Pentru el nu exista alegeri
Weekendul acesta am fost sa-mi dezmortesc ciolanele batrane prin fascinantul podis Mehedinti. Inarmat cu inca o masina de teren si cu o gasca de amatori de senzatii coclauristice de la o cunoscuta agentie interactiva, am luat calea Jupanestiului, un cunoscut loc de “promenada” pentru speologii amatori. Nu despre tura in sine vreau sa va povestesc, ci despre soarta unui batran pe care l-am cunoscut in urma cu mai bine de 5 ani de zile.
Totul a inceput in momentul in care am depasit o teleguta manata de o femeie incaltata in opinci. Eram in anul de gratie 2005, aprilie parca (evident nu mai stiam exact, dar sunt bune si exif-urile la ceva 
).Veneam de la o super tura de speologie de la Jupanesti si aveam la mine si Minolta pe film, si noul Z3 parca (tot Minolta), pe car emi l-a prapadit fratele meu cativa ani mai tarziu.
Am coborat din masina si am facut cateva fotografii. Femeia avea o teleguta plina cu lemne de foc.
Imediat am fost interpelat de sotul ei, un batran cu haine ponosite, cu un strabism pronuntat, care m-a intrebat de ce fac doar babei lui fotografii si nu ii fac si lui, pentru ca el nu are bani sa isi faca fotografii pentru cruce, cand o muri.
Initial m-au amuzat spusele batranului. Dar m-am posomort repede cand am vazut ca batranul nu zambea deloc. Chiar nu aveau bani si nici posibilitatea de a ajunge intr-un loc unde sa isi faca o fotografie care sa poate fi folosita pentru cruci, cand or muri. Le-am dat niste bani si am plecat, nu inainte de a-i face si lui o poza rapid. Aceste fotografii si soarta celor doi batrani care nu aveau nici o sursa de venit m-a bantuit multa vreme, motiv pentru care le-am si dedicat o prezentare foto (.pps deocamdata, a circulat intre prieteni) cu tema “Oameni si pietre”.
Duminica trecuta, in timp ce ocupantii locurilor din masina ma zoreau sa ii duc la o sectie de votare sa contribuie si ei la circul de rigoare, am vazut pe marginea drumului un batran ingenuncheat. Era ostenit si se pregatea sa se ridice sa isi continue drumul. Toata treaba asta se intampla la aproximativ 500 de metri de locul unde fotografiasem cuplul de batranei cu cativa ani in urma. Am vrut sa opresc, dar colegii de acaret (4×4) m-au zorit sa ajungem la sectia de votare.
La vreo ora dupa ce am dat de asfalt, m-a strafulgerat: era batranul de acum cativa ani. Probabil era in acelasi periplu in zona, cautand lemne de foc. Am facut o mica introspectie si mi-am dat seama ca pentru el nu exista Basescu, nu exista Geoana, nu exista filme scoase de la naftalina, nu exista coalitii si nici programe guvernamentale. Pentru el si sotia sa exista doar ziua de maine, pe care o apuca doar daca gaseste ce sa puna in godin si in tigaie. Altfel, fotografiile mele le vor fi dureros de utile.
Saptamana asta voi merge la un studio si le voi face cate doua fotografii. O sa le pun in masina (in torpedou) si sper ca voi revedea intr-o zi batranii care inca mai merg cu opinci pe drumurile desfundate din Mehedinti. Pentru ca nu stiu cum altfel as putea sa ii ajut.
[Nu imi exprim preferintele politice si nu votez. Dar pentru cei care scriu balarii pe subiecte electorale din cinci in cinci ani de zile, am rugamintea sa mearga macar o data intr-o zona aflata la peste 30 de kilometri de orice oras mare sa vada cum traiesc si ceilalti romani - adica cei care nu-si beau zilnic cafeaua de 25 de ron in cafenelele alea - le stiti voi care - populate de "vedete" cu chilotii peste pantaloni].
Claudiu said,
December 13, 2009 @ 10:12 pm
Ai putea sa faci cateva zeci de mii de astfel de povestiri prin tara asta despre asemenea cazuri si noi ne declaram tara avansata in cadrul unei uniuni europene….pe la noi mai putin de jumatate din persoane au iesit din lumea a-3a
Skdoaru said,
December 13, 2009 @ 10:34 pm
“…am vazut pe marginea drumului un batran ingenuncheat…” imi aduce aminte de asta… http://atelierului.skodaru.ro/2009/03/27/meteo-fragil/ , nu vreau sa fac reclama, dar o scena asemanatoare m-a inspirat la cantecel…
Dany said,
December 13, 2009 @ 10:35 pm
Foarte frumos scris, Doru! Îmi dau lacrimile când mă gândesc cât de adevărată poate fi această situaţie. Asta din păcate se întâmplă peste tot, nu doar la noi, ci absolut oriunde! Unii nu îşi vor decât binele, nu vor decât banii, nu se gândesc şi la cei din jur…
Îţi mulţumesc pentru acest articol
Eros said,
December 13, 2009 @ 10:38 pm
Cat de mult inseamna, din cand in cand, sa te dai doi pasi inapoi si sa-ti reevaluezi perspectiva asupra lumii din jurul tau…
Barbu said,
December 14, 2009 @ 12:55 am
Z3 sau Z20?
…dar m-ai făcut să las capul jos… Sper să mai treci curând pe acolo, și să oprești indiferent de ce-ar zice pasagerii.
iYli said,
December 14, 2009 @ 1:23 am
Mi-a rupt inima povestea ta. ::((
Oare nu au undeva niste nepoti care sa ii ajute?
Te rog frumos daca nu este prea complicat innainte sa mai treci prin zona pentru a le lasa fotografiile, anunta-ma.
As vrea sa fac si eu o incercare de a ii ajuta…
blogurim said,
December 14, 2009 @ 1:26 am
asta e realitatea crunta din pacate, dar si mai rau e ca acela nu este doar un caz izolat sunt mii de astfel de cazuri in toata tara
Ariton C. said,
December 14, 2009 @ 1:29 am
Felicitari pentru articol! Am intalnit, facand chestioare la Gallup tarani care nu stiau cine e Basescu si carora nu le pasa de politica ci doar de ziua de maine.
Cred ca exista 2 Romanii…plus cea in care Basescu (e doar un exemplu, nu am nimic cu el) vede oameni maturi din punct de vedere al intelegerii democratiei…
Pozele si textul din acest articol sunt o lectie de antropologie. Iti doresc sa ai mereu treaz acest ochi social!
Succes!
Dan said,
December 14, 2009 @ 1:31 am
bravo!
Florin Grozea said,
December 14, 2009 @ 1:56 am
Fain articol. Am scris si eu unul aproape identic acum o saptamana, ce interesant…
http://floringrozea.tumblr.com/post/264036773/extremistan-romania-anului-2009
Robert said,
December 14, 2009 @ 5:38 am
Mi-a placut foarte mult cum ai surprins o parte foarte reala (din pacate) din Romania.
Mihai said,
December 14, 2009 @ 8:28 am
wow…m-a lasat masca acest post.Stau sa ma gandesc de cat de multe avem noi nevoie si de cat de putine au ei……Te cutremura aceasta idee
Tudosiei said,
December 14, 2009 @ 11:48 am
pentru cruce se fac fotografii pe un fel de marmura… sunt tot felul de ateliere care fac asta…
e trista povestea asta, insa…
hai, fruntea sus! e luni si putem face ceva pentru oamenii astia (nu pentru cei doi neaparat, ci in general, pentru categoria asta de oameni).
r: da, dar tot dintr-o fotografie obisnuita incepe procesul.