Marketeer.ro – digital marketing pioneer

Plecat-am sambata spre Saschiz. Am tarat dupa mine un prieten, motociclist alea alea. Era cam neincrezator in ideea de offroad, mai ales iarna. Mai jos versiunea lui, revin si eu cu varianta mea si cateva fotografii putin mai incolo. Filmul va rog.

(guest post by Dorin Radulescu)

Pe vremea cand Paul Simon si Bob Dylan faceau senzatie cu Stuck in the middle with you, piesa celor de la Stealers Wheel, habar nu aveau cu cine vor calatori in timp si mai ales pe unde. Daca as fi vrut sa le aleg un drum, l-as fi ales pe cel dintre Brasov si Sighisoara si daca s-ar fi facut prea tarziu, i-as fi sfatuit sa innopteze in Saschiz, intr-un han construit in 1814.

Sunt aproape sigur ca la vederea unui sfesnic cu sapte lumanari care troneaza falnic pe soba, ar fi cugetat ca exista cate un foc pentru fiecare frunza invartita in jurul propriei axe. Nu stiu ce ar fi spus despre jiltul domnesc de langa soba dar sunt sigur ca nu ar fi apucat sa faca focul pana ar fi ajuns la ei o hangita sprintena cu o farfurie aburinda cu mamaliga, branza de burduf si smantana proaspata.

Cred ca stiu pe cineva care le-ar fi recomandat gustul desavarsit al unui single malt la siesta la lumina lumanarilor, si sunt sigur ca daca i-ar fi apreciat la justa lor valoare pe Paul Simon, Bob Dylan, Eagles, Aerosmith, Tina Turner, chiar si pe rockerii de la AC/DC,  i-ar fi luat cu el in masina si i-ar fi dus la Saschiz.

Dimineata, precizia e foarte importanta, nu numai pentru elvetieni. Stiu un singur ornitolog capabil sa iti enumere inainte de cafea cele 80 de specii de pasari din zona. Daca il provoci, ti le enumera cu aceeasi precizie pe toate cele care cresc in Delta Dunarii. Daca il intrebi insa cine e zeul atotputernic al noroaielor, iti raspunde fara ezitare: Nissan.

Calaretii vad foarte rar pasarile dar stiu sa aprecieze caii frumosi. Cea mai grea cavalerie japoneza trece la pas de defilare prin ravenele de pe dealurile Sighisoarei in mijlocul iernii, peste zapada, gheata de sub zapada, rascolind pamantul inghetat cu aproape trei tone, patru roti si 160 de armasari falnici. La ananghie, se foloseste de arma ei cea mai de temut, un troliu barbar cu care apuca temeliile padurii pe care o cutreiera, spre uimirea taietorilor de lemne si a celorlalti spectatori din zona.

E clar ca zeul japonez tine sa stapaneasca toate crangurile, ogasele, rigolele, ravenele, asa ajunge sa le cunoasca, asta e misiunea lui. In bunavointa lui infinita, zeul japonez tracteaza orice, chiar si schiori incepatori  fara schiuri.

Sunt putini oameni capabili sa il descrie pe zero. Budistii se pricep cel mai bine. Cand se folosesc de degetul mare si cel aratator, zero e la fel de rotund ca uimirea descrisa de buzele spectatorilor amatori de cinteze cu pieptul rosu, sorecari, vulpi, iepuri, caprioare, potarnichi. Cand zeul japonez mediteaza cu contactul pus si motorul oprit, se aud numai clickuri. Cand unii culeg ferme virtuale cu degetul aratator, altii aduna imagini cu teleobiectivul si panorame pe retina.

Depinde doar de care parte a obturatorului vrei sa te afli. Zeul japonez e oricum indiferent la obturatoare, el functioneaza pe alte principii. Principiul lui e sa te aduca inapoi acasa pe roti si o face. Nu neaparat pe toate patru pentru ca merge si daca are pana.

[PS Epilog: Ne-a fost foarte greu, am ramas intr-o mare mlastina, suspendati pe niste busteni. Dupa ce am ars troliul, am fost salvati de un alt zeu, din fericire tot japonez, un Suzuki Samurai cu troliu mecanic. Multumesc pe aceasta cale clubului de offroad Dracula Offroad Team din Sighisoara pentru ajutor - la 3 dimineata am scos masina din mocirla, dupa ce am rupt doua trolii si o sufa].