Cuvinte ciudate, cuvinte uitate
Ultimii douazeci de ani au insemnat un regres fantastic pentru limba romana vorbita. Si cand spun fantastic zic fantastic in rau. Am ajuns sa vorbim jumatate in engleza, jumatate in limbaj de cartier. Sau cel putin asta e perceptia mea, in conditiile in care am un palier extrem de variat de oameni cu care interactionez, gratie muncii si mai ales pasiunilor din ultima vreme.
„O arzi pe net”. „Suntem culeanu”. Mancam „praji”. Sa-mi „bag picioarele”. Esti „naspa”. O „ardem dubios”. Mergem pe „chill”. Iaurtul, prajiturile si multe alte produse la promotie sunt „cremoase”. „Facem sa fie bine”. „Iti fac buchet frumos”. „Sa-i spune cineva lui X ca e …”. „Momentul acela in care se intampla Y”. „Cutare sufera de el”. De fapt toti suferim de noi insine, de cand cu feisbucul asta nenorocit, care a ajuns sa ne transforme putinele comentarii pe care le scriam in niste impersonale si cliseistice apasari de buton. Dam „like” cand moare cutare artist. Chiar nu vi se pare aiurea?
Clisee, clisee, clisee de care m-am saturat si pe care nu vreau sa le mai aud. Oare asta e limba romana de care suntem mandri cand „ne dam latini”? Asta sa fie viitorul limbii lui Eminescu sau a lui Creanga? Ma uit cu uimire la oamenii cu care interactionez, care se uita ciudat la mine sau imi atrag atentia in momentul in care folosesc in limbajul curent cuvinte absolut normale precum „dibaci„, „cuvios„, „vrednic” „falnic” sau „ticluit„. Nu mai vorbesc de cuvinte frumoase precum „gavan, „buiac„, „ocos” sau „cucta„.
Aceiasi oameni tresar la neologisme care mie mi se par la fel de usor de inteles precum „indrituit„, „atavism„, „hecatomba” sau „brecie”, cuvinte destul de uzuale in vocabularul propriu…
Oare sunt eu prea exigent cu mine si cu altii? Sunt prea exagerat? Ne alienam cu „soc si groaza„, „vezi video” de la televizor si ne uitam limba aia dulce si frumoasa cu pe care din pacate ne-am obisnuit prost sa o pocim (multumesc Ioana pentru corectura; modificasem fraza initiala, nu am recitit si da, asa suna aiurea).
O sa imi fac un obicei din a scrie pe blog de acum incolo cuvinte si expresii frumoase ale limbii romane, care cel putin mie imi dau sentimentul folosirii unei limbi vii, pe cat de latina pe atat de mladie si unduioasa urechilor.
In final, am un exercitiu pentru voi: va rog sa imi gasiti toate sensurile cuvantului „canara”. Promit sa fiu si eu cuminte la randul meu si sa va arat cat de repejor fotografii cu una din zona Dobrogei. Succes!
Ioana said,
6 martie 2012 @ 12:51 pm
Vale adanca specifica Dobrogei? 🙂 (recunosc ca am tras cu ochiul si in Dex 😛 )
Chipuc said,
6 martie 2012 @ 12:52 pm
Cuvantul imi este cunoscut deoarece sunt nascut in Harsova si am copilarit acolo. Mergeam pe canara si priveam Dunarea sau dadeam drumul la cate un zmeu, curentii de aer fiind puternici sus, acolo.
Alex said,
6 martie 2012 @ 1:15 pm
apai „cucta” nici macar in dexonline nu apare, asa ca nu-i de mirare mirarea ascultatorilor 🙂
Doru Panaitescu said,
6 martie 2012 @ 1:56 pm
Corect Alex, cucta e regionalism. Dar asta nu inseamna ca nu e folosit si ca nu da savoare limbii.
dragosmone said,
6 martie 2012 @ 4:06 pm
strasnic articol.
Cand iubesti, nu discuti « Ivo Bobal said,
8 martie 2012 @ 4:50 pm
[…] nu despre fete – eram în Bratislava acuma 2 zile, savuram prânzul și citeam articolul lui Doru care m-a pus pe gânduri. Blocat acolo la căte cuvinte englezești folosesc în vocabularul de zi […]
Linkuri de weekend said,
9 martie 2012 @ 3:52 am
[…] Cuvinte ciudate, cuvinte uitate. Nici limba română nu mai e ce a fost. […]
elena said,
15 martie 2012 @ 2:52 pm
Puţinã consistenţã pragmaticã nu ar fi stricat articolului – printre minunile limbii române se aflã şi diacriticele, a cãror lipsã provoacã tot atâta rãu cuvintelor..
Doru Panaitescu said,
15 martie 2012 @ 3:28 pm
Elena, sunt e acord cu tine. Dar diacriticile au si ele bubele lor. Ma feresc deocamdata de ele pentru ca ele nu-s unificate si arata aiurea.
Ti-ar placea sa citesti cu caractere ciudate?
Discutia nu e noua si nu e simpla deloc. Uite aici problematica: http://ro.wikipedia.org/wiki/Discu%C8%9Bie_Wikipedia:Corectarea_diacriticelor
dana margu said,
20 martie 2012 @ 12:01 pm
De acord cu tine!
Reader said,
18 aprilie 2012 @ 9:42 pm
„Ultimii douazeci de ani au insemnat un regres fantastic pentru limba romana vorbita. Si cand spun fantastic zic fantastic in rau.” – din moment ce ai zis regres, nu-i normal ca fantastic sa fie in rau?
in rest, sad but true …
Ce bine ca suntem diferiti! | Ana Matei - Marketing Blog said,
30 august 2012 @ 10:35 am
[…] adus aminte de un articol despre cuvinte uitate. Vi-l recomand! Iti recomand sa citesti si:Ce transmite tonul tau in conversatiile din Social […]
Ioana Berariu said,
10 martie 2014 @ 2:24 pm
„Pe” care din păcate ne-am obișnuit să o pocim. Sunt în mare măsură de acord cu ce spui tu, dar nu pot să nu sesizez modul în care faci paradă de cunoștințele tale. Ți-aș putea lesne înșirui 100 de cuvinte al căror sens nu îl știi, iar apoi să dau din cap a tristețe și dezaprobare.
Și nu, nu ești „prea exagerat”. Nimeni și nimic nu poate fi „prea exagerat”.
Doru Panaitescu said,
10 martie 2014 @ 2:52 pm
Corect, pe care. Nimeni nu e perfect, multumesc. Ah, deci nu sunt singurul care joaca jocul asta… Te rog, chiar vreau sa vad suta aia de cuvinte LA RAND pe care nu le stiu. Serios. Si daca nu le stiu dau eu o suta de beri. Faci prinsoare?
Ceva nu inteleg totusi… fac parada, dar […] nu sunt prea exagerat. Hotaraste-te, te rog.
Ioana Berariu said,
10 martie 2014 @ 3:11 pm
„Prea exagerat” e o exprimare pleonastică, la asta m-am referit când am spus că nimeni și nimic nu poate fi așa. „Exagerat” e sinonim cu „prea”, din umilele mele cunoștințe. Vin și cuvintele, fii pe pace, doar că nu m-aș hazarda să beau chiar o sută de beri. Dar se apropie ziua mea și o sută de blonde ar face cu siguranță deliciul celor prezenți. 😀
Karina said,
4 iunie 2014 @ 8:30 am
Intalnirea mea cu articolul tau a fost pura intamplare. Inteleg perfect la ce te referi. Cuvinte precum „vidma”, „temeteu” sau chiar banalul „nomad” sunt cuvinte straine pentru multi care inca mai au curajul de a comunica. Tristul adevar este insa ca unele persoane sunt prea exigente cu cei din jur. Cuvintele daca nu apar mai des in jurul oamenilor se uita. Nu poti cere unui popor sa foloseasca cuvinte precum „emulatie”, „echivoc” etc daca acestea nu apar in emisiunile, posturile (de pe facebook pe care acestia le urmaresc), sau in ziare, reviste (daca se mai chinuie cineva sa le citeasca).
Domnul Bogoiu said,
28 aprilie 2015 @ 10:49 am
Cautand cuvinte frumoase am dat peste aceste vorbe.
Am parasit Romania acum 25 de ani si pastrez legaturi disparate cu tara. Am continuat sa am o privire atenta si curioasa asupra evolutiei limbii si sunt surpris sa ii vad filmul cumva „cu acceleratorul”.
„Nashpa”, „a ti se pune pata”, chiar „manea”… imi erau necunoscute. Altfel, inca inainte de ’90, „imi mai bagam si eu picioarele”.
In Franta s-a iscat acum cativa ani un curent de salvare a vechilor cuvinte frumoase care imbatranind risca sa se piarda. Si personalitati din lumea culturii s-au angajat sa adopte cate un cuvant dintre acestea si sa il promoveze, dupa puteri.
Eu am luat individual initiativa pentru cuvintele romanesti. Si am adoptat cateva cuvinte: „filigorie”, „alean”, „haladuire”… Le propun pentru co-adoptare.
Doru Panaitescu said,
5 mai 2015 @ 4:04 pm
Frumos! Te astept si cu altele. Intre timp mai fac si eu o actualizare, ca am aflat atatea in peregrinarile mele pe coclauri…