Pledoarie pentru aventură #suntaventurier

Am avut primul contact cu sporturile de aventură în anul 2000 și, încă de atunci, mă roade o mare curiozitate: de ce susțin oamenii că fac sporturi extreme? Este o sintagma extrem de defectuoasa și de păguboasă pentru că nu reflectă deloc realitatea. Aș vrea să povestim puțin despre aceste sporturi cu risc, sporturi de aventură sau sporturi extreme, cum greșit le cataloghează prea multă lume…

IMG_9956crop
[Săriturile cu parașuta fac parte din categoria sporturilor de aventură „de încercat măcar o dată în viață”. Săriti cu un instructor experimentat și veți avea parte de „senzații tari”]

Adrenalină sau noradrenalină?

După cum probabil ați mai citit, adrenalina, descoperită înca de la începutul secolului trecut, este un hormon secretat de organism care intervine în situatii iesite din comun, generând (printre altele) randament muscular sporit, ceea ce ne permite sa depășim propriile “recorduri” in situatii-limită.
Ce nu știu însă destul de mulți oameni este ca organismul nostru secretă nu doar adrenalină, ci și noradrenalina (sau norepinefrină). Acest hormon face “cam același lucru” dar nu prea. La ce ma refer?

Adrenalina(epinefrina) este secretata de organism când vine camionul pe contrasens și rupe autobuzul cu turiști in două, iar tu te vezi nevoit să scoți oamenii de sub dărâmături – randamentul muscular al salvatorilor profesioniști sau de ocazie este mult îmbunatățit (pe termen scurt).

Norepinefrina apare însă în alte condiții: de pildă apare inainte de un maraton sau o cursa de biciclete. Apare înainte de o urcare nervoasă la offroad. Apare înainte să dai tufa la o parte să vezi vipera cum te sâsâie. Apare înainte să lași caiacul în apa învolburată a Jiului. Apare înainte să înfigi pioletul în cascada de gheață pe care vrei să o escaladezi… Ați înțeles acum, banuiesc, ideea: pe scurt, norepinefrina te ajută, combinat cu frica aferentă (fără de care nu ai ce căuta intr-un club de sporturi de aventură) să îți practici cu succes sportul preferat, în pasajele mai “serioase”.

10653291_10205664066063367_7696739440439315304_n
[Un alt sport de aventură este rapelul prin cascade: canyoningul este un sport recent, inventat de francezi pe canioanele lor înguste, în mare vogă în ultimii ani în întreaga Europă]

Așadar nu confundati adrenalina pur dictată de frică (sau dictata pur si simplu de insolit – la multe persoane reacția apare cand intră într-o pădure intunecoasă, unde altul s-ar simți in largul său – ce este extrem pentru unii e normal pentru alții – și aste se educă, evident, în timp, cu multe ieșiri in medii considerate ostile de majoritate)

Sport extrem sau sport de aventura?

Acum, probabil ați văzut de-a lungul ultimilor ani (ca să nu zic zeci de ani) numeroase reclame în care tot felul de tineri, mai mult sau mai puțin rebeli, fac tot felul de neghiobii, de la datul cu tomberonul sau cu coșul de cumpărături la vale până la coborât în mare viteză cu bicicleta printre mașini pe Valea Prahovei. Asta nu e sport extrem, este inconștiență. Sport de aventură înseamnă de fapt pregătire fizică, distracție cu măsură să nu ajungi pe targă sau mai rău dupa trei secunde de glorie, înseamnă echipament adecvat și mai ales… să știi când să te oprești.

Să nu confundăm așadar riscul cu inconștiența: pentru un „adrenaline junkie” totul se rezumă la trăirea intensă de moment – la limita dintre manie și dependență, în vreme ce pentru un practicant serios al unui sport de aventură totul devine un stil de viață, fie că e vorba de sailing, escaladă in pereții Alpilor, ciclism montan sau fotografie de animale sălbatice.

resize20141031_122907_1600x900
[Una din pasiunile mele puțin înțelese de oamenii obișnuiți: fotografia de animale sălbatice te face nu doar să te apropii (periculos de aproape, după unii) de lighioanele cu pricina, ci și să începi să citești și să te documentezi extrem de mult pentru reușita expedițiilor fotografice specializate]

Primul contact cu noradrenalina

Cât despre mine, cand m-am apucat de sporturi de aventura in 2000, nici prin cap nu-mi trecea ca aceste sporturi vor deveni incet incet o religie pentru mine. Declicul l-a făcut un parc de aventură din valea Jiului, unde, în condiții de maximă siguranță și cu personal bine instruit, am invins in nenumărate feluri frica de inălțime și am facut o sumedenie de exerciții, de la traversarea cu tiroliana sau punți indiene pănă la pendulări și salturi în gol.
Am mers cu colegii mei de muncă de pe atunci la un teambuilding: evident, nu știam ce ne așteaptă, iar programul cu corzi, la înălțime, din acea zi de vară din anul 2000 mi-a schimbat complet felul în care am ințeles că trebuie să îmi trăiesc viața.

Azi, după 16 ani de sporturi de aventură, constat cu bucurie că avem numeroase opțiuni pentru toate generațiile de amatori de sport de aventură: de la cluburi și alte forme de organizare serioasă a acestor sportivi, până la parcuri de aventură dedicate marelui public.

Scriu acest articol de la bordul unei ambarcațiuni cu vele, acest weekend fiind dedicat sporturilor cu pânze. Ieri am mers cu o barcă de competiție de 40 de picioare, pe vant puternic, dar… cu vestă pe mine, protejat de soare, ascultând cu sfințenie comenzile skipperului și atent în fiecare secundă la ce se întâmplă în jurul meu.

rszDSC01182_2048x1365
[Si o fotografie regulamentara de la bordul unei ambarcatiuni cu panze – este una din activitatile ancestrale care ne-au modificat din maimute in oameni, alaturi de trasul cu arcul, orientarea in munti, inotul sau explorarea pesterilor]

Asta înseamnă sport de aventură, ceva ce poți face nu doar o dată, pentru senzații tari, ci la nesfârșit, ca o îndeletnicire de weekend, aidoma împletitului de goblenuri.

Photo6
[Mulți cred că offroadul nu este un sport de aventura. Ba nici măcar un sport. Iata o imagine de la un traseu unde am dat jos niște kilograme bune asigurand mașinile pe lateral într-un sector cu înclinare laterală peste limitele mașinilor]

Dacă unora le place să-și petreacă timpul liber cu activități la limita sedentarismului, le doresc succes. Viața poate fi trăită la fel de bine pe o barcă, atârnat în ham, pe o mașină cu roți cramponate pe un traseu cu noroi sau cu o mască pe față și un tub de oxigen în spate.

Un îndemn adresat tuturor: practicați sporturi de aventură, nu sporturi extreme!

Știu că mulți din cei ce mă citesc sunt principial certați cu sedentarismul dar încă se codesc. Lor și celor ce vor să își trăiască viața cum le place le zic un singur lucru: doar înșivă vă puteți depăși limitele. Doar înșivă puteți aduce un dram de savoare în viața voastră.

Opțiuni de practicare a sporturilor de aventură aveți și pe coclauri, și în oraș (și uneori și în drum spre casă sau spre birou). Trebuie doar să vreți să faceți ceva să simțiți că trăiți. Vă stau la dispoziție cu sugestii de sporturi și activități “aventuroase”, trebuie doar să vă săpați în sedimentul de emoții personale și să vă alegeți un sport pe care sa-l practicați. Echipament și loc de joacă veți găsi apoi negreșit!

În zilele următoare veți vedea mai multe povești scrise pe hashtagul #suntaventurier pe Twitter, respectiv pe Facebook. Stați cu ochii pe ele, puteți să găsiți variante de a lua contact cu sportul de aventură mai ușor decât bănuiți!

Până ne vedem sau ne revedem in patria norepinefrinei, rămân ce am fost, al dumneavoastră, #suntaventurier!

doru_panaitescu

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu