Ganduri de drum lung: Organizarea unei ture de weekend in noiembrie

Sunt in dreapta, copilot cu numele, am baut o berica artizanala (din grane, fara kituri) de la „maestrul” berar Bogdan Glavan si ma indrept alaturi de Mihai Bobocea spre Valea Jiului de Vest, locul unde m-m imbolnavit de incurabila maladie a speologiei, prima pasiune „out-of-home” care mi-a redat bucuria de a trai sub cerul liber, departe de asfalt si betoane.

Noiembrie este o luna dificila din perspectiva organizarii unei ture pe coclauri cu adevarat memorabile. Zilele sunt scurte, temperaturile scazute, nebulozitatea este accentuata iar ceata frecventa face fotografii sa ramana in casa sau sa-si blesteme echipamentul si mai ales limitarile acestuia in conditii de lumina slaba. Si totusi, daca ai microbul coclaurilor iti aranjezi din vreme turele din noiembrie astfel incat sa nu ramai descoperit in cea mai „depresiva” luna a anului calendaristic.

Analizand ultimele patru weekenduri, am constatat ca m-am dresat singur pentru aceata pricinoasa perioada:

– utimul weekend din octombrie m-a prins in Sicilia la herping, la temperaturi de peste 30 de grade pe alocuri (astia sunt nesimtiti si anul asta au beneficiat de niste mase de aer tropical de toata frumusetea)

– primul weekend din noiembrie l-am petrecut in Calimani si Bucovina, cautand cerbi carpatini si povestind cu oamenii locului despre traditii (de la oua incondeiate si plutarit pana la bucatele locului sau traditiile portului popular bucovinean)

– al doilea m-a prins in sudul Bulgariei, fotografiind probabil ultimele reptile pe anul asta in delta Ropotamo si campand cu hamacul alturi de buni prieteni care imi impartasesc pasiunea pentru dormit sub cerul liber

– al treilea weekend l-am petrecut in Tara Galilor, cautand specii atlantice de pasari (si de unde m-am intors cu o specie fotografiata in premiera de subsemnatul, „Dartford Warbler – Sylvia undata”)

– ultimul – adica cel ce urmeaza sa inceapa – in Valea Jiului de Vest, la niste pesteri frumos concretionate, intr-o tura de adaptare la temperaturi scazute pentru prietenul meu Mihai, care va pleca in curand pe un varf de peste 5000 de metri altitudine din Africa (Rwenzori).

Pentru acest ultim weekend am luat de acasa:

– echipament de pestera (hamuri, coarda, blocatoare etc)

– ceaun mic (suntem doar trei baieti) – vom pregati o varza la ceaun in prima seara si cartofi cu nucsoara fierti in lapte (o reteta usor de facut in conditii de camping „sumar”)

– hamace Double Layer de la Minor Swing Hammocks, cu prelate, saci de bivuac, izoprene si saci de dormit de iarna (vom campa in doua locuri diferite, in functie de vreme si de temperaturile nocturne)

Bonus – o sticla de vin rosu de la Domeniile Chateau Vartely din Republica Moldova, pe care o vom deschide dupa ce iesim din pestera cea mai grea, cea de sambata seara.

Iar daca dam si de o specie noua de pasare (in zona e semnalata minunita (Aegolius funereus), singura strigiforma care cuibareste in Romania care-mi lipseste din portofoliu si pe care am auzit-o doar in Comandau, intr-una din taberele de #biodiversitate facute in acest an).

Ne auzim luni, weekend placut si voua in cel mai neprietenos weekend al lunii. 😀

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu