Frica de dentist

In mod normal nu prea scriu pe blog despre chestiile personale, dar constat in jurul meu tot mai multe cazuri in care oamenii refuza tratamentul stomatologic pe motiv de … frica. Si pentru ca am fost ca ei, ma gandeam sa va povestesc aici cateva lucruri despre dentisti si mainile lor uimitoare.

Fricile, angoasele, fobiile sunt ceva natural in viata noastra. Cu exceptia lui Chuck Norris, tuturor le e teama de ceva. Mie de exemplu de dentist si mers cu avionul. Imi dau seama ca ambele sunt o prostie si ca am de pierdut, dar e greu sa lupti cu flagelul. Daca la avioane inca ma mai tin ferm pe pozitii, cu dentistul am facut pactul.

Povestea fricii mele de dentist incepe cu mult inainte de Revolutie, in scoala generala (cred ca eram a patra sau a cincea, nu mai retin exact, dar tin minte ca si azi) cand ai mei m-au dus prima oara la dentist. Tata avea un prieten care era tehinican dentar, deci cam “avea pile”. Asa era pe vremea aceea, aveai nevoie de ceva, cautai o pila sa te rezolve. Cum necum, iata-ma pe scaunul stomatologic. Azi cand imi aduc aminte rad, dar atunci scunele astea aratau groaznic. Era evident o policlinica de stat, cu toate implicatiile care decurg de aici. Aveam o simpla carie. Asa credeam eu. De aici pana la genunchiul in piept si “stai potolit ca-ti fac injectie” a durat mai putin decat ai zice “stomatolog”. Am plecat de acolo plangand in continuare, dupa o interventie fara anestezie ca “nu e domnule cazul, e ditamai baiatul, poate sa reziste putin, maine poimaine incepe sa se uite dupa fete”. Incepusem eu asta dinainte sa primesc obladuirea suprema de la medicul stomatolog, o femeie supraponderala si cu puteri supranaturale (nu-mi pot explica nici azi cum cu dou amaini ma tinea, iar cu celelalte doua ma slefuia in gura).

Au trecut anii si deja in facultate au inceput primele probleme. Desi ma spalam des pe dinti, nu ma periam corect. Aparusera nu doar primele marmoratii, ci si primele carii. Dar cum eu nu voiam sa mai urc pe scaunul ala vreodata, in momentul in care au inceput primele dureri, era prea tarziu pentru dintii respectivi. Caria ajunsese la dentina. Am mers la un stomatolog in Bucuresti, tot o doamna care deschizandu-mi gura si analizandu-ma a exclamat: cine si-a batut domnule joc de tine? Si a inceput sa lucreze la o plomba stabila si care nu reprezenta o urgenta, pe principiul “stai sa vedem ce e rau din urma, apoi ajungem si la cei care te dor acum”. Dupa doua sedinte de frezat dinti fara anestezie am cedat nervos si am luat iar o lunga pauza.

Au trecut iar niste ani si, desi terminasem facultatea, nu voiam sa mai aud de medicul dentist. Din fericire pentru mine, desi terminasem facultatea inca mai huzuream prin Regie, unde locuiam din cand in cand cu doi colegi de-ai lui Mircea, care se angajasera la Dentestet. Asta se intampla prin 2002 cred, si Dentestet era deja o clinica celebra: “acolo isi face dintii Ciorbea”. Nu eram eu un mare fan al politicii, dar stiam ca Ciorbea e un prim ministru care are glagorie, dar nu-si face treaba din cauza altora care furau, spre deosebire de el. Dar asta era mai putin important. Ca de altfel si faptul ca venea la clinica unde mergeam si eu. Nu prea le am eu cu vedetele. Sunt oameni ca si noi si singura diferenta este ca oamenii ii cunosc de la televizor. In rest, mananca, citesc, beau si se deplaseaza pe doua picioare, ca restul oamenilor. Asa ca pentru mine motivul realist pentru care mergea si Ciorbea la aceeasi clinica insemna “ma doare dintele, sunt un om ocupat, e aproape de Guvern clinica Dentestet, e logic sa merg aproape, mai ales ca e o clinica buna, cu aparatura moderna si fete frumoase la receptie.”

Atunci am cunoscut-o pe Oana Taban, medic stomatolog care pe vremea aceea inca profesa. Impreuna cu cei doi colegi de-ai mei au facut ce au facut si m-au suit iar pe scaunul stomatologic. Au refacut toate lucrarile de dinainte, iar dintelui din spate nu au mai avut ce sa-i faca si i-au scos nervul. Din acel moment am inceput sa vin putin mai des la dentist, pentru detartraje. Din nefericire au mai trecut apoi iar cativa ani fara sa merg la dentist, decat impins de la spate, pentru detartraje, desi oamenii insistau sa mai trec macar periodic pentru a ramane situatia sub control.

In 2009 drumurile mele s-au intersectat iar cu ale Oanei. oana stia ca imi este in continuare frica de dentist, dar a insistat., Cu mult tact, m-a convins sa vin la un simplu detartraj, dar de data asta utilizand o tehnologie extrem de eficace pentru copii cu frica de dentist sau pentru pacienti anxiosi, ca mine: inhalosedarea. Nu va povestesc ce e inahlosedarea, gasiti destule informatii pe Internet, eu va dau doar un link unde este explicat pe larg acest procedeu.

Usor usor am inceput sa prind curaj si sa urmez planul de tratament recomandat de Vanda Popa, medic stomatolog specializat in endodontie, care face echipa buna cu Dragos Calangiu, medic specializat in implantologie. De fapt cred ca asta e cel mai important beneficiu al tratamentului la o clinica mare versus un stomatolog de cartier. O echipa intreaga de medici (cu o cazuistica mult mai mare considerata cumulat) intervine in tratamentul unui pacient. Ceea ce il contraria la inceput pe Piticu este de fapt un mare avantaj pentru pacienti. Si la mine sunt lucrurile relativ simple, sub control (cat despre Vanda si Dragos, nu sunt singurii medici cu care am interactionat in clinica), dar pentru alti pacienti pot lucra 4-5 medici simultan si chiar mai mult.

Folosirea inhalosedarii poate parea puerila pentru unii, dar pentru mine este leacul de care am nevoie sa merg fara griji la dentist. E simplu: faci programare, in hol ai internet wireless neparolat (sau afli de la incpeut parola la receptie), pe scaun poti viziona un film la televizor. Asistentele Vandei deja stiu, cand ma vad pe scaun cauta telecomanda sa mute pe National Geographic, iar o data la Dentestet Kids – am mers acolo ca acolo aveau unul din cele mai multe instalatii de inahlosedare in acel moment – au intrat pe Youtube si mi-au proiectat pe perete un documentar cu pasari vorbitoare… Unde mai pui ca ma lua si rasul din cauza gazului cu efect ilariant. Sa tot mergi asa la stomatolog. Si ca sa vedeti ce inseamna inhalosedarea, o filmare facuta pe furis de Catrinel si Erika in vreme ce eu pluteam printre halate:

 

 

Astazi Dentestet ca grup de clinici stomatologice este departe de clinica cocheta din Ana Ipatescu unde m-am resuit iar dupa multi ani pe scaunul stomatologic. Dar despre ce si cum face Dentestet stomatologie in 2012 intr-un episod viitor (chiar maine trec pe la ei sa vad ce fac cu un implant care a ramas putin in urma cu programarea – v-ati prins ca tot din vina mea, ei saracii imi dau sms-uri automate de reamintire si eu nimic).

Morala: spalati-va pe dinti, mergeti la dentist, aveti grija de dintii vostri ca altii nu mai primiti de Sus, iar cei de jos costa :)

[va urma]

 

facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

7 Comments »

  1. Cristian said,

    16 Februarie 2012 @ 2:50 pm

    Am intrat pe siteul Dentestet, din pacate nu am intalnit o concordanta intre tarifele lor si posibilitatile mele, dar multumesc pentru articol, m-a facut sa gasesc o clinica la care cu siguranta voi merge pentru problema dintilor pe care o aman cam de mult timp.

  2. bogdan said,

    20 Februarie 2012 @ 2:10 pm

    clinica e foarte buna dar preturile sunt pentru persoane care castiga foarte consistent.

  3. Doru Panaitescu said,

    20 Februarie 2012 @ 3:10 pm

    Bogdan, sunt multe clinici stomatologice, sunt convins ca sunt si unele pentru buzunarele mai putin consistente..

  4. bogdan said,

    20 Februarie 2012 @ 5:36 pm

    dap, era doar o remarca, eu personal am un dentist pe care-l vizitez cam de 10 ani, nu mi-a dat nici un motiv sa caut pe altcineva.

  5. Roxana said,

    22 Februarie 2012 @ 9:05 pm

    Prea..comercial Dentestetul.Se mai face stomatologie acolo, sau doar se vand servicii frumos ambalate ?
    Nu m-ai convins ca este doar o relatare a unei chestiuni personale :)

  6. Doru Panaitescu said,

    23 Februarie 2012 @ 9:15 am

    Roxana, sunt cateva zeci de medici care lucreaza acolo. Sunt convins ca se pricep si la altceva decat la ambalat.

  7. Si daca nu ma mai trezesc, ce fac? | costin.ro said,

    3 Iunie 2013 @ 6:59 pm

    […] de minte fara a-mi provoca o reactie de lasa-ma in pace, nene. Si cum gazul nu ar fi avut un efect ca in cazul lui Doru, s-a luat decizia sa ma anihileze intravenos. […]

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Comment