Marketeer.ro – digital marketing pioneer

Daca v-am obisnuit deja cu escapade pe coclauri terminate cu bine si cu distractie intensa pe tot parcursul weekendului, ei bine aflati ca nu toate sunt asa. Motivul pentru care saptamana aceasta nu veti vedea prea multe poze facute de mine in weekend este pentru ca m-am indeletnicit cu alte lucruri mai trebuincioase intoarcerii pe roti acasa.

Povestea pe scurt si apoi filmul (suita de poze):

Am plecat direct de la Cluj de unde ma ghiftuisem cateva zile la rand, cu speranta sa facem ceva actiune pe coclauri. Ocazia nu a intarziat sa apara, Gogo (un bun prieten de-al meu din bransa de team-building si team-adventure) isi sarbatorea ziua de nastere. Nu oriunde, ci la cantonul din Canionul Cheii (unde am facut si un team-building cu gasca de la Betbridge in 2007).

Petrecerea de vis, am vazut ceva pasari pe inserat la intrarea in canion, asa ca dimineata ne-am hotarat sa mai vedem cateva din drumurile laterale ce se deschideau din drumul principal. Optiunea noastra: vizitarea traseului de acces catre schitul Pahomie si mai departe spre schitul Patrunsa. Zona este deosebit de pitoreasca si putin afectata de turismul gunoistic din zonele populate.

Pantele abrupte de pe drumul de acces au facut ca una din flansele de distantare montate pe masina sa cedeze, astfel incat toate prezoanele din fuzeta au forfecat. Nu va spun cat de inaltator este sa te dai jos din masina in mijlocul padurii sa iti vezi acaretul schiop, iar niciuna din firmele de tractari contactate sa nu vrea sa vina sa efectueze tractarea pana la Ramnicu Valcea. Noroc cu baietii de la Puzzle Team carora le multumesc inca o data calduros pe aceasta cale. Am ramas impresionat de cat de multe scule puteau sa aiba acesti offroaderi prin masini. De la grup autogen, bomfaier, set de chei, set de tubulare, cricheturi, leviere, soricei, imbusuri si ma opresc aici din enumerat. GG pentru Gogo, Andi si Cornel care m-au ajutat sa improvizez 4 din cele sase prezoane, astfel incat am putut ajunge cu masina pe rotile ei acasa. Am rulat incet la intoarcere (20 km/h in teren si 60-70 km/h pe sosea/autostrada), astfel ca am ajuns in oras dupa 11 noaptea.

Urmari (din fiecare astfel de patanie mai inveti ceva si mai ales iti mai cumperi ceva ):

- am renuntat la flanse (am achizitionat deja alte jante si alte cauciucuri)

- mi-am cumparat hilift

- ma dotez cu scule (macar sa le am la mine, incet incet invat si eu sa ma depanez singur)

- nu mai plec singur pe coclauri sau tin in telefon o lista lunga de oameni priceputi care ma pot scoate din belea.

Aventura in fotografiile urmatoare – imi cer scuze pentru calitatea fotografiilor, sunt realizate cu un telefon mobil – (credite foto: Cristian Prajitura)

Cam asta era imaginea de cosmar pe care nici un sofer nu cred ca o poate indragi:

Un detaliu in care se pot vedea prezoanele rupte in fuzeta. Motiv pentru care roate se mai sprijina doar in protectia de tabla de la etrier:

Situatia fiind albastra, mi-am cam pus mainile in cap. Mai ales ca era duminica si semnalul GSM avea mari fluctuatii:

O imagine de care echipa de la Panasonic Romania ar fi tare mandra: laptopul proaspat achizitionat de la ei pus pe capota pentru a gasi firme de tractari pe Internet. Geeky!

Dar nu este asa de simplu sa gasesti o tractare decenta (sub 200 de euro) pana la Valcea. Chiar si cu un Panasonic Toughbook pe capota.

Si m-am pus pe treaba, asistat de baietii de la Puzzle Team, care au facut misto de mine intr-un mare fel:

Intr-un final am reasezat roata la locul ei, dupa ce am pilit la flansa si am taiat cu bomfaierul prezoanele care se blocasera in fuzeta. Adica munca pe branci. Si eu si restul gastii.