Inapoi din weekend: La Vulcanii Noroiosi

Desi am zis ca nu plec nicaieri, totusi am dat o fuga pana la Vulcanii Noroiosi. Un great escape de mai putin de o zi (din motive obiective, dar care a facut toti banii.

Am plecat tarziu sambata din Bucuresti (dupa ora 16.00), si intr-o ora eram in dreptul semnului de Sarata Monteoru din DN2. Am cotit stanga spre Merei, am traversat in graba statiunea si apoi am ales calea codrului: exista un drum pietruit care urca spre deal din Sarata si iese in drumul spre Nehoiu. 18 kilometri de drum pietruit prin padure, pe alocuri cu sleauri luungi pline cu apa sau noroi. Dupa ce mi-am facut masina pepit am prins o creanga mare sub roti care s-a incolacit pe puntea spate de nu am mai putut merge ca lumea. De-abia la asfalt m-am bagat sub masina si am taiat pomul cu fierastraul de la briceag. Drumul a continuat apoi pe asfalt spre Magura (pe la tabara de sculptura) – un drum cu serpentine spectaculos mai ales daca aveti motocicleta. De aici am cotit stanga spre Berca si apoi am vazut cele trei zone de Vulcani Noroiosi:

– prima – si cea mai cunoscuta – Paclele Mici – unde este o mica amenajare, inclusiv apa de spalat pentru pantofii simandicosilor

– a doua – mai putin cunoscuta – vulcanii de la Beciu – chiar pe drumul spre o exploatare petroliera – am vazut pe acolo niste dealuri numai bune de offroad

– a treia – iar destul de cunoscuta – Paclele Mari – unde accesul se face pe o panta pe care am prins-o cam fara noroi, deci fara fun, fara probleme. Dar cum deja se lasase intunericul am facut calea intoarsa.

Pe drum am vazut un fazan (mascul) chiar pe asfalt – nu s-a sinchisit deloc de noi, precum si multe pasarele (grauri, sturzi, ciocanitori, codobaturi etc).

La intoarcere, am oprit in Berca (la 100 de metri de Casa Matei – o pensiune draguta in caz ca va prinde noaptea prin Buzau) si am recoltat vreo 2 kilograme de carnati Plescoi (pe care i-am baut).

Va recomand iesirea asta, chiar si pentru cateva ore – va destinde mai mult decat orice gratar obosit la Snagov sau la Cernica, iar daca aveti mai mult timp, o puteti combina cu un drum pana la Lopatari sa vedeti Focul Viu (tot un fenomen mofetic, dar cu gaze inflamabile care se autoaprind), respectiv pesterile in sare si canionul in sare din Platoul Meledic (atentie – pesterile au mult noroi la intrare ;)).

Pont: Pentru posesorii de 4×4 – puteti merge de la Berca la Lopatari nu pe asfalt, ci pe macadam, prin Chiliile – o zona superba, salbatica si parca uitata de Dumnezeu.

Din programul weekendului viitor – Macin pe macadam. Stay tuned.

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Un comentariu »

  1. Sorin CONSTANTINESCU said,

    22 aprilie 2008 @ 8:59 am

    Doru, ai idee cum se poate ajunge la Lopatari fara sa-ti rupi masina in doua? Vreau sa ajung acolo, insa m-am ingrozit de ce-am citit pe net despre drumurile de acces (nu am masina de teren).

    Mersi!

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu