Desant naturalistic: Reptile din Cipru (partea întâi)

Nu am mai publicat de ceva vreme fotografii de natură cu reușitele mele fotografice de pe coclauri, mai ales ca m-am concentrat pe reptile și acestea nu prea sunt pe placul publicului larg. Dar cum eu sunt departe de a avea un public obișnuit pe blog, îndrăznesc să cred că vă veti lăsa temerile acasă si veți aprecia o mica parte din munca mea de pe teren, adesea redusă la câteva vorbe și fotografii aruncate pe Facebook.

Cipru este una din cele mai sudice insule ale Mediteranei (aflată cu 10 grade latitudine mai la sud decât Bucureștiul), împădurită pe alocuri si cu o clima tare interesanta pentru iubitorii de reptile. Perioadele octombrie- decembrie si februarie-aprilie sunt excelente pentru a cauta reptile, pentru că în mai-septembrie este practic imposibil să mergi pe teren în bune condiții. În noiembrie 2017, respectiv martie 2018 am efectuat deja două desanturi naturalistice pe insulă, în partea de sud, partea turcă neatrăgându-mă la fel de tare (decât, poate, din punct de vedere culinar :D).

Rezultatele au fost bune, mai ales că am beneficiat de aportul unui excelent ghid local… austriac. Snake George este un reputat herpetolog recunoscut la nivel international pentru eforturile depuse în ceea ce privește herpetofauna insulei. Coautor al unei monografii herpetologice a Ciprului si mare iubitor de vipere de talie mare, Snake George s-a oferit sa-mi arate secretele insulei.

Cipru are o herpetofaună aparte: o droaie de specii endemice, plus specii europene si asiatice, insula aflandu-se oficial pe placa asiatica si figurand doar politic in UE. Amfibienii sunt putini, dar reptilele abunda, asa ca mai jos va fac o mica prezentare cu ce am gasit pana acum.

Prima șopârlă găsită pe insulă era o mai veche cunoștință de-a mea din Sicilia, respectiv Malta. Un scincid de talie medie, absolut inofensiv, cu un aspect ciudat, nesemănând deloc cu șopârlele din accepțiunea generală a publicului, înrudită mai îndeaproape cu ablefarii decat cu lacertidele.


[Chalcides ocellatus]

Si insula are si un ablefar, aproape ca al nostru, doar că a fost determinat genetic drept fiind specie diferita de ablefarii nostri. Soparlita de frunzar orientală (Ablepharus budaki) este, probabil, cea mai mică șopârlă din Cipru, adulții nedepășind 9 centimetri.


[Ablepharus budaki]

Dar gandul meu zbura la speciile endemice ale insulei. Șopârla cea mai interesantă a insulei este prezentă doar în zona masivului Troodos, motiv pentru care trebuie să lăsați deoparte plajele superbe și să mergeți spre centrul muntos a insulei. Acest exemplar era atât de curios, încât am profitat că mă urmărea cu atenție din mica buturugă a unui vechi măslin, lângă care m-am furișat pentru a-i face un portret „in situ„, la limita focusului.


[Phoenicolacerta troodica]

Abia în tura din martie am avut ocazia să văd masculii în culori nupțiale. Întocmai ca pe cel de sus, am reușit să-l fotografiez de aproape, fără să fie necesar să îl capturez.


[Phoenicolacerta troodica]

Agamele stelate în schimb sunt aproape oriunde pe insulă, în măsura în care au habitat propice. Le plac la nebunie rocile si zidurile, nesfiindu-se să se sorească în zone locuite. Iată un juvenil la soare, pe o placă de beton de lângă un canal cu apă de irigații.


[Stellagama stellio]

Abia în martie am reușit niște fotografii bune cu acest veritabil „crocodilian”, cum îl alintă grecii. O șopârlă de talie mare, temperamentală, cu care e bine să te porți cu mănuși.


[Stellagama stellio]

Privită de sus, șopârla își „etalează mușchii”, în postură nupțială. Petele albastre de pe membre indică sexul – un mascul chipeș.


[Stellagama stellio]

O altă particularitate este abilitatea lor de a se cățăra în copaci și de a-i folosi ca loc de pază. Se anunță între ele și păzesc teritoriile ca niște adevărate santinele. Am găsit o zonă în sud unde aproape în fiecare măslin sau arbore de carrob era câte una. Locul lor preferat insă este orice grămadă mare de pietre de unde pot vedea 360.


[Stellagama stellio]

O altă apariție fantastică este șopârla de nisip răsăriteană (Acanthodactylus schreiberi), stăpâna habitatelor costiere ale insulei, înrudită cu șopârlele de nisip de la noi. Capabilă să se ascundă în nisip la un metru adâncime, această șopârlă este un exemplu incredibil de adaptare la habitate puțin prielnice.


[Acanthodactylus schreiberi]

Pentru acest exemplar am săpat peste un metru adâncime, dar bucuria de a vedea acest minunat lacertid mi-a sters parca sudoarea dintr-o mișcare.


[Acanthodactylus schreiberi]

Sigur, reîntâlnirea cu specii pe care le mai văzusem prin alte insule din Mediterana m-a bucurat. Unele din ele greu de detectat in teren, dacă înțelegeți aluzia…


[Chamaeleo chamaeleon]

Un animal pe care, odată întâlnit pe teren, e greu să-l uiți sau să-l mai dai jos din topul animalelor preferate cu care vrei să dai ochii pe coclauri.


[Chamaeleo chamaeleon]

O altă specie pe care m-am bucurat să o revăd este șopârla cu ochi de șarpe (Ophisops elegans). Am găsit un exemplar superb, in colorit de toamnă, foarte diferit de cele fotografiate în Thassos.


[Ophisops elegans]

Și, pe final, întâlnirea cu un gecko destul de ușor de găsit, dar care, după ultimele rigori taxonomice, se pare ca e o nouă specie, desprins din specia Mediodactylus kotschyi.


[Medyodactylus orientalis]

Am fotografiat mai multe exemplare, acești mici vânători de insecte având culori frumoase, ce se pot schimba în funcție de temperatura ambiantă.


[Medyodactylus orientalis]

Camuflajul acestora este o adevărată desfătare pentru orice naturalist. La ședința foto ad-hoc am folosit si lumina artificială de la o lanternă H2R Nova produsă de Olight, pentru a evidenția solzii de pe partea ventrală, dificil de evidențiat datorită umbrelor de la lumina puternică a soarelui.


[Medyodactylus orientalis]

Despre adevăratele comori herpetologice ale Ciprului vom povesti însă într-un episod viitor.

Dacă vă pasionează animalele sălbatice, găsiți mai multe informații la zi despre fauna din țara noastră nu doar pe acest blog, ci și pe grupul dedicat acestora, Fauna României – Conservare prin Educație.

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

3 Comments »

  1. Alexandru Dinulescu said,

    18 mai 2018 @ 6:22 pm

    Foarte interesant si util articolul, foarte frumoase cadre ! Daca esti cu adevarat un iubitor de natura, nu au cum sa-ti displaca reptilele… Multumim si asteptam si continuarea !

  2. radu ruicu said,

    31 mai 2018 @ 9:28 am

    excelenta incursiune in fauna. felicitari….

  3. Ed said,

    1 iunie 2018 @ 9:33 am

    foarte frumoase reptilele! la fel si fotografiile! Astept continuarea.

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu