Inapoi din weekend – cu hidrospeedul pe Jiu – powered by Panasonic

Va povesteam aici ca am fost tocmai pana in Slovenia sa imi cumpar doua hidrospeeduri. A venit momentul sa le si lansez la apa. Pe apa Jiului mai exact. Povestea si doua videoclipuri de pe balta putin mai jos.

Plecarea tarzie din Bucuresti (vineri, dupa ora 20.30) are si unele avantaje: la ora 23.55  eram deja in defileul Jiului, cazati la pensiunea/motelul de la Visina (nu recomand, dar alte optiuni nu prea sunt in zona – astept sugestii). Avantajul a fost ca dimineata eram la doar 10 kilometri de locul de plecare (la un kilometru amonte de manastirea Lainici, pe care promit sa o vizitez cand ma vor lasa balamalele si o sa ma uit cu jind la apele Jiului :)).

Dimineata gasca de la Adventure Tour (cu care coorganizam multe din sesiunile noastre de teambuilding din Mehedinti semnate Wildescapes) s-a prezentat cu doua barci: un Kingfisher custom de 4 persoane cu care s-au dat craiovenii si slatinenii, respectiv un Colorado de sase persoane cu care s-au dat severinenii (barca de rafting este de doua feluri – inchisa la capat si cu gauri de scurgere a apei care sare in barca (gen Kingfisher), respectiv cu fund deschis – cum e modelul Colorado). Eu, bonus track, calare pe un hidrospeed, spre deliciul pescarilor la pastrav de pe malurile Jiului.

Debitul a fost scazut (ne-am fi dorit apa putin mai mare), asa ca am coborat in aproximativ 3 ore cei 16 kilometri de defileu intre cele doua manastiri (Lainici – Visina).

Nota speciala pentru echipamentul folosit: datorita baietilor de la reprezentanta Panasonic Romania carora le multumesc cu aceasta ocazie, tot traseul pe apa a fost filmat cu o camera de vacanta water-proof, dust-proof si shock-proof Panasonic SDR – 21SW. Este  o camera pentru vacante aventuroase pe care o recomand cu caldura, pentru ca nu trebuie sa mai ai grija ei (eu am tinut-o legata de hidrospeed si a stat practic mai mult in apa decat in aer). In plus, are un flotor ce se poate atasa (tehonologia anti-prost), l-am testat si chiar pluteste, dar pentru siguranta eu am atasat inca un breloc din pluta.

Daca va tenteaza acest sport – hidrospeed, cateva recomandari:

– nu mergeti singuri pe apa! Sporturile pe white water sunt periculoase si necesita experienta, dublate de prezenta coechipierilor.

– verificati a priori starea vremii si prognoza hidrologica. Nu vreti sa ajungeti pe mal si sa constatati ca nu e suficienta apa, sau mai grav, sa va treziti cu unda de viitura venind din spate. 

– folositi un costum de neopren din doua bucati. Longjohnul e si greu de imbracat si nu e suficient de versatil – daca va incalziti nu puteti renunta la bluza prea usor.

– folositi gluga costumului sau o minicasca de neopren pentru confort termic. Apa e rece si 3 ore in apa rece nu-s de joaca, cea mai mare pieredere de caldura se face in zona capului si a gatului datorita vascularizarii puternice si a lipsei protectiei costumului.

– folositi o casca speciala de rafting (cat mai usoara, cu protectii pentru urechi). Castile clasice de speologie sunt grele si duc la oboseala prematura. Optonal puteti folosi ochelari de inot (nu folositi masca de scafandru, va reduce mult campul vizual!). 

– trebuie neaparat sa folositi labe de scafandru. Hidrospeedul e mare si greu de carmit fara labe. Cele mai bune sunt labele de cauciuc, scurte si late, folosit de scafandri militari. In extremis puteti folosi si labe obisnuite, dar asteptati-va sa le zgariati sau chiar sa le pierdeti.

– nu va sprijiniti cu barbia de hidrospeed. Socurile provenite de la pietre nu se amortizeaza in nimic, riscati sa va pierdeti echilibrul chiar la intrarea in zonele de cascade si vartejuri (este echivalentul unui upercut din box, in barbie sunt pozitionati o parte din centrii echilibrului si o lovitura puternica se poate solda cu pierderea echilibrului – crucial in navigatia pe ape rapide)

– folositi genunchiere. Eu nu am avut decat una de imprumut si regret. O recomandare: chinuiti-va sa puneti genunchierele pe sub costumul de neopren (de la socuri trebuia meregu sa ma opresc si sa iau o mana de pe hidrospeed pentru a imi reaseza genunchiera in pozitia corecta). Oricum m-am umplut de vanatai pe picioare pentru ca nu o reglasem corect, data viitoare voi folosi genunchiere speciale.

– aveti grija la echipamentul de siguranta: fiecare participant trebuie sa aiba casca, vesta de salvare (preferabil cu protectie de gat), un fluier agatat de vesta de salvare, iar in fiecare barca precum si in masina de asistenta un sac cu coarda speciala de recuperare (care pluteste pe apa). Mai bine sa le aveti la voi si sa nu le folositi niciodata decat sa patim altele mai nefacute pentru ca ne-a fost lene sa le luam de acasa. Pentru fluier, puteti folosit codul fluierului (care e folosit si in speologie sau canioning).

– asteptati-va la febra musculara dupa coborare. Cele mai afectate grupe de muschi sunt gambele, muschii croitori de pe lateralele coapselor si fesierii (datorita utilizarii labelor de scafandru), dar si bratele si aproape toti muschii centurii scapulare (tricepsii, bicepsii, deltoizii, pectoralii si rotunzii). Va recomand sa luati imediat o aspirina, ajuta mult la trecerea febrei.

Coborarea pe ape rapide nu e andante asa, da capo al fine. Are si sectoare in care poti admira natura (dar si gunoaiele ramase in copaci din cauza apelor mari de la cotele de viitura), sectoare mai linistite unde te poti relaxa putin, gandi la nemurirea sufletului sau admira specii de pasari de apa care te urmaresc foarte curioase de pe mal: codobatura alba, codobatura galbena, pescarel negru, prundaras etc, acestea fiind doar o parte din pasarile pe care le-am observat pe parcursul coborarii.

Dupa ce am iesit din apa am zvantat putin echipamentul (la umbra, ca nu e bine sa tineti neoprenele in soare), am luat calea Podisului Mehedinti, asa ca am plecat spre Jupanesti pe traseul Bumbesti – Targu-Jiu – Baia de Arama (atentie – benzinarie cu program dubios :-)) – pestera Bulba – complexul carstic Ponoarele – Balta – Malarisca – Jupanesti. Am vizitat pe rand padurea de liliac de la Ponoarele (monument natural – tot liliacul era inflorit si mireasma era dementiala) exurgenta pesterii Bulba si pestera Podul lui Dumnezeu (se poate vizita fara echipament special – se recomanda totusi cate o casca si evident surse de lumina – noi am folosit frontale cu led-uri). 

Ultima bucata de drum – doar pentru offroderele veritabile –  (Balta – Malarisca – Jupanesti) a testat la maxim abilitatile copilotului de a se orienta si mai ales de a se tine cu succes de manerele laterale 🙂

Tura s-a incheiat cu un chef la cabana din Mehedinti, iar duminica la plecare am ales un alt traseu – scurtatura: Jupanesti – Marga – Malovat – de aici peste munte printr-o padure de salcami care era aproape la fel de inmiresmata ca si padurea de liliac, apoi cumva am ratacit drumul si in loc sa iesim prin Husnicioara – Prunisor spre Strehaia ne-am intors aproape de Drobeta, facand practic un ocol ce ar fi fost complet inutil daca nu am fi vazut si partea estica a podisului (prin zona Rovinari).

In incheiere va prezint cele doua filme mai reprezentative filmate cu bijuteria de la Panasonic (a se citi singurele filme in care baietii din barci nu foloseau expresii necenzurate :)) si sper sa primesc si pe email cat de repede cateva fotografii facute de pe mal/pod etc.

Primul videoclip, filmat chiar de pe hidrospeed.

Al doilea videoclip, cu subsemnatul in actiune 🙂

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

10 Comments »

  1. Blegoo said,

    11 mai 2009 @ 5:15 pm

    Deci, bai… ce sa zic… va invidiez, de la mine din cotetz. Remarc insa ca nu e bine sa filmezi atunci cand deja ai luat lichide la bord, daca se-ntzelege ce vreau eu sa marai aici.
    Sa vedem pozele, zic.
    Latratura mea bleaga, in valoare totala de doi lei vechi, ia-o cum vrei.

  2. Doru Panaitescu said,

    11 mai 2009 @ 5:41 pm

    Mai, eu nu am consumat. 🙂 Ce fac altii in barcile lor e treaba lor 🙂
    Daca de apa vorbeai, e greu sa nu bei macar putina, e acolo si te imbie la fiecare val 🙂

  3. Blegoo said,

    11 mai 2009 @ 5:43 pm

    Ashea… uitasem ceva: asta e construire de echipa ghei? Ceva muieret n-aveti taica?
    Ori voi sunteti toti parosi? http://tinyurl.com/634oxz ?

    r: Daca erai atent auzeai si ciripit de fete in filmare. Mai am si inregistrari in care se vad fete, dar din considerente de injuraturi multe pe minut filmat nu le putem da publicitatii.

  4. Blegoo said,

    11 mai 2009 @ 5:48 pm

    Aha. Sigur ca da… cum era pentru ca sa… tocmai tu… etc. 🙂
    Cum ziceam, sa vedem pozele. Daca si alea sunt miscate, neclare… atunci se cheama ca stiu cum a fost. 🙂

  5. Doru Panaitescu said,

    11 mai 2009 @ 6:03 pm

    Stiu ca nu o sa ma crezi si ca „nu e ceea ce pare”, dar nu am avut cum sa iau aparatul foto pe barca. A fost un aparat cu cheson in barca de sase (Colorado), dar sunt exonerat de „tremurici” 🙂

  6. Blegoo said,

    11 mai 2009 @ 7:44 pm

    Desigur… 🙂
    Acuma… alta intrebare:
    Voi astia… sunteti toti BARBATZI PAROSI si alea… ? Adica… asta e un fel de retragere a la „ugha-ugha-giaca”? Va adunatzi cu totii si racnitzi prin padure si batetzi tobele a la:
    http://tinyurl.com/634oxz
    Ori aveti si muieret p-acolo? Intreb din curiozitate, deoarece ma pegatesc sa trimit reprezentantzi decoltatzi la evenimente d-astea… si vreau sa stiu daca e doar un eveniment exclusiv ghei… ori e ceva gen „combinat”.
    Disclaimer: eu nu trimit reprezentanti fara asigurari CLARE, EXHAUSTIVE si alea. Ca n-am chef de tribunale… si posibil nici voi n-avetzi. Reportaj, alea, zic. Deci?

  7. Blegoo said,

    11 mai 2009 @ 8:34 pm

    „Tremurici”? Pai… atunci… costumu’ ala de neophren alveolar… ? Ala ce face? Baga un jerseu, ceva, de lana… dedesupt, zic. 🙂

  8. Doru Panaitescu said,

    12 mai 2009 @ 8:55 am

    Blegoo: nu colega, nu e ghei, estem si fetem.
    Dar putina educati fizica anterioara este necesara, ca in orice sport.
    Reprezentantii sunt primiti cu bucurie atata timp cat au legatura cu bransa. Trebuie sa fii legitimat(a) la un club de profil (montan, de speologie, de canioning), sa faci ceva scoli de profil si apoi primesti verde pentru unduirea pe apa.
    Nu riscam siguranta tuturor pentru doi-trei incepatori (sau incepatoare) care vor asta doar ca suna „kool”, dar nu au pregatire pentru asa ceva. Pentru asta exista parcuri de distractii si malluri.

    SI apropos de procentul fete/baieti, exista un club de speologie in BUcovina care are vreo 30 de fete si vreo 5 baieti. Deci arata ca o grupa de ASE. Deci barbatii parosi sunt o preconceptie care nu poate decat sa ne alieneze :).

  9. Doru Panaitescu said,

    12 mai 2009 @ 9:05 am

    Tremuriciul meu se referea la „imi tremura creanga” cand faci poza. Si nu era tremurici de frig, ci mai mult bahic. 🙂

  10. Prima expediţie şi testamentul | R.R said,

    15 mai 2009 @ 10:10 am

    […] Doru Panaitescu m-a invitat să văd cu ochii ce nu am văzut şi nu am testat până acum (expediţia din 2004, […]

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu