Degustare de ceai si miere la Tashi

Nu stiu altii cum sunt, dar cand vine vorba de orice fel de degustare – evident, cu exceptia cafelelor, a salatelor de vinete, prazurilor si sortimentelor de spanac (si cu asta cred ca inchid lista minuscula a alimentelor de care nu ma ating), ma anturez maxim pentru o desfatare a papilelor. Asa ca iata-ma primul pe lista la ceainarie la Ionela, in calitate dubla, si de mesean care degusta un ceai bun, si de prezentator al unor sortimente mai deosebite de miere.

resize DSC09520_1600x1069

Dar sa nu anticipam. Cum ziceam, ceainaria Tashi este nu doar locul in care puteti participa la o degustare de ceai chinezesc autentic in fiecare joi, dar si locul unde organizez din cand in cand si degustari cu sortimentele de miere pe care le-am adunat in ultima vreme si pe care le folosesc si la degustarile pentru evenimente private (de care am povestit aici).

resize DSC09522_1600x1069

Joia trecuta asadar am avut privilegiul de a degusta un ceai oolong, oxidat (corecteaza-ma Ionela daca gresesc!), prezentat asa cum trebuie si cu o savoare deosebita, chiar si la a treia infuzare. Culoarea sa, un auriu spre rosu, nicidecum negru cum se crede, este secondata de o savoare deosebita. Din pacate imi e greu sa reproduc pe un blog o savoare, asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant sau sa va inscrieti la o viitoare degustare.

resize DSC09527_1600x1069

Iar canutele de degustare, ceainicul ceramic si toate ustensilele folosite te fac sa nu mai vrei sa iti prepari ceaiul acasa niciodata. Ganditi-va doar ca Ionela foloseste o apa naturala cu PH peste 8, tocmai pentru a elimina depunerile de calcar (iar ionul Ca+2 este prezent in apa folosita pentru infuzare intr-un procent ce sfideaza orice apa minerala produsa in Romania: doar 1,2 mg la litru, un record al apelor plate!)

resize DSC09529_1600x1069

Dupa care am trecut la bomboana serii (nu ca ceaiul nu ar fi fost exceptional, dar toti invitatii aruncau ocheade mostrelor de miere). Pentru asta gazda noastra Ionela ne-a improprietarit cu pahare de apa si chesele cu migdale pe care sa le intercalam intre mostrele de degustare.

resize DSC09553_1600x1069

Am inceput cu o mica prezentare, poate mai putin interesanta decat mierea propriu-zisa, dar necesara, in care am demontat cateva mituri despre miere, am povestit despre procesul de cristalizare, despre procesul de „fabricare” a mierii de catre albine, despre tehnica extragerii diferentiate a sortimetelor diferite de miere din acelasi stup, varietati de miere in functie de factorii pedo-climatici si tipul de vegetatie etc.

resize DSC09554_1600x1069

Am inceput apoi cu degustarea propriu-zisa: prima proba, miere de salcam (poate cea mai cunoscuta si mai ceruta miere, din apropiere de Targu Neamt, apartinand apicultorului Gheorghea Obreja din Raucesti, judetul Neamt), dar destul de repede am lasat in urma mierile „clasice”; astfel am ajuns la mierile atipice: in imagine o miere aproape alba, cristalizata, cremoasa, cu un gust controversat, o miere de rapita, una din primele mieri extrase in sezonul apicol. O miere autohtona, produsa in Baragan, aproape de Bucuresti, apartinand apicultorului Gheorghe Radu din Galbinasi, productie 2013. O miere recomandata pentru consum zilnic.

resize DSC09562_1600x1069

Apoi am trecut la o miere poliflora, tot de Baragan, cu mult maracine dar nu numai (are si un rest de floare, probabil de la extractie – e un fenomen des intalnit la mierile ce nu pot fi usor separate: dupa cum spunea un apicultor in etate: nu exista albine dresate si nici miere 100% naturala)

resize DSC09566_1600x1069

O miere diferita este mierea de mana amestecata cu flori de munte: un sortiment adus din sudul Bulgariei, de la Gurkovo, de la poalele Pirinilor. Productie 2013, care a cristalizat complet deja din octombrie pana acum, desi am cumparat-o in stare lichida, un semn ca este o miere buna, autentica, naturala.

resize DSC09571_1600x1069

A urmat o miere tipica din sud, mierea de pin (varietatea testata este de fapt pin plus un rest de flori de pomi fructiferi), adusa din nordul Greciei, din Thassos. O miere lemnoasa, cu gust greu, care cristalizeaza la fel de greu ca si cea de salcam.

resize DSC09572_1600x1069

O alta miere greu de procuat si mult asteptata de prietenii mei a fost mierea din flori de portocali, varietatea portcoal rosu de Sicilia (dar nu ce vedeti la noi in comert, ci portocale rosii veritabile). Mierea asta are o poveste interesanta: am comandat-o prin intermediul bunului meu prieten Alessandro (care stiu ca ma citeste alaturi de mama Renata, Ciao a tutti!) care a mers nu mai putin de 100 de kilometri cu masina personala pentru a recupera mierea produsa chiar in plantatia lui de portocali de un apicultor sicilian care a venit asta-primvara la el cu stupii, amplasandu-i in ferma sa unde cultiva portocali rosii. Efortul sau ii este rasplatit de oamenii care au gustat acest sortiment si au declarat-o „une din cele mai parfumate, onctuoase si delicioase mieri din ce am incercat vreodata”. Parere la care subscriu si eu, este una din cele mai bune mieri din colectia mea de 30 de sortimente de acasa, o miere tup desert, asemanatoare la aspect si consistenta cu cea de rapita dar cu un buchet cu totul diferit de orice alta miere – se deosebeste destul de mult inclusiv de mierea de portocal din Thassos, care are alta culoare si alta consistenta. Asta ca sa intelegeti cat de diferite sunt mierile intre ele (desi cel mai bine intelegeti asta tot la o degustare).

resize DSC09576_1600x1069

Dupa deliciul sicilian a urmat o lovitura in moalele capului papilelor gustative: o miere de castan adusa tocmai din Franta (multumiri lui Claudiu Gamulescu pentru ea). Mult mai aspra si mai lemnoasa decat cea de pin, generand chiar strambaturi de nasucuri din audienta. Totusi o declar o miere extrem de interesanta si de gustoasa, cu un finis lung de tot in palat, cu o tipicitate si personalitate greu de egalat de vreo alta miere de padure.

resize DSC09579_1600x1069

Dupa mierea de castan am redus putin motoarele, dar cu o miere cu un parfum destul de interesant: miere de malin plus alte flori de munte din nordul Bulgariei, procurata de la un apicultor bulgar din Vidin, care stiind romana mi-a povestit cate in luna si in stele despre stupii sai, intr-o romana arhaica presarata cu slava mai mult decat savuroasa. Dar la fel de savuroasa este mierea sa, cu un gust pronuntat de polen, dar cu o aroma distincta data de componenta mare de flori de malin din care albinele au extras aceasta miere. O miere la care probabil nu voi renunta niciodata sa o pastrez in selectia pentru orice degustare, datorita tipicitatii acesteia.

resize DSC09582_1600x1069

O alta miere interesanta, mierea de flori de camp de tomana, produsa la Titu, in judetul Dambovita, de un vecin de-al meu apicultor (multumiri, Florin!). Are si maracine, dar si alte flori de camp, avand o aroma foarte interesanta, negasita la celelalte poliflore din selectie. O miere recomandata pentru consum zilnic.

resize DSC09591_1600x1069

Probabil insa ca cea mai parfumata (motiv pentru care o las de regula la finalul degustarii) miere din cele 16 prezente pe masa joia trecuta la Tashi (din motive de spatiu nu am prezentat fiecare miere in parte, asa cum, tot din motive de spatiu si de durata a sesiunii de degustare nu am adus toate cele 30 de sortimente de miere pe care le am, facand selectia pe loc, in functie de audienta si de timpul pe care il am la dispozitie) este mierea de tei 100% produsa de domnul Gheorghe Obreja de la Raucesti, jud. Neamt. O miere care isi disputa locul 1 cu mierea de portocale rosii de Sicilia de la Alessandro Zappala. O miere foate parfumata, cu o textura unica, evident complet cristalizata, iar din buletinul de analiza apicola se pare ca este de mare puritate (peste 99% din polenul analizat prin procedura cromatografica ar fi polen de flori de tei de munte).

resize DSC09595_1600x1069

O alta miere, care a incheiat de fapt degustarea, cu o aroma cu totul diferita de mostrele de pana atunci, a fost mierea de flori de munte din Blacani, tot un sortiment de tip poliflora, din Bulgaria, zona Montana (in vestul Bulgariei, la nord de Sofia). O miere asemanatoare cu cea de malin (probabil au fost produse in apropiere), dar cu o aroma distincta.

resize DSC09598_1600x1069

Ei, ar mai fi multe mieri de amintit si multe de povestit despre sortimentele de miere. De exemplu nu am spus mai nimic despre mierea de lavanda, cu aroma de lavanda (citez o domnita de la masa: „Doru, mierea asta miroasa ca la bunica mea la tara!”), de mierea poliflora de munte de la Viscri sau de celelalte sortimente de miere pe car ele tin bine in rastel pentru alte ocazii. Scopul articolului a fost sa va faceti o idee despre cat de fierite pot fi varietatile de miere (romanesti sau de prin vecini). Mierile au ramas pentru o viitoare degustare (puteti fie sa va inscrieti aici printr-un comentariu pe blog – dar nu garantez ca mai am locuri pentru tura din ianuarie cand am planificat urmatoarea degustare, fie sa cititi prezentarea mai ampla a dublei degustari de miere si whisky si sa o comandati la urmatorul teambuilding al firmei – aceste degustari evident au prioritate :D).

resize DSC09580_1600x1069

Inchei prin a multumi inca o data lui Alessandro Zappala, Nikos Kotsalis, Claudiu Gamulescu, Eduard Tolea, Andrei Ghica, Gheorghe Obreja, Ivo Bobal, Ioanei Anescu, Cristianei Andrei, Dianei Dumitrascu, Anei Savescu, domnului Florin, domnului Tudoran, evident Ionelei Oprea de la Tashi pentru gazduire si tuturor celor care m-au ajutat intr-un fel sau altul sa incropesc aceasta minicolectie dulce.

[si o precizare pentru pofticiosi: nu am miere de vanzare, nu insistati. Urmeaza in scurt timp un articol cu producatori pe care ii stiu personal, dar recomandarea mea este sa gasiti un producator de miere poliflora veritabila, fie de munte, fie de camp, si sa o consumati cu precadere in detrimentul unor mieri 100% dintr-o singura floare, care nu pot avea valentele nutritive ale unei mieri de amestec natural. O sa revin cu un link cand voi avea noutati]

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

5 Comments »

  1. bazil said,

    19 decembrie 2013 @ 3:54 pm

    Salut, daca mai sunt locuri pentru urmatoarea degustare as fi pofticios sa particip :).

  2. Anca Duma said,

    19 decembrie 2013 @ 3:56 pm

    Vreau si eu un locusor la masa pasionatilor de miere la degustare. 🙂

  3. Veronica Soare said,

    19 decembrie 2013 @ 4:34 pm

    Ah, și eu vreau să viu la degustare!

  4. Ana said,

    19 decembrie 2013 @ 7:00 pm

    Mi s-au lipit degetele de taste, de cand tot citesc acest articol 🙂 De parca sunt unse cu miere. Degustatorii stiu sa-si exprime elegant trairile gustative si devine o arta cand pe masa au produse de calitate. Papilele gustative se transforma in poezie, cred, si totul se transforma intr-o adevarata ceremonie. Astept sa citesc si urmatorul articol. Multumesc si la mai multe tipuri de degustari!

  5. turbo said,

    23 decembrie 2013 @ 3:34 pm

    cred ca a fost foarte buna mierea la gust

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu