Inapoi din weekend – Romanii din Valea Timocului

De cate ori pomenesc de Targu-Mures, aud comentarii: „unguri imputiti, bozgori, huni fara tara etc”. Saptamana trecuta am fost in Valea Timocului, o vale uitate de lume si locuita de romani de peste 400 de ani, si pentru prima data m-am infiorat cand am auzit intr-un accent semibanatean: „vlahii sunt de fapt romani”. Astfel mi-am dat seama cam ce gandesc ungurii cand aud frazele de mai sus, pentru ca am fost pentru cateva zile in pielea lor.

Si romanii din Valea Timocului sunt tot „romani fara tara”. Regimul de la Belgrad i-a asuprit in ultima suta de ani, fara oprire. Chiar si dupa recenta „transparentizare”, romanii din Vale au de suferit. Cotati in statisticile oficiale ca o „mana de sate cu 20.000 de locuitori”, comunitatea romana din zona Timoc este mult mai numeroasa. Cei ce cred in soarta acestei enclave spun de o cifra de 400.000 de persoane vorbitoare de limba romana. Adevarul e undeva la mijloc probabil, dar mai aproape de cifra cea mare.

De zeci de ani de zile, autoritatile de la Belgrad au refuzat sa accepte existenta acestei enclave de romanitate la sud de Dunare. Desi izvoarele istorice ii contrazic, sarbii au recunoscut doar existenta romanilor din Voivodina, o zona situata mult mai la sud decat Valea Timocului si care nu si-ar fi pastrat limba si cultura romanofila fara o punte de romanitate.

Sa revenim la romanii din Timoc. Graiul si portul le este aproape romanesc. Ne-am distrat auzind cuvinte vechi, arhaisme sau pur si simplu cuvinte ce suna ciudat pentru noi in ziua de azi: „Fasui” in loc de fasole, „Te-ai ciudit” – in loc de te-ai inciudat, „Crumpiri pirjoliti” – in loc de cartofi prajiti (crumpi, crumpene sau cumpir sunt forme ce exprima acelasi cuvant – cartof, aceste forme coexistand in spatiul balcanic din Turcia pana in Ungaria), „colaci” in loc de prajituri, dar si „prajitura” in loc de omleta.
Toate aceste cuvinte dublate de un ciudat accent banatean te fac sa crezi ca te-ai intors in timp.

In rest, Valea Timocului este o vale a contrastelor si a ciudateniilor.
Case mari, falnice, cu doua si trei etaje, strajuiesc ulitele stramte ale satelor din Vale. Facute cu bani munciti cu greu in Germania sau in Vestul Europei, multe din ele sunt nelocuite (stapanii lor sunt in continuare la munca in Germania, dar se intorc an de an pentru a mai dura un etaj la casa vietii lor). Cele locuite dezvaluie alte ciudatenii: prispele inalte adapostesc tractoare, combine si alte masini agricole langa havuzul destul de kitchios decorat cu lebede de ipsos.

Gastronomia pe Valea Timocului este ca la mama acasa. Dar o mama care a stat toata viata in bucatarie, si nu doar sa spele vase. Placinte, sarmale, fasole cu ciolan, jambon de porc atarnat in tinda de cinci ani de zile. Numai delicatese la preturi derizorii. Gazdele noastre de la pensiune ne-au gatit dumnezeieste. El canta la trompeta, ea canta din gura (numai in romaneste), iar la bucatarie era un mic rai.

DSC04354

Placinta de dimineata, calda, din cuptor, cu branza, alaturi de un roze de casa parfumat care ne-a doborat de joi pana duminica, un adevarat elixir al intregii gasti de prieteni cu care am mers acolo.

DSC04340

Si vinurile. O, da, vinurile din Vale sunt de fapt facute din strugurii de pe cornete – imense dealuri calcaroase ce se inalta domol la granta dintre Serbia si Bulgaria. Aceste cornete se casca din loc in loc si dezvaluie chei si pesteri frumoase (unele din ele ingradite de antreprenori cu simtul proprietatii). Unul din sate este o concentratie de crame, unde alte contraste nu inceteaza sa iasa la iveala.

DSC04278

Crame vechi si ponosite ascund vinuri foarte bune, unele botezate (e drept ca dupa a cincea, a sasea crama e greu sa le deosebesti pentru ca totul e pe gustate).

DSC04309

La una din crame am dat de doi prieteni (din filmul Jasper si Horace – 101 Dalmatieni). Nu stiau boaba de engleza sau vreo alta limba straina (si nici romana, desi era zona romanizata), dar licoarea numita muscat otonel a fost un fel de esperanto de weekend.

DSC04303

Zona este mentionata de mult in izvoarele istorice si unele butoaie poarte semnele istoriei. Printre alte zemuri faine: caisia – o tuica de caise extrem de inmiresmata, loza (tot un distilat parfumat) sau rachiul de vin iti imbata simturile si uneori si mintile.

DSC04260

Plimbarile printre dealuri iti ascund si alte surprize „naturale”. Peisajul este deosebit: prezenta calcarelor si vegetatia ciudata, submediteraneana se imbina pentru o frumusete naucitoare (pentru cine are ochi de admirat). Viata salbatica este si ea bine reprezentata. Intr-un singur weekend am vazut fazani cat nu am vazut la noi in toata Delta Dunarii, 7-8 bucati la rand pe o linie de tren semi-abandonata, erete de stuf, iepuri, vulpi si caprioare. Plus o broscuta demna de orice desktop care se respecta:

DSC04241 crop

Amatorii de wildlife serios pot merge langa manastirea Vratna, unde este o rezervatie de muflon si cerb lopatar. Desi i-am pandit o vreme si am bananait prin padure vreme de un ceas nu am dat de ei, desi excrementele lor erau covor (peste cel de frunze) – semn ca nu ne-am camuflat destul sau nu am venit la ora care trebuia.

De preturi ce sa va zic: mai ieftin ca in Bulgaria: patru mese la pensiune ne-au costat 15 euro de persoana (pentru toate mesele!), iar cazarea a fost 10 euro camera pe noapte.

Cum ajung in zona?
Din Bucuresti sunt cel putin trei variante:
1. Bucuresti – Craiova – Severin – Kladovo – Negotin – Valea Timocului (Kolikovo). E cea mai lunga dar cea mai sigura. Are o singura granita si distanta d ela Severin pana in Vale este de aproximativ 70-90 km (in functie de satul in care va cazati).
2. Bucuresti – Craiova – Calafat – Vidin – Negotn. De fapt nu ajungeti prin Negotin, la 20 de kilometri de Vidin iesiti din Bulgaria spre Serbia aproape de Kolikovo.
3. Bucuresti – Giurgiu – Ruse – Vidin – Negotin. Mai lunga, cu un drum foarte serpuit, presarat cu surprize daca nu le aveti cu orientarea, dar cu un binemeritat popas intr-unul din restaurantele bulgaresti de pe drum (eu va recomand cu incredere Ciflika din Ruse).

Toate aceste trei variante sunt asfaltate si nu aveti nevoie de masina de teren pentru a ajunge. Probabil iarna e posibil sa dati de sectoare de drum inzapezite, dar asta e valabil la orice drum, inclusiv la cele din Romania :).

Atentie mare la formalitati! Autoritatile din Serbia sunt destuld e obtuze (sper ca in 2010 sa se intre in Uniunea EUropeana si sa scapam de stresul verificarii tuturor actelor si portbagajelor la sange). SI mare atentie la trafic: soferii sarbi parca sunt ciclopi: conduc prost, nu se asigura si au masini inferioare Daciilor vechi de pe timpuri. Nu vreau sa ii jignesc sau sa ii condamn, dar unii din ei sunt o pacoste pentru sguranta celorlalti participanti la trafic.

Va recomand sa mergeti asadar intr-un weekend sa descoperiti Valea Timocului. Doar sa aveti pasaport valabil si nu carte de identitate. SI atentie si la ITP si la asigurarea d etip carte verde, nu toti asiguratorii din ROmania au si Serbia bifata in lista tarilro cu acoperire pentru daune, iar vamesii romani sau sarbi (daca treceti de cei romani) va intorc inapoi din drum fara niciun regret.

Inca ceva: cazati-va la o pensiune care va poate stampila autorizatia de sedere. Fara ea, sunteti apsibili de amenzi usturatoare (2000-3000 euro) si nu este de glumit cu vamesii sarbi. ALte recomandari pentru vama:
– nu transportati alcool. Vama roman-o-sarba este restrictiva din acest punct de vedere.
– nu transportati cart in limba romana (chiar si pentru lectura proprie). Sarbii sunt foarte nationalisti si riscati inclusiv sa fiti arestati pentru subminarea statului de drept.

Inchei acest rezumat intr-o nota optimista: Valea Timocului este o nestemata. Uitate de lume, dar care lustruita putin de haina isi arata stralucirea. Mergeti acolo pentru ca, in afara senzatiei placute de a fi intr-o tara straina si a vorbi romaneste, puteti sa va distrati cu bani putini la o distanta nu foarte mare de casa.

[later edit] Mia multe informatii despre romanii din valea Timocului gasiti aici.

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

7 Comments »

  1. PAH said,

    14 noiembrie 2009 @ 7:44 pm

    Romanii din Valea Timocului sunt un subiect complet ignorat in Romania. Din cauza politicii anti-minoritati dusa de guvernul fostei Iugoslavii, romanii din Valea Timocului cu greu au aparut in statisticile oficiale drept minoritate. Cifrele neoficiale ale MAE roman vorbesc despre aproximativ 1.000.000 de romanai raspanditi in fosta Iugoslavie si Bulgaria. Oficial, numarul lor nu trece de 25.000. Si, pentru ca sarbii sunt „prietenii nostri” traditionali, nici demnitarii romani nu spun nimic.
    Foarte misto textul si extrem de emotionant.

    r: merci de aprecieri. O singura vizita in Vale e suficienta pentru a vedea realitatea din spatele cifrelor oficiale. Mai nou, „vlahilor” li s-a permis sa formeze clase cu predare in limba materna. Dar ironie: nu exista profesori de romana. E normal, dupa 100 de ani de ascuns limba sub presul federativ.

  2. andrei said,

    25 februarie 2010 @ 9:45 pm

    foarte frumos textul! felicitari:)
    am mai multi prieteni care au fost acolo si mi-au zis aceleasi lucruri…zic demult sa fac si eu o excursie pe acolo dar timpul…:( Este cunoscut naţionalismul sarbilor dar lor le place cum o duc ai lor la noi in ţara? Au si reprezentant in Parlament… Într-adevar si sarbii ii recunosc pe romanii din Voivodina dar pe cei din Valea Timocului nici macar nu ii atribuie poporului român…ca si origini.
    În Bulgaria e si mai rau…aia sunt saraci rau de tot…acolo am fost eu…in zona Vidinului.

    r: nu am fost in zona vidinului, dar stiu ca pe granita bulgaro-romano-sarbeasca se vorbesc toate cele trei limbile, indiferent de etnia de sange (origine).

  3. Veronica Talmasanu said,

    23 martie 2010 @ 5:40 pm

    Buna, mi-a placut extrem de mult articolul, mai ales partea cu „Valea Timocului este o vale a contrastelor si a ciudateniilor”… mi-ar placea sa gasesc mai des astfel de pareri. Vroiam sa te rog sa-mi permiti sa adaug link-ul spre acest articol pe profilul meu de facebook. Sunt foarte multi care l-ar aprecia. Multumesc mult si tine-o tot asa…!!!

    r: te rog, chiar planuiesc o noua excursie in Timoc in aceasta primavara. Sper sa izbutesc si fotografii mai bune ca acestea.

  4. Marian Seitan said,

    17 iunie 2010 @ 11:33 am

    Dorule, zi-ne si noua unde e pensiunea aia minuntata, sa ii facem vanzare 🙂
    Si mie mi-a placut articolul, o singura remarca as avea: Voivodina e mai la la nord-vest, nu mai la sud de Timoc.

    r: sudvest. se pune? 🙂

  5. Marian Seitan said,

    22 iunie 2010 @ 7:58 am

    Uite – clusterul din nordvest sunt romanii din Voivodina iar cel din sudvest sunt romanii timoceni

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Romanian_language_Serbia.png

    Dar adresa pensiunii, ne-o dai 🙂 ?

    r: esti in pending. fac rost de ea si o postez aici. si pe mine m-a dus cineva.

  6. iancu said,

    17 februarie 2011 @ 11:33 am

    Salut! Poti sa lasi adresa sau numele pensiunii la care ai stat?!
    Multam’

  7. Cristian said,

    21 iunie 2011 @ 10:59 pm

    Salut. Am vrea sa trecem si noi pe la acea pensiune vara asta. Ai putea as spui numele pensiunii, localitate..ceva telefon/mail de contact..orice. Ms

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu