Revin cu vești despre o tură frumoasă de sfârșit de toamnă (știați că luna noiembrie este cotată ca una din cele mai proaste luni pentru turism in Romania?). Totuși, noiembrie este o lună perfectă pentru călători serioși, de patru sezoane: șoselele nu sunt aglomerate (mai ales dacă nu sunt alegeri :D), turiști pe la obiectivele clasice sunt puțini (și parca mai civilizați), și daca ai și noroc de soare… Noi am avut… partial 😉

Prima expeditie de iarnă Goodyear4x4 a început cu un drum lin, lin dar plin de radare, până la Saschiz. Pe drum, bucuria de a vedea o mașină cu mulți cai și un consum de mașină de fâțâit prin oras mi-a fost cu atat mai mare cu cat la sesiunea foto de pe Transfagarasan, Mercedesul ML imi consumase peste 10 litri de motorină la sută. De aceasta dată insă, consumul a oscilat între 9 și 10, în condițiile în care nu am menajat mașinile si nu am mers la consum, ba dimpotrivă: am intrat cu ele și în teren, am mers și sportiv unde era cazul (asfalt bun și virajat). Mai mult, am avut și echipări diferite, dar toate având anvelope Goodyear Ultragrip (ori, se știe ca în general anvelopele de iarna generează consum mai ridicat decât cele de vară).

[masinile pregatite de plecare, vineri dimineata. In ceata se poate vedea pe fundal biserica fortificata din Saschiz]

Dar lucrurile frumoase aveau sa se intample în cele doua zile efective de coclauri. Cum Saschizul este aproape în mijlocul țării, tentația de a apuca pe drumuri cât mai diverse a fost mare. Astfel, în prima zi am luat-o pe cărări asfaltate și mai putin asfaltate. Aici, lângă o cariera de piatra, mai putin de un minut de cautari aveau sa fie necesare ca sa gasesc mascota iesirii, un pui de guster (Lacerta viridis) soparla.

[fotografie realizată de Adrian Mihălțianu]

Sub privirile curioase ale celorlalti participanti, puiul de soparla a cntinuat sa faca ce stia mai bine: sa se soreasca sub razele blânde de noiembrie (o fo’ fain ca or fost și alea):

[pui de guster (Lacerta viridis), pui de soparla de camp (Lacerta agilis), exemplar surprins si fotografiat la marginea drumului. O specie des intalnita, inclusiv in zone de deal]

Până am ajuns lângă Lacul Rosu.

[trunchiurile de copaci din Lacul Rosu incă se mai vad. Apa bogată în calciu și alte săruri conservă bine bucatile de lemn rămase parțial sub apă]

Gheața de la mal avea să ne confirme că suntem în sezonul rece, dar echipati corespunzător, cu Ultragripurile corect montate, pregătiți de ce e mai rău. Baiul a fost ca am dat și de soare, și de gheață 🙂

Și tot aici, la Lacul Rosu, am asistat neputincios la spectacolul dat de o gaiță ce se bălăcea în apa lacului. În mod absolut evident, celălalt aparat foto (cu focala lungă) era bine merci în portbagaj, așa că lipsește detaliul (cu care v-am obișnuit, știu) din acest intantaneu…

Tot aici aveam să dăm peste singurele portiuni cu zapada si gheata din acest prim traseu de iarna, din pacate zapada si gheata aflandu-se pe peretii Cheilor Bicazului, in decorul de pe marginea drumului sau pe malul lacului, nicidecupa pe suprafata de rulare.

[fotografie realizată de Adrian Mihălțianu]

Vizita la Lacul Rosu ne-a pricinuit o foame teribila, ostoita cu specialitati maghiare (papricas de vitel, supa gulas, somloi etc). Seara s-a terminat cu un mic rallyraid pe tronsonul neasfaltat Tulghes Ditrau, pe un traseu pe care asteptam zapada sau macar noroi, dar care a avut praf din abundenta, facandu-i pe ceilalti sa creada ca suntem iar in Dobrogea. Da, in multe locuri vegetația spontană este foarte asemănătoare celei din Măcin…

A doua zi, nevoia de mai mult praf si macadam ne-a purtat spre sudul masivului Făgăraș, croșetând prin nordul luncii Mureșului un traseu plin de faună. Mi-am clatit ochii cu ghionoaiele si gaițele locului, extrem de active, în vreme ce ai mei ortaci puseseră gând rău (a se citi: „cum sa le facem poze fără sa ne luam un corn în coaste”) unei turme de bivoli, o atractie a locului…

Iată-mă și pe mine, viteaz dar cu un ochi atent la restul turmei din spatele meu, testându-mi norocul cu domnii și doamnele rumegătoare (apropos, stiati că bivol vine din latină / după alții din greaca veche și după altii chiar din maghiara? – vedeti aici un articol documentat pe această spinoasă tema) :

[fotografie realizată de Dragoș Boldea]

Unde mai pui ca gasisem turma fix in acelasi loc in care erau si la tura de recunoastere a traseului din septembrie. Lipsea doar soarele si un pumn de grade (vreo 10).

Am lasat drona sa-si faca de cap la mica distanta de coarnele bivolilor curiosi de zumzăitoarea albă și inofensivă din cer, apoi am mers spre cele două obiective mai interesante, Vâltorile din Lisa și biserica evanghelică fortificată Biertan. Ambele închise, desigur, motiv de a vă sf[tui și pe voi să vă gândiți bine dacă alegeți noiembrie ca perioada de mers la vizitat obiective.

Asa că am dat o fuga în cetatea Sighișoara, unde am prins exact crepusculul. Sub privirile ingăduitoare ale domnului îmbracat adecvat întru informarea (a se citi gâdilarea orgoliului) turiștilor ce intră în Piața Cetății (da, Primăria din Sighișoara are om plătit să întâmpine turiștii în cetate), am făcut o mică ședință foto cu mașinile.

Cetatea este frumos luminată și poate fi vizitată tot timpul anului, așa că sugestia mea este sa nu vă înghesuiți în zilele de festival…

Apoi ne-am retras la Sashiz, nu inainte de clasica fotografie de deasupra citadelei Seghesvar. De aceasta data intr-o executie tehnica impecabila 😀

Ajunși înapoi la Saschiz, am fost primiti în casa unor oameni de ispravă, care ne-au așteptat cu bucate tradiționale din Saschiz. De la crema de conopidă cu un mic damf de usturoi (o adevarata delicatesă), până la tocana de iepure sau mezelurile de vânat de casă, culminând cu pălinca de soc si alte bunătățuri, ne-am simtit ca acasă în Ardeal cu ocazia acestei cine strașnice. Palinca de soc a fost vedeta serii, de departe chiar! Cu palincă însă degeaba faci poze că nu iese nimic, dar tocana arăta la opt sute și-un pol; la gust… era… dumnezeiască:

Plecarea de duminică a început cu un program lejer (o degustare de miere în Hanul Cetății)…

[fotografie realizată de Adrian Mihălțianu]

…după care l-am ajutat pe Răzvan sa ajungă mai ușor la cetatea (în ruină) Saschiz să o filmeze.

În drumul spre cetate, a trebuit să facem de față cu alți turiști, mai de voie mai de nevoie, o mica demonstrație de tehnică offroad (a trebuit să folosim niște dispozitive de trecut obstacole (din cauciuc) Bushranger X-TraX II de la ARB, special achizitionate pentru aceste excursii (mulțumiri lui Răzvan Cirap de la GTC Autoshop pentru consiliere) pentru a proteja masinile si anvelopele de eventuale incidente de tip intepenire / blocare / vaduri cu unghiuri dificile etc)…

[fotografie realizată de Adrian Mihălțianu]

Ajunși pe asfalt, a urmat și cetatea proaspăt renovată de la Rupea.

[vedere de sus din cetatea Rupea, renovată in cel mai mic detaliu, pe bani europeni – și se vede! În parcare se pot distinge două din mașinile cu care am facut această excursie, mașini mai mult decât confortabile]

O tură frumoasă, ușurică, așa, de incălzire, care sper sa incurajeze oamenii sa participe la concursul Goodyear4x4 prin care in toate celelalte ture vom primi alaturi de noi in expeditii cate un castigator de pe Facebook. Cum, nu v-ati inscris inca?? Atunci vă las pe final cu filmul primei ieșiri (semnat de RazvanBB), poate va vine vreo idee să vă înscrieți în concurs:

Tura din Ardeal face parte din seria de expediții organizate “4×4 Goodyear Experience cu sprijinul Tiriac Auto”.