Mocanita este un tren cu ecartament ingust (59 de centimetri). Unicat in Europa, trenul cu ecartament ingust a fost folosit in ultimele doua secole pentru tot felul de tipuri de transport (forestier, de persoane, de marfa etc). Principalele avantaje ale ecartamentului scurt (nu ca nu le-ati sti, dar le mentionez pentru posteritate) sunt costurile reduse de constructie si intretinere a terasamentului, respectiv posibilitatea inginerilor feroviari de a proiecta un traseu mult mai sinuos si mai adaptat zonelor montane cu vai inguste comparativ cu terasamentul obisnuit.

Mocanita de la Viseu nu e singura mocanita functionala din tara: eu mai stiu cel putin una, cea din Caras Severin, cu care prietenii mei au mers acum cateva saptamani, cand am fost pe Cheile Nerei la rafting. Eu nu am apucat sa merg cu ea, dar dupa exeperienta de mai jos despre care urmeaza sa va povestesc nu cred sa o mai ratez la urmatoarea tura de rafting dintre Bozovici si Sasca Montana.

Acestea fiind zise, sa lasam in pace detaliile feoviare si sa ne aplecam aspura exeprientei de a merge cu mocanita. Un drum de cateva ore, intr-un vagon rezervat, cu multa veselie si cantece la chitara, cu picnic la cap de linie si peisaje superbe, asta contrabalanseaza chinul de Sisif antemergator distractiei (a se citi – a trebuit sa ne trezim la 5 dimineata, dupa Slujba de Inviere care ne-a tinut treji pana pe la 2 dimineata). Astfel ca usor usor am uitat de corvoada condusului pe serpentine de la Suior pana la Viseu si ne-am anturat la o mare serie de glume cu un conductor de tren de orginine germana, un tanar care pune osul la treaba, pastrand traditia mocanietei.

Si ce mocanita! Construtia acum „doar” 50 de ani, bijueria neagra care ne-a dus in inima muntelui consuma pentru cei 44 de kilometri de traseu dus intors aproximativ o jumatate de vagonet de lemne (5 metri ster mai exact).

Cheful a inceput inca dinainte de a ne sui in vagon: in „gara” ne-a asteptat un alai de lautari care rupeau arcusurile, in vreme ce o formatie folclorica rupeau opincile, spre deliciul sutelor de turisti adunati sa vada plecarea mocanitei. Cheful a continuat pe drum cu cantece la chitara, a atins un apogeu la locul de picnic si s-a estompat incet, incet, pana la niste sforaituri bubuitoare pe drumul de intoarcere.

[click aici sau pe fotografia de mai jos pentru setul complet de fotografii]

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman.