Inapoi din weekend: Dropioare n-au vanat, si-au vanat un iepuras

Weekend de weekend iti planifici ce, unde si mai ales cum sa fotografiezi. Spre deosebire de fotografia de studio, fotografierea de animale salbatice nu e o simpla bagatela. Animalele sunt greu de gasit iar factorii perturbatori (precum traficul intens, vanatoarea necontrolata, poluarea, mecanizarea agriculturii si activitatea antropica in general) scad zi de zi sansele intalnirii cu un animal salbatic. Asa ca plec de fiecare data de acasa cu inima stransa ca voi veni cu tolba goala. Asa s-a intamplat si acum cateva saptamani, cand am plecat a treia oara in pentru a incerca sa realizez fotografia perfecta cu una din speciile mele de suflet, dropia.

Dropia (Otis Tarda) este o pasare magnifica. Simbol al Baraganului de altadata, azi aceasta specie este considerata extincta in Romania, fiind semnalata sporadic, in pasaj, in sud (Ialomita – Giurgiu – Teleorman, venind din Bulgaria) sau in Campia de Vest (venind din Ungaria).

[aceasta fotografie infatiseaza un exemplar care nu este in libertate 100% – deci nu ma pot lauda ca am bifat cum se cuvine aceasta specie – dupa cum va ziceam am batut pana acum 800 km x 3 ani x dus intors = aproape 5000 de kilometri pentru o singura specie. Fotografia de mai sus este facuta in expeditia de anul trecut – totusi nu am publicat-o pana acum pentru ca nu este un exemplar in libertate si mi-a fost rusine sa o public fara sa am si fotografii mai bune cu pasarea in mediul ei natural. Asta dupa ce reusisem doua cadre nu tocmai grozave cu un mascul in salbaticie.]

Printre curiozitatile legate de aceasta specie enumar:

– cuibareste doar pe sol si depune putine oua (1-2 pe an), motiv pentru care este usor de reperat de pradatori si rata de perpetuare a speciei este redusa

– este o specie sedentara, dar foarte retrasa. Momentele in care este relativ usor de fotografiat sunt in perioada nuptiala, cand masculii „ies” la poza, etalandu-se pentru suprematia teritoriala. Asta inseamna ca daca ratezi aprilie-mai, trebuie sa astepti cuminte pana la anul care vine.

– nu are deloc glande seboree, asa ca este putin rezistenta la frig. In plus, daca ninge, aripile pasarii ingheata si practic ea nu mai poate zbura, fiind expusa la capriciile unei ierni aspre sau pradatorilor care o pot prinde mult mai usor (lupi, sacali, vulpi, pasari mari de prada etc)

– este masiva, inrudita cu strutul, dar zboara. Masculul ajunge la 15-18 kg, exceptional si peste 20, totusi zboara. Am avut ocazia sa o vad anul acesta luandu-si zborul dintr-o tufa in care era camuflata perfect. Iata in ce habitat se ascunde cu brio o dropie, atat de pradatori, cat si de vanatorii inconstienti care discuta pe forumuri despre ce munitie sa foloseasca, desi aceasta specie este strict protejata. In zbor aduce cu o gasca mare, dar in opinia mea este inconfundabila pentru un ochi avizat.

.

Dupa ce a zburat, am pornit in cautarea ei si am reusit sa o localizez din nou. Dupa 30 de minute de furisat, m-am apropiat suficient de aproape si am reusit sa ma ridic pentru un cadru mai de aproape, dar tot nu sunt multumit de fotografia reusita.

In final, am reusit sa vin in tolba cu o captura relativ buna: un iepure de camp care a „stat la poza”, lasandu-ma sa ma apropii la aproximativ 25 de metri de el.

Acesta a fost sezonul cu numarul 3 de cautare a acestei maiestuoase pasari. In 2010 nu am vazut-o deloc, in 2011 am reusit doua cadre slabe, acum unul ceva mai bun. Sper sa ajung iar in 2013 sa o fotografiez cum se cuvine. [Va urma]

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

3 Comments »

  1. Monoranu said,

    11 iunie 2012 @ 12:00 pm

    Si uite asa am aflat si eu ca nu mai avem dropii. Ai noroc ca nu-ti citesc si niste copii blogul pentru ca te-ar putea corecta in doua randuri. In primul rand se cheama „droopy” si nu dropie si nu e o pasare ci un caine ciudat si puturos. :))

  2. Doru Panaitescu said,

    11 iunie 2012 @ 2:35 pm

    Abia astept sa imi iau o zmetie pest eochi de la generatia asta care pozeaza in club cu telefonul, eventual nescotandu-l din buzunarul pantalonilor. Sa vezi acolo dropii de bumti-bumti, intr-o compozitie in fata careia trebuie sa ma inclin si sa imi arunc deselereurile la ghena direct 🙂

  3. Recomandări de seară: trollii tineri » Daily Cotcodac said,

    12 iunie 2012 @ 9:04 pm

    […] prea coerentă, din care cititorul ar înțelege ceva. În încheiere, logic, câte ceva despre dropii. Prost îmbrăcați, bine […]

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu