Tara mamaligarilor
Da, imi place mamaliga, stiu sa fac vreo trei feluri chiar. Nu credeam ca o banala mamaliga ma mai poate surprinde. Si totusi, bulzul copt pe jar de Monica de la pensiunea Casa cu Flori din Fagaras mi-a rasturnat convingerile. Un bulz excelent, copt bine, cu cas de oaie topit inauntru - am mancat de nu am mai stiut de mine.
Interesant e ca bulzul – cuvant de origine albaneza dupa unii, latina dupa altii (numit si urs sau boţ, dodoc sau totoloţ prin diferite colturi ale tarii) este gresit asimilat in bucataria moderna cu retete care mai de care mai divagante de la randuiala traditionala. In restaurantul La Mama de pilda, un bol de mamaliga pripita (cred ca e cu malai grisat) in care s-au ascuns firisoare de kaizer si branza telemea si peste care troneaza un ou se numeste: bulz. In alte locuri, mamaliga la cuptor in care se asunde branza sau branza cu smantana si topping de cascaval se numeste tot bulz. In zona Buzaului restaurantele te imbie cu asa-zisul bulz Penteleu - tot un fel de plictiseala a la Mama.
Termenul bulz, dupa cum ii spune si numele, este un cocolos de mamaliga in care se pune cas de oaie sau branza framantata, ulterior acest cocolos fiind prajit pe o parte (ca in zona Bran) sau pe ambele (Fagaras, Padis, Hateg) – cum ziceam prajit pe jar de lemne (preferabil brad).
Se serveste cu oua prajite sau cu sfaraieli de porc – carnati proaspeti pe gratar, muschi sau jumari, sorici – si este asezonat cu iaur de casa, jintita de stana sau lapte fiert, cald, cu sare sau fara, dupa gust.
Domnilor de pe la restaurantele cu pretentii de specific romanesc – mai mergeti pe la tara inainte de a pune “traditionalitati” in meniu, fara ca de fapt sa aveti habar despre ce e vorba in propozitie, pentru ca riscati sa alienati ultimele brume de traditie culinara ale poporului roman.
