Marketeer.ro – digital marketing pioneer

Dap, trebuie sa scriu repede review-ul despre Actyon, ca deja la poarta ma asteapta o alta masina cu care nici o coreeana nu are vreo sansa de comparatie. Dar sa nu anticipam . Cum ziceam, plecat-am spre munte cu idei de testat pe noua prezenta din gama SsangYong.

Sincer, plecasem chitit pe Rexton, decis sa testez un motor 2,7 de la Mercedes si sa il compar cu puturosul 2,7 TDI de la Nissan. Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ: dupa ce am bagat ochiul pe dedesubt si am vazut ca Rexton a renuntat la puntea rigida pe spate pentru confortul rutier, am ales fara sa ezit Actyon, care cu lookul sau de Batmobile m-a incitat mai mult decat Kyronul. Asa ca Radu Ionescu s-a bucurat de sora mai mare din gama.

Un motor destul de sprinten de 2.0 si 120 de cai propulseaza acest Ogre al soselelor (asfaltate sau nu) – Actyon. Si am avut parte de ceva aventura: am mers prin apa, am mers pe drumuri pietruite, am mers pe partii de schi, am mers pe pante dedicate doar tractoarelor, am mers pe drumeaguri dedicate doar vitelor satului, asta ca sa nu punem la socoteala clasicele drumuri de macadam sau serpentinele din culoarul Rucar Bran.

Masina se comporta bine in offroad, s-ar fi comportat si mai bine daca avea si cauciucuri A/T sau M/T. As fi vrut sa testez Actyon pickup (care ar fi masina perfecta pentru un organizator de team-buildinguri, un vanator sau un pescar), mai ales ca era echipat cu cauciucurile pe care le-am schimbat eu prima data la Terrano – Pirelli Scorpion A/T (de care eu personal am fost tare multumit).

Am mers asadar sambata la catarat la un perete in apropiere de Paraul Rece (am facut si o mica mansa dupa multa vreme, dar nici Radu nu era foarte in forma), apoi am luat drumul codrilor. Am facut cu Radu un mic tutorial de mers pe offroad, mai ales ca el avea si o barc amai mare ca a mea, dar i-am citit pe fata incantarea dupa urcarea unei pante pe care el credea ca nu o sa o urce (dupa doua incercari soldate cu patinajul cu gratie al rotilor din spate)

Actyonul are asemnanari multe cu Terrano (va dati seama ca am fost tentat sa fac comparatii ). Punte rigida pe spate, LSD (diferential cu alunecare limitata), roti de dimensiuni medii 235/70/R16, discuri de frana fata spate (Terrano are saboti pe spate). Nu are bara stabilizatoare pe fata (e normal, nu are nici sasiu autoportant) si nici garda Nissanului. Are in schimb posibilitatea de a decupla ESP-ul – care mi-a dat cateva senzatii dragute pe serpentinele cu praf dinspre Sirnea, ingrozind in schimb ocupantii locurilor din spate, care la prima tura fiind in teren, tipau ca la abator .

Dar pentru cineva care nu baga padure weekend de weekend, ci are un hobby care il mai scoate de pe asfalt, eu cred ca e o alegere inteleapta (sfatuiesc pe oricine care ar avea ganduri de Rav4 sau X3 sa cantareasca performantele vrsus pret si sa incerce si alternativa coreeana – vorbim de un “value for money” mai mult decat decent – iar Dragos Roua imi sopteste in casca de un discount de pana la 18% daca soptiti codul ssy002 - aproape incredibil pentru o piata in care discount “nu dam ca e modelul nou!?!”).

Am beneficiat de o echipare buna (piele), o cutie automata in patru rapoarte cu care m-am obisnuit repede, asistenta la coborare pe care am folosit-o o singura data, dar e mai sanatos intr-a-ntaia cu reductor, e mai fun . Pentru drum lung nu e grozava cutia, cred ca mergeau mai bine 5 rapoarte (si niste cai in plus).

Minusuri (nu multe, dar importante):

- portbagaj sub media clasei (probabil si datorita solutiei de a pune roata de rezerva sub portbagaj si nu pe usa)

- vizibilitate la mersul cu spatele … execrabila. Montantii spate sunt oblici si grosi, ramane un geamlic mic, si ala incorsetat de teiterele din spate

- plansa de bord destul de neprietenoasa cu genunchii celui din dreapta

- locurile din spate insuficiente pentru doi oameni mai … inaltuti

- portabgajul nu are acoperitoare, asa ca la shopping mai greu cu ea (la fel si la padure, tot ce e in portbagaj ramane destul de expus).

Pe total o masina robusta, nu ne-am impotmolit cu ea prea tare, probabil ca daca aveam ceva cauciucuri mai bune maream si stacheta de teste. Consumul, ca era sa uit: subtire – sub 9%, in conditii de aer conditionat pornit permanent si alergt cu ea si pe serpentine, si pe teren accidentat.
Ce mi-a placut: masina mi-a fost predata de o domnita care stia extrem de multe lucruri despre sofatul pe teren (pentru cineva … fara permis de conducere). SI evident, si cei de la showroom au fost surprinsi sa afle ca aspectul interior spartan al masinii (comparativ cu Rexton de pilda) a fost tocmai ceea ce m-a atras.

Despre Kyron nu pot spune multe ca nu am avut timp sa ma dau cu el, dar clar e mult mai incapatoare decat Actyonul, are motor mai sprinten (tot 2.7 de la Mercedes), are roti cat Patrolul (265/55/R18), reductor, plansa de bord asemanatoare cu Actyon etc. In schimb cutia nu are treptele 3-2-1, ci selector manual (si pe pe volan si de la maneta). Sincer prefer solutia de pe Actyon, e mai … barbateasca si mai intuitiva pe teren.

Inchei mica istorioara cu o concluzie circumstantiala: SsangYong fac masini bune… si daca Japonia nu ar fi existat, cu siguranta marca asta avea alt cuvant pe piata 4×4 (cel putin in fata mea). Dati naibii japonezii astia

A mai scris si Radu Ionescu o versiune mai de strada a weekendului nostru de teste SsangYong.