Marketeer.ro – digital marketing pioneer

Pana acum am tot cochetat cu ideea de offroad mai in gluma mai in serios: un Terrano in 2005 urmat de un Patrol in 2008, cateva participari la campionat ca si copilot pe G-Klasse (Buzau, Campulung), numeroase prietenesti pe la Calugareni si alte destinatii cu potential noroistic. Iata ca a venit si vremea primul botez: pilot pe masina mea la concursul de la Sibiu 1-3 mai 2009 – clasa Extrem.

Ce inseamna extrem? Masina trebuie sa aiba troliu, cauciucuri M/T, iar pilotul si copilotul casti de protectie. Ca dificultate: treceri prin rau, urcat pe blovani, pante cu inclinatie mare, coborari in rapa si urcare prin troliere, drumuri prin boscheti si prin padure, orientare dupa roadbook cat cuprinde si multa distractie.

Obiectivul meu personal: sa vad ce poate masina, ce pot eu si sa ma intorc intre cu masina pe roti.

Aventura acestui weekend care tocmai a trecut a inceput de joi, cand am intrat intr-o mare priza. Nasu’ Koala m-a avertizat ca nu cumva sa ma prezint la Petromul din Militari fara autocolant cu numele organizatorilor festivalului de bune maniere pe noroi Sibiu 2009 ca ma retrogradeaza in divizia urcat bordura la mall. Asa ca am sunat un prieten fifty fifty (de-al nostru, cu un FJ Cruiser cu care am facut acum cateva saptamani isprava de la Nereju) si l-am combinat urat sa faca autocolante pentru toti participantii.

Asta nu a fost greu, ca instalatia de taiat colante nu are bube, mai rau a fost ca a trebuit eu sa stau 5 ore sa decupez toate literele alea si sa le pun pe folie de transfer. Asa mi-am dat seama ca productia publicitara e o treaba data dracului. Dar stiti vorba poetului, de unde iei, mai trebuie sa pui si la loc. Si uite asa am facut hatar si pustiu de bine pentru toata gasca de acareturi 4×4 care se pregatea intens de cursa.

Vineri dimineata, ora 7.00 Ma trezesc dupa ce telefonul care suna a luat calea peretelui, fac repede bagaj, iau sculele foto, camera video, maceta, cele doua statii Alan 42, antenele, sufele achizitonate de joi de la Worldscape si o sterg spre benzinarie. La Lujerului dau in CB16 si constat bucuros ca nu sunt primul. Ajungem la benzinarie si ne punem pe colantat (am inceput cu Radu MPS si Worldscape) dupa care a venit si restul trupei.

Dupa Pitesti am apucat calea codrului. De mult voiam sa gasesc o alternativa la Valea Oltului, si iata ca istoricul Koala a facut inconjurul defileului pe ruta Curtea de Arges – Cainenii Mici – Brezoi (ma rog, nu iese chiar in Brezoi dar in fine). Drumul interesant, presarat cu rugaminti de trecut Polo peste hartoape si pornit IMS-ul lui Semaca, in fine, iesim in DN unde ne astepta o mare ambusada la intrarea in Sibiu. Ocolim elegant si ajungem la motel, unde incepem etilizarea echipajelor.

Focul de tabara de cu seara a fot interesant, traseul mi s-a parut fabulos, printre sate de “porumbei indieni” si munti de gunoaie am razbit pe un drum care cred ca pe ploaie ar fi fost ceva de vis. Ajungem sus, dam de pompieri care pazeau focul lui Koala, se trag masinile la liniuta, se scot sarsanalele cu beri, votci si alte trebusoare, se face o sedinta tehnica la plecare pentru a ocoli filtrul de politie si dam intr-o coborare de era sa nu mai iesim. In fata un Hilux stock cu ampatament mare se tot punea curmezis, ravene si santuri cat China, in fine, ajungem la motel.

Dimineata plecam la 10 minute interval intre masini, o masina de open alternativ cu una de teren. Cum majoritatea aveam trolii, pe final (eu am avut nr 12) au plecat la rand doar masini de extrem. Copilotul meu prima data cu nasul intr-un roadbook, invata repede. Prima iesire din padure, eu poc intr-un sant. Evident, nu cuplasem 4×4, raman ca un gandac. Vine Semaca cu furtuna ruseasca din spate, face putin baza de mine si ma scoate. Trecem santul, dam de niste noroaie. Eu cu pieile alea de BFG-uri, iar raman. Ma scoate Andrei, il scot si eu pe Semaca, ramanem chit momentan. Ajungem la speciala prin rau. Aici luam stop timp, mi se orneaza masina cu un craniu de berbec, in fine, asteptam sa iasa Andrei Rubicon din rau ca dejantase acolo si plec pe firul apei. In cot ma pun pe burta, Praji vrea sa deschida usa, intra apa cu ceva pestisori in masina, se decalta si ese pe mal. Ies si eu pe geamul lui, bag mana in apa dupa troliu, ne troliem putin si iesim. La iesire copilotul infasoara cablul gresit pe rola si imi sare cablul de tot. Ma scoate Ursu sus, reparam cablul si plecam din nou in traseu. La un moment dat ne-am regrupat cu Samaca, Worldscape si Andrei Rubicon si plecam in formatie de 4. Nici unul din noi nu are terratrip si, cu exceptia lui Wordlscape, mergem cu totii la pas. Ajungem la un sant care ne despartea de drumul national, il troliez pe Andrei care cazuse cu botul intr-o rigola, orbecaim putin prin padure si pierd stopul pe spate. Ma intorc in fuga dupa el vreo doi km prin padure, intre timp restul imi umplu frigiderul de carne si vin cu o masina de recuperare dupa mine sa nu ma ingurgiteze jivinele.

De aici iesim la lumina si mergem printr-o mare perie (un traseu ingust pe care l-am si filmat) si unde ne-am facut masinile zebra pe laterale de la maracini, apoi ajungem intr-un sat in care ratacim putin roadbookul pana nimerim in drumul corect.

Continuam traseul si dam intr-o urcare senzationala – o ranena de cativa kilometri, cu multi bolovani, care da pana sus in creasta. Aici Andrei pune masina pe o parte dar o redreseaza singurel, il pierdem pe Semaca pe traseu, ajungem la pomul cazut unde trebuia sa dam in rapa si sa ne troliem inapoi, de aici o luam la vale dar evident mult peste timpul considerat “normal” de catre organizatori. La ultima resetare de contor ni se spune sa renuntam la restul traseului, ni se semneaza din nou roadbookurile pentru ca e tarziu si ne prinde noaptea, bagam un sandwich sub mustata si ne intoarcem spre asfalt la hotel.

Despre seara festiva nu spun nimic, pozele de pe forum vorbesc de la sine, eu mai stiu din amintiri chestii dar foarte vag, nu le reproduc.

Dimineata toata lumea rupta in aripa (si eu la fel), se face o mare gasca pe directia Valea Oltului, eu cu Adi Samurai si cu Worldscape alegem un traseu mai soft si mai interesant (recomand tuturor celor care nu se grabesc sa mearga pe Valea Oltului sa foloseasca aceasta ruta alternativa presarata cu obstacole fainute ): Sibiu – Arpasu – coclauri – Sambata de Jos – (speciala prin rau pentru curatat masinile de noroi pe dedesubt) – coclauri din nou – Dejani – Sinca Veche. De aici am iesit in asfalt si am continuat pe Zarnesti – Bran – Fundata – (popas la Cetatea Carului unde am ras un bulz si o placinta cu mere) – Sirnea – Ciocanu – (si aici e o scurtatura buna dar care necesita garda putin mai mare) – Dambovicioara – Podul Dambovitei – Rucar – Dragoslavele (si aici e o scurtatura prin padure) Targoviste – Bucuresti.

Pe total o iesire super, nu am nimic de comentat, traseul fabulos – l-as reface si maine dar numai cu o alta masina langa mine. Astept si eu pozele de la pozarul oficial care nea prajit retina in prima seara dar il iertam daca pune pe forum poze cu lumea prin raul ala mocirlos orbecaind dupa trolii cu picioarele in apa

Asadar a fost un weekend cu cateva premiere pentru mine cel putin:

- prima tura de extrem

- prima data cu apa in masina (nu stiu cum o sa usuc presurile, presimt ca o sa fie multa vrmee miros de rau la mine in masina)

- prima data cand am vazut adevaratele limite ale masinii, dar si puterea troliului

- prima data cand vin cu masina destul de ciufulita din padure (un stop smuls, un alt stop spart, ambele scari laterale indoite, vopseaua raschetata pe laterale – stiu, chestii minore, dar care totusi costa)

Concluzii:

- am o masina care poate (cu suspensie stock a facut un traseu in care cateva din masinile preparate au venit cu cardane si planetare trosnite). Azi mergeam pe Calea Victoriei, cu masina curata si spalata si nu imi venea sa cred ca acum doua zile urcam pe un rau printre bolovani de jumatate de metru.

- am niste cauciucuri de compromis (BGF-urile sunt relativ bune in teren si pe sosea, dar boggerele sau simexurile fac diferenta intre urcarea la relanti si trolierea in pante penibile)

- nu mai merg niciodata cu masina mea la extrem (sau nu cu asta). Nu pentru ca nu s-ar descurca, ci pentru ca e masina mea de zi cu zi si nu as vrea sa o iau pe platforma daca fortez printre copaci sau prin rau. In plus, deja am trei piloti disperati ca nu au copilot pentru Targu-Mures, deci tot raul spre bine.

- desi Patrolul va ramane iubirea mea, nici Wranglerele nu sunt rele . Dar inca o data, e chestiune de optiune personala. Aproape toata masinile au terminat traseul, ceea ce inseamna ca 70% este pilotaj, 30% masina (evident, vorbim de masini, nu de limuzine )

Revin cu ceva filmari, aparatul foto a stat cuminte in geanta sa nu se consume, dupa ce fac uploadurile pe Vimeo revin cu un update.

Poze de la proba speciala din rau deocamdata aici, aici, aici si aici.

Si o filmare aici:

Trecere prin vad – Arpasu from Paragusul on Vimeo.