contact publicitate in teste wildescapes fotoreportaj inapoi din weekend mediaroom training consultanta despre

Traditii: Mamaligamania

Suntem o tara de mamaligari. Multumesc lui Columb ca l-a apucat mancariciul sa plece in 1492 inspre Lumea Noua, de unde a venit cu cartofi, porumb si alte apucaturi de gourmet de pe la noi. De fapt de ce zic eu asta cu gourmetul? Si porumbul, si cartoful sunt “mancarea saracului”. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc azi, ci despre cate feluri de mamaliga se fac pe plaiuri mioritice.

Cine nu intra in bucatarie decat cand nu mai merge chiuveta in baie o sa se intrebe ce e mare filosofie sa faci o mamaliga. Cine stie insa despre ce e vorba poate sa vada in doua mamaligi diferite arome diferite, aidoma unui vin bun, care nu se bea in pahar de mustar.

Asadar, ce tipuri de mamaliga se mananca in Romania? Nu vom povesti de clasicele mancaruri care se mananca cu mamaliga: sarmale cu mamaliga, tocana de ciuperci cu mamaliga sau clasica MeBeSe (mamaliga cu branza si smantana). Vorbim de tipuri de mamaliga neaosa, retete care fac mamaligile diferite si pe noi celebri pentru delicatesa galbena cu usor iz de hambar.

Mamaliga pripita. Mamaliga pripita se face de obicei din malai grisat. E mamaliga cea mai usor de facut. De regula cei ce fac mamaliga pripita o fac pe aragaz, nu se complica cu ceaun/tuci. Se fierbe apa cu sare, se adauga malaiul treptat si se invarte in permanenta, pana incepe sa fiarba din nou. Apoi se rastoarna. In restaurantele “la minut” veti gasi aceasta mamaliga, care din pacate este si cea mai slaba din punct de vedere calitativ, dar si usor de preparat.

Mamaliga vartoasa. Mamaliga se face din malai normal, diferenta fata de mamaliguta pripita fiind ca apa cu sare se fierbe, apoi  se pune tot malaiul in mijloc si se lasa la fiert. Dupa ce se lasa sa fiarba, se omogenizeaza mamaliga si se invarte la facalet aproximativ 15 minute. Mai exact se invarte facaletul (sau mestecaul) in mamaliga pana te lasa bicepsii, apoi mai invarti 5 minute. In final, mamaliga se strange de pe peretii ceaunului si se verifica mamaliga. Daca se desprinde cu usurinta de pe facalet, e gata. Unele gospodine adauga o patratica de unt cu zece minute inainte sa o rastoarne pe masa. Untul o inmoaie putin, iar mamaliga capata gust. La fel se poate proceda cu o bucata de branza de burduf, pusa in taina inainte de a fi rasturnata. Se rastoarna pe un fund de lemn, apoi se taie cu o sfoara.

In imagine, o mamaliga vartoasa facuta ca la carte (in ceaun, la foc de lemne)

Varianta: daca nu aveti pre multi mofturosi, mai lasati la final mamaliga inca zece minute peste cele numarate mai sus, pana se afuma si prinde coaja. Coaja se va desprinde usor de tuci si se mananca cu branza de burduf sau cu lapte. Numai pentru cunoscatori.

Mamaliga cu lapte. Se pune laptele la fiert, apoi se adauga malaiul. Se face ca si mamaliga vartoasa, doar ca se fierbe in lapte.

Coleasa. E o specialitate din nordul tarii, de origine ucraineana. Se face si cu adaos de faina normala, dupa fierbere se prajeste un unt sau in grasime (seu sau untura).

Balmos. E o mamaliga deosebita, fiarta in smantana. Se pune smantana la fiert, apoi se ingroasa cu faina de grau. Dupa ce s-a ingrosat destul, se adauga si faina de porumb, apoi se amesteca incontinuu sa nu se lipeasca. La un moment dat, grasimea din smantana iese deasupra (balmosul se “taie”), semn ca balmosul e gata. Exista si varianta ciobaneasca a balmosului sau balmusului (am intalnit si varianta balmus) care se fierbe in zer sau jintita (zerul ramas dupa ce s-a fiert si s-a ales urda). Cele mai bune variante de balmos mancate de mine au fost in Apuseni dar si in Maramures.

In imaginea de mai jos, un balmos facut in Casa de Piatra (pe langa Ghetarul de la Scarisoara)

Aici aveti un balmos facut chiar de mine (cu ajutorul colegului Augustin Radu)

Mai jos am o fotografie cu un balmos de casa, dar si una cu cel mai mare balmos din lume (a participat in 2007 la Guinness Book), facut in centrul comunei Garda de Sus, din care … am mancat din rasputeri (si va asigur ca nu l-am mancat de palmares, chiar era foarte bun; ma rog, il mancam de palmares oricum, dar a iesit oricum foarte bun)

Oua in cuib. Acest del de mancare simplu poate sa va salveze de la o mare rusine (sa zicem ca ati uitat sa faceti cumparaturi si va treziti cu oaspeti). Din mamaliga obisnuita se face o tava de mamaliga, in care se fac adancituri. Fie cu pahare, fie cu lingura. Se pune un bot mic de unt in fiecare gaura si un ou ochi. Se baga la cuptor si se serveste din tava intreaga, care este extrem de aspectuoasa.

Puricei (sau puricei boieresti). Originara din zona Munteniei estice (Buzau – Braila si urca putin si in Moldova de sud, pana pe la Focsani), aceasta reteta presupune utilizarea de mamaliga rece, de peste zi, care a ramas si car enu s-a dat la caini :D . Mamaliga se toaca cuburi, se amesteca bine cu un ou, branza, unt, carnaciori sau jumari (depinde de zona, in zona Sarata Monteoru se pun chiar carnaciori de Plescoi). Nu am fotografii cu ei, dar mi-s tare dragi ca ambele bunici imi faceau acest fel de mancare sa ne ostoiasca foamea intre doua partide de joaca. M-am mirat foarte tare sa aud ca in Bucuresti acest fel de mancare este necunoscut, si apoi m-am bucurat si mai tare sa-l gasesc pe meniul unor resturante din zona Buzaului (de exemplu la Hanul cu Tei din Sarata Montoru, unde il fac cu carnati de Plescoi). Se mai nuneste si găgău.

Mamaliguta toponita. Acest tip de mamaliga este o mamaliguta umpluta cu de toate si apoi bagata in cuptor, originara din zona Apusenilor. Se face mamaliga vartoasa, apoi se aseaza felii de mamaliga intercalate cu branza, jumari sau carnati si oua deasupra (oua in cuib, vezi mai sus).

Bulz (se mai numeste si urs de mamaliga sau gasca de mamaliga). Desi multi din voi probabil aati mancat mamaliguta pripita cu ou, sunca si branza pe post de bulz, tin sa va asigur ca ala nu e bulz. E o mamaliga la cuptor (uneori cu microunde) in care se pun lucruri care sa o faca satioasa si consistenta. Bulzul original sau ursul de mamaliga este o reteta ciobaneasca autentica: se ia o bucata de mamaliga vartoasa maricica, de marimea unei gutui sau si mai mare, se umple cu branza de burduf si se coace pe jar pe lemne de brad (obligatoriu). Cica in zona Tranaveni – Mures i se mai spune si gasca.

Tot pe partea cealalta a muntilor, dar in Banat, gasiti bulzul facut pe gratar (tot la foc de lemne). O imagine cu bulgari aurii surprinsa la Festivalul Pita din Banat, in Timisoara.

Veti sti ca bulzul sau ursul de mamaliga e gata cand s-a rumenit coaja de la mamaliga, iar branza s-a inmuiat si curge ca in cele mai roz povesti cu mancare posibil.

Gasiti acest bulz in zona Satic, langa Dambovicioara. Un cioban hatru va va invita la masa si voi il veti racori cu berile din portbagaj, puse o vreme in rau, cat stati cu dansul la povesti. Si o imagine cu baciul, poate va face pofta de o excursie:

Geandra (inedit!) Acest fel de mancare e din auzite, nu l-am incercat si sincer este motivul care m-a decis sa pun pe hartie si restul variantelor de mamaliga. Am gasit reteta la Fata din Port asa ca o citez aici cu evlavie:

“Batea niste oua, vreo 4,5 si adauga niste branza de vaci proaspata. Nu punea piper, marar, si alte mirodenii. Numa’ sare. Intre timp, se faccea mamaliga. Nu stiu cati dintre voi stiti, da’cand mamaliga se face (adica fierbe), fix dupa ce fierbe malaiul si inainte sa inceapa sa se intareasca, mamaliga e moale. Ai mei i-au zis dintotdeauna: GEANDRA. Punea omleta la prajit, cu destul de mult ulei (pesemne pe vremea aia, colesterolul nu era in floare) turna mamaliga aia moale peste ea si amesteca. Nu va ganditi ca omleta iesea ca o pizza (ca asa crede nepotul meu ca trebuie sa arate o omleta). Era o amestecatura de bunataturi. Arata ca un terci. Dar era ceva minunat. Ganditi-va ca branza aia de vaci, proaspata, lasa nitel zer, care dadea o dulceata oualelor si mamaliga aia era asa de satioasa ca nu-ti mai trebuia altceva.”

Mamaliga de peste. Aceasta reteta e o reteta tehnica, pentru ca in mod normal nu se mananca. Pentru ca nu sunt mare pescar, am decupat din Internetul asta mare o reteta care mi s-a parut mai deosebita pe care am adaptat-o putin (multumiri GhidPescuit.ro pentru articol).

Se pune apa la fiert ( in jur de 3-4 litri la 1 kg de faina de malai). Intre timp se amesteca faina de malai cu faina alba(in proportia dorita). In momentul in care apa clocoteste, se pune peste faina pregatita intre 3 si 4 polonice de apa fierbinte. Se amesteca pana se pot face cocoloase in podul palmei (aproximativ de 10/3 cm). Se arunca aceste cocoloase in apa in clocot si se lasa la fiert intre 30-60 minute. Se mai intorc cocoloasele sa nu se lipeasca de fundul vasului. Fierberea NU trebuie supravegheata. Vasul se acopera cu un capac, doar partial. Dupa fierbere se strecoara cocoloasele de mamaliga, fara sa se arunce apa in care au fiert. Se sparg cocoloasele cu o spirala de zdrobit cartofii piure si se toarna inapoi din apa. Se amesteca pana iese un pic mai moale decat ne-am dori sa iasa (mamaliga la racire se mai intareste). Durata procesului de amestecare aproximativ 1-2 minute. Important! Dupa ce ati ajuns la consistenta dorita se pune toata mamaliga intr-o punga de plastic mai rezistenta, se acopera cu o carpa de bucatarie si se framanta cu podul palmei prin rostogolire pe masa, pentru omogenizare. Se lasa in aceasta punga si NU se acopera cu panza asa cum propun majoritatea retetelor. Iata ca in maxim 3-4 minute de la terminarea fierberii avem o mamaliga de nota 10. Avantajul consta in faptul ca NU trebuie sa ne pierdem vremea cu prepararea ei si ce este mai important: de fiecare data avem consistenta dorita.”

Inchei cu cateva sugestii despre o mamaliga de pomina:

- Renuntati la malaiul grisat. Adevarata mamaliga se face din malai obisnuit.

- Incercati sa faceti mamaliga in ceaun. Mamaliga facut ain cratita, pe aragaz este o rusine a speciei. Tuciul are niste proprietati remarcabile de transfer de caldura care se rasfrang asupra gustului final al mamaligii.

- Innobilati mamaliga. Oirce adaos de unt, branza, carnati, sunca, ou (dar sa fie puse in timpul coacerii pe foc) o fac mai buna si mai gustoasa. De fapt o sa vedeti in retetele de pe net ca orice mamaliga in care se pune si altceva decat apa, sare si malai se numeste taraneasca, boiereasca, domneasca etc.

- Inainte de a incerca o reteta mai ciudata din cele de mai sus, incercati sa furati meserie. De la cineva care o face de ani de zile cum trebuie. Balmosul nu iese usor (uitati-va in fotografia de mai sus cu cel mai mare balmos din lume sa vedeti cum s-a adunat grasimea deasupra – e rodul unor ore de mestecat incontinuu, cu pricepere si migala)

- Prezentati frumos mamaliga. O mamaliga dichisit ornata sporeste apetitul si e generator de simtaminte orgasmice pe care numai o mancare buna, facuta cu “dragoste de cratita”, o poate genera.

Mai stiti si alte retete sau versiuni/variante de mamaliga traditionala? M-ar ajuta sa aflu si alte retete din zone in care nu am ajuns.

[intre timp am mai gasit]
Cir sau sir. O mamaliga foarte moale, cu branza si oua in ea. Ale retete de cir cica ar fi cu zahar. Trebuie sa gasesc un sat unde se face asa ceva si s amerg sa mananc facuta de batrani, aceia nu strica pentru nimic in luma reteta din mosi stramosi.

Taci-si-inghite. Desi suna foarte erotic / sfidator de bun simt pentru parintii nostri, nu este altceva decat o mamaliguta totponita – denumire din zona Sibiului.

24 Comments »

  1. andrei crivat said,

    July 15, 2011 @ 9:19 am

    eu mai stiu mamaliga bucovineana, cu cartofi.

    Cartofii se curata si se taie cubulete, se pun la fiert in apa multa. dupa ce se fierb, se arunca jumate din apa si se piseaza, pana devin un fel de piure foarte apos. se adauga malaiul, treptat treptat, se amesteca – ca o mamaliga pripita obisnuita.

    ma cujet ca se poate face si mamaliga vartoasa in felul asta, eu n-am avut ocazia.

    altfel, de exceptie :)

  2. Doru Panaitescu said,

    July 15, 2011 @ 9:24 am

    merci Andrei, nu stiam de varianta cu cartofi, desi o banuiam.

  3. Oana Portase said,

    July 15, 2011 @ 9:33 am

    Coleguuuu’. Plâng de poftă. Bulzul rămâne preferatul meu. Cred :) )

  4. Dan Ciulea said,

    July 15, 2011 @ 9:51 am

    ma, am crescut cu mamaliga topănita (eu asa stiam ca ii zice, nu te contrazic, doar ca nu imi schimb io modu’ de vorbire :D ) … orcium, bestial articol, e de pus in “rama” :D

  5. augustin said,

    July 15, 2011 @ 9:51 am

    Am aflat azi cum se cheama zeama aia de la mamaliga despre care povestea Adrian Ciubotaru. I se spune cir sau sir in functie de zona

  6. nonick said,

    July 15, 2011 @ 10:41 am

    Varianta de “oua in cuib” cu mamaliga fiarta in lapte se cheama “taci si inghite”.
    Si mamaliga pusa straturi alternative cu cas framantat intr-o cratita unsa cu unt, deasupra cu smantana si data la cuptor la foc mare vreo jumatate de ora se cheama la Sibiu (sau macar la Ocna Sibiului) “tapşe” si sepoate consuma ca atare sau langa o ciorba de salata.

  7. marius said,

    July 15, 2011 @ 10:49 am

    mersi. acum stau la birou si salivez pe tastatura. sunt un mare mamaligar, mi-ai facut o pofta imensa de un bulz in jar. nu stiam ca sunt asa multe feluri de mamaligi, o sa le incerc si eu

  8. lunna said,

    July 15, 2011 @ 11:09 am

    Colegu’, ne-ai indoit de pofta cu mamaligile astea, imi lasa gura apa :) .

    In poza cu recordul de la Garda, cea din prim plan (cu linguroiul si vasul de metal in mana) e Mama Uta? Poate mi se pare mie, dar cam seamana…

  9. Radu Popovici said,

    July 15, 2011 @ 11:59 am

    Iata un articol demn de un bun blog culinar! :) Mi-a placut foarte mult. Din pacate, nu pot completa panoplia preparatelor romanesti, chiar nu-mi vine nimic nou in minte. Pot da insa cateva sugestii, daca simte cineva nevoia, apropo de umplutura din bulz sau de topping-urile care se pot folosi cand gratinezi mamaliga la cuptor.
    In legatura cu vasele, cel de tuci este intr-adevar excelent. Tuciul (fonta, de fapt) este insa o inventie moderna. Inainte vreme se gatea in vase de metal sau de pamant. O oala obisnuita este extrem de improprie, dar se poate face bine mamaliga si in vase de cupru, captusite sau nu cu inox, si in vase de ceramica rezistenta la flacara. Secretul este ca vasul sa aiba o baza grea si pereti grosi, ca sa distribuie uniform temperatura si sa o pastreze mult timp. Tuciul este insa, in mod clar, cea mai ieftina si mai la indemana varianta.

  10. Elena said,

    July 15, 2011 @ 2:26 pm

    Dorule, esti singurul pe care l-am auzit cu “puricei”. Mie mi-a facut bunica de cateva ori cand eram mica, dar in varianta ei era doar mamaliga prajita in untura, cel mult cu un ou batut.

  11. copolovici said,

    July 15, 2011 @ 4:40 pm

    Eu i-aş fi spus articolului “tratat exhaustiv de mămăligă” :) Bun, domnule, cu atât mai bun cu cât experienţele tale sunt foarte personale şi trăite din plin, cu bucuria cu care ştiu eu că-ţi respiri fiecare secundă.

    Ştii deja că mi-ar fi imposibil să fierb mămăliga în tuci, la foc de lemne :) Dar te înţeleg perfect când spui că oamenii n-ar trebui să ezite să înnobileze mămăliga din faza de fierbere. Eu am fantezii majore cu mămăligă făcută în zeamă de carne, în apă în care au fiert legume şi neapărat ceapă etc. Am făcut câteva experimente cu mămăligă pripită, mămăligă picantă din faza esenţială şi aşa mai departe. Nu mi-e jenă nici să pun unt sau alte ingrediente încă de când fierbe apa.

    Ai scăpat din vedere mămăliga friptă a doua zi, care fiind rece şi vârtoasă, stă bine şi fără a se lipi pe grătar. Capătă o aromă înteresantă şi nu roşeşte lângă şi împreună cu bucate tot grătărite, ca o saramură sau un pui fript cu pricepere, măruntaie ori legume.

    Cu ce nu sunt de acord din ceea ce ai scris mai sus e mămnăliga ornată şi împopoţonată. Aici chiar cred că-şi pierde personalitatea dacă o acoperi prea tare ori prea variat. Îmi place un ardei roşu înfipt într-o porţie de mămăligă aburindă. Îmi place uneori să-i fac ochi din boabew de piper, nas din ardei iute şi gură rânjită dintr-o felie de ardei gras. Poate şi câteva fire de mărar pe post de podoabă “capilară”… Dar minimalist şi doar pentru amuzament. Aici am alte fantezii, dar când vine vorba de mămăligă rece, uşor de tăiat şi decupat în forme diverse, în alternanţe de straturi cu alte ingrediente, colorată cu sosuri sau folosită pe post de suport de înfipt alte cele în ea.

    Articolul tău, însă, cred că e unic în .ro, ceea ce nu e de colea, în mijlocul unui popor de mămăligari :)

  12. fatadinport said,

    July 15, 2011 @ 5:24 pm

    Domnule, nu stiu cum ai nimerit-o da ‘tocmai m-am intors de la masa, unde am “teleportat” o musaka direct in stomac si vin la hotel, deschid laptopul si hopaaaaa, tu povestesti cu atata nesat despre mamaliga ca mi s-a facut foame din nou. Bag diseara niste souvlaki sa-mi zapacesc stomacul. Pana una alta, stiam si eu de cateva dintre felurile acestea si recunosc, cel mai tare mi-i pofta de un bulz saaaaaauuuu de lapte cu coaja din aia afumata. Uite cum, in inima(insula) Greciei, in loc sa ma gandesc cu ce ma mai indop diseara, eu stau si balesc dupa o mamaliga. :) )

  13. Petrvs said,

    July 16, 2011 @ 11:23 pm

    Ciobanul cu bulzul aduce cu Oprescu :)

    Cât despre mămăligă nu pot spune decât că tataie era furios nevoie-mare când ieşea cu cocoloaşe.

  14. Adi Hadean said,

    July 17, 2011 @ 4:19 pm

    mi-or dat lacrimile citind. bravo, prietene!:).

  15. andreea-elena said,

    July 17, 2011 @ 4:59 pm

    mamaliga bucovineana cu cartofi(facuta neaparat in ceaun!!!) este una dintre cele mai bune! eu o prefer si a doua … taiata felii si coapta putin pe jar sau pe plita sobei!

    mamaliga cu cartofi este nelipsita din meniul hutulilor

  16. andreea-elena said,

    July 17, 2011 @ 5:06 pm

    un articol exceptional! mi-ai facut pofta cu bulzul! … si un dor de mamaliga cu ratota asa cum numai mama stie sa o faca!

  17. gaben.ro said,

    July 17, 2011 @ 5:09 pm

    nu e neaparat bucovineana. se face si in maramures in zona viseului. si avantajul foarte mare e acela ca dupa ce o tai,amidonul se usuca repede se formeaza o coaja tare si mamaliga nu se strica 3-4 zile
    era folosita de oamenii care faceau plute in munti si lipseau 4-5 zile de acasa
    mai interesant era ca dupa ce se usca era taiata felii si prajita in foc. chestie care o face foarte gustoasa

  18. Carmen said,

    July 18, 2011 @ 1:51 am

    Am copilarit cu mamaliga cu lapte Mai mergeam prin Moldova la niste prieteni de familie ai parintilor si ei stiau ca tre sa pregateasca mamaliga cu lapte pentru Carmen si pentru dulaul lor din curte – da, cainii din Moldova se tin cu delicatese.

    Acum vreo doua luni am fost prin Saliste, langa Sibiu, unde am mancat “taci si inghite” – chiar asa se numeste . Asta e un fel de mancare cu mamaliga, cas de oaie, carnaciori si ou, puse oarecum in straturi si lasate la cuptor. N-are rost sa iti mai zic cum se amestecau gusturile alea si cum miroseau aburii care ieseau din mancare (facuta in vase speciale, dintr-un fel de ceramica sau ceva de genul).

  19. madpinguin said,

    July 18, 2011 @ 1:23 pm

    Un articol pe gustul meu! :)

  20. mihailescu said,

    July 20, 2011 @ 3:53 pm

    cirul (se pronunta shir, ca de aia suntem in Bucovina) e subtire ca o supa crema si dulce. evident ca se mananca la desert (cu lingura).

    cat despre cea cu cartofi, tind sa fiu de acord cu Gabon (nu e neaparat specifica Bucovinei – am crescut in E Bucovinei si nu am auzit de ea)

  21. mihailescu said,

    July 20, 2011 @ 4:00 pm

    P.S. o alta variatiune a mamaligii cu lapte (cred ca la asta se referea si Carmen): se ia mamaliga de peste zi (care nu a ajuns inca la caini), se taie in cuburi si se pune intr-o strachina cu lapte rece. se mai adauga si o ciupitura de sare si … te lingi pe degete, nu alta

  22. Am gatit pentru voi, cu POZE :) Ce e gâgăul? Mod de preparare, reteta. Primul meu post culinar. | Catalin PETRU – blog de mic antreprenor maratonist said,

    January 25, 2012 @ 11:36 am

    [...] tzashpe feluri de mamaliga sunt si cum se face, va zice Doru, nu va mai zic [...]

  23. Pescar Pestescu Crapescu said,

    May 25, 2012 @ 12:45 am

    Ca pescar experimentat de crap si care a facut ucenicia cu oameni batrani si cu experienta de o viata la pescuit crap la Dunare pot sa spun ca reteta de “mamaliga de peste” citita aici e o aiureala. Mai bine zis, o pierdere de vreme.
    Pescuiesc de aproape o viata, am crescut langa Dunare, crapul e favoritul meu. Crapul adevarat se prinde numai cu mamaliga si eventual cu boabe de porumb sau varianta comerciala de mamaliga numita “boilles”. Reteta pe care am citit-o in acest minunat articol e una dintre fantasmagoriile pe care le auzeam de la pescari “de weekend”, care venea la balta cu scule nou noute si aratau cat de “experimentati” si cititi sunt ei in ale pescuitului la crap si plecau seara asa cum au venit, fara sa prinda nimic.
    Mamaliga pentru crap se face cat mai simplu posibil. Apa si malai. Atat. Eventual se adauga o aroma: de vanilie, de zmeura chiar si rom, aroma sa fie. Am probat cu succes si de visine sau de fragi.
    Se face mamaliga exact ca si pe cea pe care urmeaza sa o mananci doar ca putin mai tare. Se pune apa la clocotit, se adauga aroma chiar inainte de a se pune malaiul, se pune malaiul cam tot cat trebuie sa contina, se amesteca bine si se fierbe pana devine vartoasa.. daca nu e suficient de vartoasa se mai adauga putina faina pe parcurs. Trebuie putina experienta pentru obtinerea consistentei ideale, nici prea tare incat “sa nu puna botul” (crapul trebuie sa striveasca patratica de mamaliga din carlig ca sa poata fi intepat) nici prea moale incat sa cada din carlig cand se lanseaza sau sa fie spalata de apa. Mai ales la Dunare unde, dupa cum se stie, apa curge.
    Deci ideea e asa: nici “pietroi” nici moale. Consistenta se obtine cu experienta, dupa 2-3 mamaligi nereusite faci una buna.
    Eu ajunsesem sa o fac destul de repede si pe balta direct, la “plita tiganeasca”, adica o gaura in pamant in care faci foc si pe al carei “horn” pui ceaunul cu apa la fiert. Stateam cu saptamanile, deci varianta cu adus de acasa nu tinea, mamaliga nu tine mai mult de 2 zile, se acreste, si se pare ca pana si crapii sunt foarte sensibili la treaba asta.
    Mamaliga se lasa la racit pana e rece complet apoi se taie cu un cutit ud in cubulete cu latura de 1-2cm (da, asa de mari). Cubuletele se pun in carlig, se lanseaza si se asteapta clipa cea mare cand ti se face pielea gaina cand iti vezi lanseta gata sa se rupa trasa de un crapusor de 3-4kg nervos. La balta crapii sunt mai cumintei, la Dunare iti dau cu lanseta de pamant, si daca nu esti atent chiar pleaca cu tot cu ea. Multi amici au patit-o, inclusiv eu. Noi obisnuiam sa le legam, sa fim siguri ca recuperam macar lanseta, ca odata crapul fugit si nu esti pe faza se duce in prima cioata, iti lasa firul incurcat acolo si el te saluta bucuros ca mai apuca sa traiasca 0 zi. Bine, cu un pescar milos ca mine apuca mai multe zile, eu le mai dadeam si drumul nefiind asa mare amator de carne de peste.
    Numai bine!
    Mi-e dor de Dunare, recunosc, nu mai locuiesc in Romania de ceva timp. :)

  24. Doru Panaitescu said,

    May 25, 2012 @ 1:16 am

    Salut Pescare. Pentru mamaliga de peste am si scris ca nu imi apartine. daca o fi varianta ta cea corecta sau cea citatamai sus, nu m-as pronunta, eu prefer mamaligile facute pentru oameni :) . cert este ca e un alt tip de mamaliga, iar mamaligodiversitatea se pastreaza neintinata. Multumesc pentru comentariu.

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Comment

Switch to our mobile site