Pariul cu păsările de țărm

Cobor din mașină la benzinărie la Rompetrol, luăm brioșe (cele mai bune brioșe, umplute cu cremă albă și garnisite cu merișoare) și cafea pentru cei mai lipiți la ochi dintre noi și ne întâlnim cu Cornel, gazda noastră.

De data asta suntem gașcă mai mare (Daniel Opait, Bodgan Ciungara, Florin Iagăr, Serhat Ismail, membri marcanți ai grupului Fauna României – Conservare prin educație), plus Gabi Plăiașu, prezent și data trecută și care nu a vrut să ne lase singuri cu păsările de țărm care încep să sosească dinspre sud. Și nu numai cele de țărm, cum aveam să constatăm mai încolo.

Cornel este nerăbdător să ne arate și celelalte lacuri de lângă rafinăria Petromidia (pe care nu am avut timp să le vedem tura trecută), așa că ne încolonăm și mergem la unul din lacurile din spatele platformei, unde ne astepta o distinsă lebădă de vară.

Lebedele decolează gălăgios….

… dar Serhat este atent și o imortalizează pe una din ele în toată splendoarea sa.

Da, lebedele sunt preferatele și protejatele băieților care monitorizează platforma din spatele unor monitoare asemănătoare cu cele din turnul e control aerian al celui mai modern aeroport. Securitatea este foarte importantă, dar oamenii știu ce au de făcut și respectă toate normele, fără să deranjeze deloc păsările din zonă.

Prima “vizită de lucru” a fost în danele portuare. Aici, din spusele controlorilor de trafic naval, însărcinați să se asigure și de securitatea conductei submerse ce face legătura între platforma de alimentare cu produse petroliere și rafinărie, numărul de păsări atinge un vârf în ianuarie, urmând să scadă treptat odată cu venirea primăverii. Dacă știam, veneam din februarie aici!

Rațe de toate neamurile, lișițele, lebedele, cormoranii, nelipsiții pescăruși dar și ferestrași sau cufundari alcătuiesc aglomerarea de iarnă din zonele cu apă adâncă, folosite de păsări pentru a înnopta, în timp ce lacurile de mică adâncime sunt folosite pentru a se hrăni, cu condiția să nu fie complet înghețate.

Pe drum, estacada aferentă conductelor transportoare era plină de pescăruși cu picioarele galbene.

Din când în când, câte un cormoran mare, mai viteaz de fel, alungă atotprezenții pescăruși de pe stâlpii de lumină.  

Tot aici se află un alt animal care dispută cu păsările locului resursa cea mai de preț pe timp de iarnă – peștele din zona imediat apropiată stabilopozilor și bolovanilor de mari dimensiuni folosiți pentru fixarea și protejarea malurilor de eroziunea datorată valurilor. Da, colegii din rafinărie ne-au pus la dispozitie o filmare cu o vidră (Lutra lutra), cel mai mare mustelid european, care se lăfăia pe una din bărcile de intervenție din radă.

Da, acest mamifer este adaptat să vâneze prin imersie și în ape salmastre și sărate, eu întâlnindu-l nu de puține ori pe aproape toate lacurile lagunare de pe litoral (am observat vidre pe lacul Siughiol de lângă Mamaia, pe lacul Belona lângă Eforie Nord, respectiv pe balta Limanu, lângă Mangalia).

Pe una din bălțile de lângă dane erau mai multe perechi de rațe cu ciuf (Netta ruffina). Este o specie foarte aspectuoasă, masculul având un ciuf portocaliu spre roșiatic, de unde și numele. Deși iarna pot fi observate aglomerări mari în special în zona Deltei, efectivele cuibăritoare sunt mici. Aici, la această dată, probabil că au rămas aceste perechi care vor cuibări. Le vom mai vizita o data în mai și mare ne va fi bucuria dacă le vom vedea cu boboci.

De aici, am plecat spre celelalte terenuri ale Rompetrol, acolo unde se află bazinele de decantare finală, atent monitorizate. Dar noi știm că apa e în regulă după activitatea păsărilor, aflate și acum în efective însemnate, cu rocade în lista de specii văzute. Da, exact așa cum anticipam în articolul de la tura precedentă, păsările de țărm, împreună cu multe alte specii, au făcut să mustească de viață stufărișurile din zona Vadu. Aici puteți vedea una din bălțile pline de păsări.

Deși vremea a fost de-a dreptul potrivnică, noi știam că pe vreme urâtă păsările vor căuta adăpost în stufărișurile ce alternează cu luciuri mici de apă. Nu au întârziat să apară, pe rând, fugaci și fluierari de mai multe feluri, nagâți, dar și maiestuoșii călifari albi.

Nici la bazinul mare dinspre plajă nu era liniște. Sitarii de mal amestecați cu stăncuțe, grauri, iși disputau digurile pline de insecte, pe care le căutau cu frenezie, sub privirile impasibile ale bătăușilor și ciocîntorșilor care rămâneau fideli malurilor bălților din jur.

Drumul parcă era pavat cu pietrari suri, aflați în plină migrație spre cartierele de cuibărire din întreaga Europă. Codobaturile, muscarii și alte passeriforme erau și ele prezente. În imagine, un florinte hrănindu-se pe sol. Într-un mic stol de florinți se amestecaseră și o vrabie negricioasă, proaspăt venită din sud, dar și o cinteză de iarnă care uitase să plece spre nord, acestea iernând la noi și cuibărind în Scandinavia și Rusia continentală, în nordul extrem.   

Iar surpriza finală a fost să mai suprindem alte două păsări tipice iernii, în concordanță deplină cu vremea câinoasă de afară: o pereche de cufundari polari. Și ei ar fi trebuit să plece spre nord, dar uite că nu au făcut-o, semn că iarna își arată dinții încă și nu lasă primăvara să se instaleze. Să vă mai spun că, deși tare îmi doream, nu am văzut nici măcar o reptilă în acest weekend??

Eu însă am rămas cu gândul la imaginile surprinse cu camera termică de la terminalul plutitor din larg, pe unde Rompetrol face aprovizionarea cu materii prime. Acolo se vedea destul de clar că geamandurile și flotoarele de susținere ale echipamentelor submerse erau pline de găinaț, semn că păsările le folosesc ca punct de repaos. Și cum pofta mea de specii “pelagice” este nemărginită, uneltesc o nouă tură / incursiune de jaf si pradă prin speciile patriei… și nu numai. Orice excursie cu barca în larg mi-a produs până acum întâlniri cu păsări din cel mai larg spectru posibil, așa că… ținem legătura pentru data viitoare!

Până una alta, pariul cu păsările de țărm poate fi considerat câștigat, iar acest nagâț pare să mă aprobe.

[fotografii de Florin Iagăr, Bogdan Ciungara, Serhat Ismail și Doru Panaitescu]

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu