Redescopera Romania: Anatomia unei premiere

Cand iesi la pozat animale si pasari salbatice pe coclauri de regula ai un plan. Iesi pe lacul X sa cauti speciile Y si Z. Sau speciile Y, Z, T, U, V si tot asa pana la Z’, asta daca esti maniac. Dar de regula nimeni nu pleaca cu ideea ca “lasa ca imi iese mie ceva extraordinar in bataia obiectivului”. Da, te astepti la surprize (asta vine odata cu experienta), dar nu ai o reteta pentru asta.

Primele specii pe care le astepti sa le gasesti sunt speciile comune. O barza, o vrabie, o cioara. Unii sunt tentati sa nu mai fotografieze deloc asa ceva. Totusi, va recomand sa tineti obiectivul pe ele, poate surprindeti ceva deosebit. Da, o cioara pe gard nu reprezinta nimic. Trei pui de barza care se bat pe o bucata de mancare in cuib insa pot fi ceva deosebit:

Sau o banala vrabie de casa, dar cu o prada in cioc:

Sau un puhoi de lastuni de casa pe un cablu de curent, intr-o apriga batalie pentru un loc de repaos:

Sau o prigorie cu o cromatica ce sfideaza orice concept de camuflare al naturii urmarind de pe un gard albinele si libelulele gustoase:

Evident, speciile nepredictibile sunt mai greu de surprins. Degeaba sunt zece fazanite pe dig, daca soarele tocmai a intrat in nori, iar ele sunt ascunse si de umbra, si de vegetatie. Degeaba vezi doi piciorongi pe mal, daca stau intr-un con de umbra ce creste timpul de expunere peste limita la care pozele ies “miscate” (mai ales la focale lungi). Sau gasesti o specie cu adevarat in premiera si te fastacesti, ratand sesiunea foto.

Ieri mergeam pe un drum de pamant spre Grindul Lupilor. Un loc aparte, cu o biodiversitate incredibila, aflat in lista locurilor apartinand de Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. Un loc neschimbat de mii de ani, raiul speciilor limicole si de pasaj, o Bonanza pentru pasionatii de bird-watching.

Aici, intr-un loc banal, unde nimic nu parea a sa se poata intampla, am avut parte de o premiera: in fata masinii a aparut un popandau care chitaia si fugea de mama focului. In spatele lui, un pradator care il alerga. M-am dezmeticit repede: era un dihor roscovan, cu coada stufoasa (Mustela Putorius). M-am eletrizat instantaneu, pentru ca era o specie in premiera si de regula adrenalina te face sa o iei razna, astfel incat e greu sa mai iei decizii rapide si lucide. M-am precipitat sa iau aparatul, clegii din masina nu conteneau cu intrebarile, statia suna cu intrebari despre alte specii de pasari vazute de cei din masina din spate, in vreme ce in fata noastra se consuma cu repeziciune o batalie pentru supravietuire desprinsa din documentarele de natura: un animal se zbatea fuga ca sa traiasca, altul sa manance pentru a trai.

Actul s-a consumat prea repede, dihorul a invins rapid, dar mult prea rapid sa apuc sa setez aparatul cum trebuie. Tremurand la volan, am tras trei cadre de care mi-e rusine. Totusi v-o arat pe cea mai clara:

Imaginea dihorului fugind spre gaura, de pe buza careia m-a scrutat timp de cateva fractiuni de secunda, intr-un veritabil “misca-te mai repede martalogule ca mi-e foame” ma va bantui cateva zile. Acum stiu unde e vizuina si promit sa ma intorc pentru o panda cinstita: aceasta murselida merita un drum de 300 de kilometri si o zi de panda din partea mea. Da, stiu, e o poza cu spatele, dar specia e usor de identificat dupa talie (in comparatie cu popandaul pe care il tine in gura drept etalon, si care e o specie mult mai cunoscuta ca talie, culoare etc) si dupa varful negricios al cozii. Asta e, am ratat niste cadre deosebite la intrarea in vizuina datorita setarilor defectuoase ale aparatului.

Cateva invataturi din astfel de intalniri?

– intotdeauna tine aparatul la indemana
– intotdeauna tine aparatul cu un minim de setari gata facute: ISO adecvat, temperatura de culoare, expunere la zero
– inttodeauna fii pregatit sa fotografiezi o noutate intr-un loc in care poate ai mai fost poate de 100 de ori.

Asta pentru ca nimic bun nu ti se poate intampla in casa in weekend.

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman

facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

7 Comments »

  1. Praji said,

    16 August 2011 @ 9:53 am

    Coane, vezi ca dihorul tau roscat este o nevastuica (hermelina) – Mustela erminea

  2. Ziua a treia din Redescopera Romania: despre VOI said,

    16 August 2011 @ 10:22 pm

    […] am mers la Lacul de creta, unde-am stat pret de 40 de secunde intregi. Timp in care colegul Doru a identificat rapid cinci specii de […]

  3. Doru Panaitescu said,

    17 August 2011 @ 7:21 am

    Imi pare rau ca trebuie sa te contrazic, l-am vazut foarte bine, era mare, de trei ori mai mare decat popandaul, nu avea cum sa fie nevastuica. L-am vazut la ochi, nu era nevastuica suta-n mie.

  4. emil said,

    17 August 2011 @ 10:16 pm

    un dihor cu prada lui e o captura pe cinste si visul multor fotografi. sper sa il surprinzi mai bine la panda care va urma ca sa ne delectezi cu fotografii noi cu lighioana.

  5. Vlad C said,

    29 August 2011 @ 2:17 pm

    De ce nu ar fi dihor de stepa (M.eversmanii) ?! :)

    Vlad Cioflec

  6. Doru Panaitescu said,

    29 August 2011 @ 2:38 pm

    Bai, sunt din ce in ce mai in ceata cu poza asta. Daca vrei mergem la el la vizuina, e la 300km de noi, il pandim doua ore si elucidam misterul.
    PS am mai pus doua cadre aici, poate te ajuta la identificarea corecta:
    http://www.fotonatura.ro/forum/viewtopic.php?f=40&t=393&st=0&sk=t&sd=a

  7. Top o sută douăzeci de motive pentru care suntem cât se poate de fraieri - Toma Nicolau said,

    18 Februarie 2013 @ 11:19 pm

    […] Se iau două numere aleatorii, total aleatorii, la întâmplare şi random, cum ar fi: 20 de bloggeri dintre care 5 şoferi, 8 fete şi un Laurenţiu şi 120 de pahare de vin. Să se calculeze alcoolemia cumulată a celor de mai jos, folosindu-se teoria ciupelii a lui Bachus şi pozele ce urmează. Timpul a expirat, lăsaţi pixurile jos. A câştigat, detaşat, Doru. […]

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Comment