut ca noi am trecut de niste sleauri de care el nu a putut sa treaca decat sarind o buza de mal si ocolindu-le)
- scoaterea masinilor 99.99% intregi prin remorcari repetate (mergea zece metri prin zapada, punea lama in zapada si ne trolia, mai mergea zece metri si repetir etc)
- febra musculara generalizata (la toate grupele de muschi, mai rau ca dupa o bataie zdravana)
- deturnarea tuturor de la traseul initial (nici la Lepsa nu am mai ajuns, dar multumim primarului din Vintileasca pentru tractorul trimis sambata noaptea pentru recuperare).
- in acele momente solemne prin padure i-am multumit rucsacului Crumpler (modelul dedicat prosumeristilor foto de ale carui calitati nu mai am cum sa ma mai indoiesc nici macar o clipa) pentru ca in el au incaput si laptopul, si aparatul foto cu cinci obiective, doua lanterne, chibrituri, chei, acte, bani, statia radio, telecomanda de la troliu, fata detasabila a casetofonului, ipodul, minifierastraul, intr-un cuvant tot ce era de valoare si nu era de lasat in masina. Doar cele doua topoare nu au incaput
Concluzie: cea mai frumoasa iesire offroad din 2009, daca ai scule (a se citi echipament adecvat) nimic nu-ti sta in cale .
Cosmin said,
April 9, 2009 @ 11:21 pm
Faina iesire
Adam said,
April 11, 2009 @ 10:22 am
Laba de urs
Weekend de iarna-primavara 2009. Imi place mult sa merg pe jos in padure sau pe munte, pe orice fel de vreme, de obicei sunt bine echipat si pregatit, sa nu ma vad la stiri cautat de salvamontisti. Fiind presat de timp, in Sinaia, zic sa urc la cota cu masina, impreuna cu o colega la fel de maniaca, sa lasam masina acolo si sa coboram pe un traseu destul de dificil, spre statiune. Ajungem la cota, parcam, ne avantam lejer pe traseu, cu zapada de 10-15 cm, vreme frumoasa.
La nici 200 de m de cota, urme de urs, proaspete, se vedeau clar ghearele pe zapada. Mergeau in directia in care mergeam si noi. Ca sa nu am stres de urs toata excursia, ma razgandesc brusc si zic: “hai la masina, cautam alta ruta spre iesirea catre Targoviste”. Luam masina, ne caram pe serpentinele Sinaia-Targoviste, la un moment dat se face un drum forestier inchis cu o bariera si cu o inscriptie de Parc National. Opresc in fata barierei, mai aveam doar vreo 6 ore pana la intuneric, hai sa dam o tura scurta si ne intoarcem la masina pana in seara.
Rucsac in spate, busola, aveam tot ce trebuie ca sa nu ne ratacim. O luam pe forestier, la 50 de m o vulpe se holba la noi. Ii fac vreo cateva poze, vulpea parca era caine de curte, se gudura un pic, apoi coboara spre un parau. Gemea locul de urme de animale, inclusiv de urs dar vechi. Ma rog, trece euforia, la 500 de m de drumul national imi iau vreo 2 repere ca sa nu ma ratacesc si ne avantam pe munte, pe o poteca abrupta, cu urme de animale pe ea. Mergem vreo 3 kilometri jumate, se urca destul de greu, o gramada de urme mari aproape ca semanau cu cele de om. Colega zice, “hai ba ca nu e nici un urs pe aici, ca daca era nu statea vulpea sa se uite la noi”. Eu ma uit la urme, erau prea rotunde sa fie de om, si prea mari sa fie de urs. Dar in timp ce eu ca om, urcam in linie dreapta, cum imi era mai usor, urmele alea mari profitau de orice boschet sau copac si pareau destul de ocolite, ca de hot. In fine, dupa vreo 2 ore de mers, peisaj superb, urmele alea erau peste tot, vedem o aglomerare de craci, mare ca un cort asa, cu intrarea in baza muntelui.
Colega mai in urma mea, se chinuia sa desprinda niste rasina de pe un molid, folosind cutitul meu Gerber LMF II (spre marea mea enervare), asa ca ma mananca sa vad ce e in adunatura aia de craci, ca nu parea naturala. Aveam telefonul in mana, cu camera foto de 5 megapixeli, ma indrept relaxat spre gramada de craci, pe jos multe urme. De laba. Neatent, nu bag de seama ca ghearele se vedeau super clar si ma indrept cu tupeu spre craci. Cand ajung la vreo 6 m, intunericul de acolo ma opreste un pic din avant. Scot o lanterna mini maglite, ma dau un pic lateral de intrarea in bezna si pun punctul de lumina inauntru. Primul lucru care il vad e parul. Mult par, pe toate cracile din interior, las lanterna mai injos si il vad. Mos Martin urias, cu ochii sticlosi si balele la gura, se uita la mine, ca intr-o anestezie, fara tinta.
Nu stiu daca hiberna, daca era mort sau era viu, ca m-a trecut brusc un dor de un WC ecologic, am stins lanterna si cu fata spre barlog am luat-o usor la vale. Am dat dracu si rasina si tot, am luat Gerberul si l-am bagat in teaca asa manjit cum era si am taiat-o usurel inapoi, cu tot cu colega, cu un fleece in mana, ca daca vine ursul la vale sa ii las bluza la mirosit, sa mai castig timp. Dupa vreo suta de metri am luat-o la fuga amandoi, pe urmele pe care venisem. O ora nici nu am vorbit de frica sa nu trezim ursul cumva. Pana la urma, incep sa se auda masinile, si dintr-un varf de deal vedem si albastrul masinii noastre, moment in care ne balacarim unul pe altul cat de dobitoci am fost sa mergem pe niste urme de urs ca doi idioti. Ajungem la masina, debarcam rucsacurile, hai la hotel.
Cand intorc, pe spatele panoului cu parc national scria “zona frecventata de ursi”. Multumesc, am aflat asta deja. Toata seara, evident am vorbit de urs, a doua zi studiam pe net urme de urs. Ale naiba urme, aratau exact ca alea. A fost foarte misto. Bine ca am scapat intregi…
Doru Panaitescu said,
April 11, 2009 @ 10:27 am
Faina povestirea. Desi ai depasit cele 1000 de semne, e o patanie din care pot si altii sa invete ceva despre natura si vanatatul i sanul ei
La mai multe patanii safe! 
bobby said,
April 26, 2009 @ 7:05 pm
Toyota bate Nisan Patrol oricand! NU FJ nou neaparat, dar cele mai vechi cu siguranta! Cred ca si defenderul!
)
Doru Panaitescu said,
April 27, 2009 @ 10:21 am
Si Bruce Lee il bate pe Van Damme?
Hai sa nu fim copii. Nu exista masina de teren perfecta. La cate trasee de offroad ai fost ca sa sustii asta? Cate Defendere cu cruci cardanice rupte ai vazut pana acum? Dar Toyote cu reductoarele facute praf dupa o panta penibila? Hai sa vorbim si in cunostinta de cauza te rog.
Eros said,
April 27, 2009 @ 12:33 pm
Nu am o poveste extrema – sunt mai mult pasionat decat echipat – dar am o intrebare: de cate ori ti s-a intamplat sa dai peste capre de munte care sa stea la pozat in timp ce te cateri dupa ele, la nici 50 de m. de tine? faptul ca am dat peste asa ceva a fost o raritate sau e ceva comun? (iertaciune pentru diletantza)
Doru Panaitescu said,
April 27, 2009 @ 3:26 pm
Eros: de mai multe ori. Si de cele mai multe ori ai cardul in masina, bateriile duse sau soarele din spatele subiectului. Asa ca nu os a te creada nimeni ca te-ai holbat la ele minute in sir si nu au plecat.
Marketeer.ro - digital marketing pioneer » Primul extrem said,
May 4, 2009 @ 7:19 pm
[...] fifty fifty (de-al nostru, cu un FJ Cruiser cu care am facut acum cateva saptamani isprava de la Nereju) si l-am combinat urat sa faca autocolante pentru toti [...]