In cautarea naturii pure: Episodul 1 – Muntii Apuseni

Știați că majoritatea fermelor care aprovizionează fabrica Napolact cu lapte ecologic au vaci dintr-o rasă protejată de stat și subvenționată ca atare, și anume bălțata românească? Am fost în Apuseni și am avut ocazia să văd cu ochii mei această rasă extrem de rezistentă, adaptată vieții pe pășunile de altitudine. Dar nu putem începe povestea laptelui ecologic din inima Munților Apuseni direct cu bălțata românească. Nu ar fi corect față de Munții Apuseni, suportul fizic al pășunilor pe care pasc aceste văcuțe. Așa că am luat la pas zona, să înțelegem mai bine legătura dintre munți și ape, pentru a ajunge în final la calitatea laptelui, produs milenar al acestor meleaguri de poveste.

rszDSC05574_2048x1365


Mărișel și Munții Apuseni

Veți vedea în această serie video că există o strânsă legătură între munți, ape, ploi, poziționarea geografică a Apusenilor în Europa, caracteristicile pășunilor de aici și calitatea laptelui din această zonă. Toate elementele naturale prezente în acest habitat, de la floră, faună sau fundament litologic, au o influență asupra gustului laptelui de aici. De aceea, în acest prim episod, vom vorbi despre Munții Apuseni și influența climei de aici asupra pășunilor alpine, pentru că pașunile sunt cele care asigură hrana vacilor de lapte din Mărișel.

rszDSC05526_2048x1365

Mărișel se află într-o zonă de platou în apropiere de Cluj. Puțină lume știe, însă, că Munții Apuseni, deși munți tineri, de încrețire, sunt de fapt un amalgam de roci – de la șisturi cristaline, prezente în partea de vest a platoului Mărișel, până la roci magmatice (în zonă, predomină granitele, care sunt roci vechi, de vârstă hercinică). Am mers aici, lângă Mărișel, pe Țâcla Gavrii, o ciudată supendare de granite, care oferă o priveliște amețioare (la propriu) asupra văii de dedesubt. Un loc numai bun să-ți savurezi chefirul și să vezi un apus de excepție. Eu l-am prins cu puțină ceață pe vale, spre asfințit, ceea ce vă doresc și vouă.

rszDSC05545_2048x1365

Peșterile și cascadele din zonă

In munții Apuseni avem și calcare, care sunt roci sedimentare, mai noi. Apusenii sunt deja celebri pentru cele câteva mii de peșteri, dintre care câteva sute cunoscute și introduse în circuitul turistic.

rszPICT6360_2048x1362
[multe din peșterile din Apuseni sunt bogat concreționate cu speleoteme de diverse forme; majoritatea celor cu adevarat frumoase sunt însă greu accesibile turiștilor obișnuiți]

Am vizitat pestera Poarta lui Ionele, cunoscuta atat turistilor, cat si cercetatorilor. Acum cativa ani, bunul meu prieten Christian Ciobotarescu, speolog veteran deja si neobosit explorator, a descoperit in pestera o importanta colonie de lilieci. Bine, veti spune, e firesc sa fie lilieci in pesterile de mari dimensiuni. Asa este, numai ca, beneficiind de sprijinul profesorilor Ioan Coroiu, reputat zoolog roman, si Iosif Viehmann, un mare nume al speologie romanesti, Ciubo (cum il alina prietenii) a demostrat existenta unei colonii de gestatie a unei specii de liliac in puternic declin in Europa, liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii). Iată cum pasiunea pentru peșteri și pietroaie te poate duce la pasiunea pentru fotografie și faună, și invers!

rszDSC05585_2048x1365
[intrarea de mari dimensiuni a peșterii lui Ionele a făcut ca aceasta să fie cunoscută din vechime și amenajată de primarie pentru a putea fi exploatată în regim turisticș ea poate fi vizitată contra unei taxe mici tot timpul anului]

Un aspect important: chiropterele (adică liliecii) se simt in siguranță în peșterile din Apuseni, în special în zonele cu clopote de aer cald din galeriile superioare; de aceea este indicat sa limitați vizitele în perioada rece, când aceștia folosesc peșterile pentru a hiberna. Dacă sunt deranjați se pot trezi din hibernare, iar cantitatea de energie pentru a iesi si a reintra in hibernare poate fi atat de mare comparativ cu energia consumata pentru a hiberna, incat poate echivala cu o lună de letargie, ceea ce poate duce chiar la moartea exemplarelor deranjate. Deplasati-va încet pe langa lilieci, fara zgomot si nu stati chiar sub ei cand ii fotografiati – caldura emanata ii poate trezi din somn; folositi lumini clabe si expuneri lungi, fara blitz; evitati deranjul in perioada noiembrie – martie, cand aceștia hibernează. Deranjul produs de vizita sau sedința foto trebuie sa fie cat mai mic.

rszDSC03216 crop_2048x1365
[Liliacul comun mic (Myotis blythii), ilustrat aici, este una din cele 34 de specii de lilieci ce se întâlnesc în România. În majoritate, aceste specii sunt cavernicole, dar pot să se ascundă și în poduri, streșini, turle de biserică sau sub trunchiuri de copaci în pădure]

Pe zona de contact intre depozitul de guano din pestera si calcar, specialistii au gasit tot aici, la Poarta lui Ionele, un mineral complex de origine biogena numit chiropterit, care se formeaza prin aportul de fosfati de origine animala peste carbonatul de calciu (sau calcit, care nu este nimic altceva decat carbonatul de calciu in sistem de cristalizare romboedrica).

rszPICT6315_2048x1362
[cristale de calcit – helictite – organizate in forma de „brăduți” de calcit, într-o peșteră protejată din munții Apuseni]

Aceste minerale din Apuseni m-au fascinat de la primele mele vizite aici. Acum ani de zile aveam sa vizitez o pestera superba, mica, dar dificilă, dar cu Aragonite aflata tot in muntii Apuseni, în apropiere de Ghetarul de la Scarisoara) trebuie sa intri târâș, apoi să parcurgi o verticala pe coardă pentru a ajunge la nestematele din adâncuri – formatiuni de aragonit, o alta forma de cristalizare a carbonatului de calciu, anhidra, cu cristalizare ortorombica.

PICT0119
[în centrul imaginii se poate observa o mica floare albă de aragonit, cu dispunere aciculară; datorită rarității sale, de multe ori peșterile cu aragonit sunt vandalizate]

Tot aici, in zona, gasim roci mai noi: tuful calcaros, care prin compactare devine travertin, printre cele mai noi roci aparute in peisajul Apusenilor. Travertinul nu este nimic altceva decat tot un carbonat de calciu impur (cum este si calcarul, care contine pste 80% calcit – carbonat de calciu). Carbonatul de calciu este solubil in apa, iar apele subterane il solubilizeaza, carandu-l sub forma de carbonat acid de calciu pentru a se recristaliza in carbonat de calciu la iesirea din pestera. De aceea am tinut musai in acest mic periplu prin Ardeal sa vedem si o cascada foarte frumoasa pe travertin, o cascada care se formeeaza inca. Cascada se afla in Cheile Ordancusei (unde puteti ajunge cu orice masina, drumul este asfaltat) chiar la iesirea din pestera Poarta lui Ionele si, impreuna cu vegetatia luxurianta datorata ploilor abundente, creeaza o lume de basm pe langa poteca de acces la pestera.

Clima din Apuseni este ploioasă. Așa se explică unicitatea acestei zone: cascadele cu debite impresionante primăvara și toamna, peșterile de mari dimensiuni, dar și fânețele hrănitoare, perfecte pentru pășunat. Adăugăm aici dragostea oamenilor pentru animalele din gospodărie și iată rețeta perfectă pentru un lapte gustos.

rszPICT0203_2048x1358
[vă recomand să mergeți în Apuseni primăvara și oamna, să vedeți răurile, inclusiv cele subterane, la debite mari, când sunt mult mai spectaculoase]

Mai multe despre climă, floră și faună, în episoadele viitoare. Noi, între timp, ne-am întors la pensiune, unde am încropit o rețetă ciobănească de cartofi copți în lapte.

Iată și ingredientele folosite la prepararea acestei rețete simple:

• un amnar (îmi place să gătesc tradițional, deci și focul trebuie făcut ca odinioară, fără chibrit, da?)
• lemne de foc – eu am folosit mesteacăn, care are o coajă ce arde foarte repede, numai bună de aprins pe vreme rea
• un ceaun și pirostrii (pe astea, conștiincios, le-am adus de acasă)
• cartofi mari și frumoși
• lapte din belșug (am folosit varianta de lapte ecologic din gama Napolact BIO)
• sare și nucșoară, după gust (am avut la mine o nucă întreagă, pe care am răzuit-o pe final, după ce laptele a scăzut bine în ceaun)

rszDSC05760_2048x1365

Rețeta e simplă, lăsați ceaunul să-și facă treaba, păstrând focul mic sub el. Alăturați apoi o bucată de telemea, un pahar (mic) de afinată sau merișorată din zonă, și prânzul e asigurat.

Poftă bună!

Aici puteți vedea primul episod.

Campania „În căutarea naturii pure„, o producție Napolact BIO, a început cu un prim video de manifest și continuă, pentru încă 5 săptămâni, cu câte un episod nou în fiecare joi, însoțit de o rețetă gustoasă. A apărut și episodul 1. Vizionare plăcută!

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

2 Comments »

  1. Laura said,

    20 mai 2016 @ 11:03 am

    Trebuia sa menţionezi tu ciupercile alea! Iar cartofii fierţi în lapte, wow, într-un mare fel. Aş testa si eu pe aragaz, ca deja leşin de poftă, dar mi-e că dă laptele în foc şi nu iese nimic.

  2. doru said,

    22 mai 2016 @ 10:34 pm

    daca ai oala inalta si pui laptele pe jumatate si stai langa el sa nu dea in foc, iti iese. Musai sa pui nucsoara rasa la final.

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu