Marketeer.ro – digital marketing pioneer

Scris de un om pe care il cunosc si pe care sincer imi face mare placere sa il regasesc si in blogosfera romaneasca. Si imi place sa il vad pe acea latura a blogosferei care invita cititorii de bloguri la putina introspectie. Cu permisiunea lui Radu, preiau ultimul post de pe blogul sau.

Dilema lui Radu ar trebui sa puna pe ganduri pe oricine. Pentru ca ea te ajuta sa iti dai seama ca la o negociere (sau orice alt tip de interactiune umana in fond), in fata ta este un OM (sau mai multi oameni). Care poate (pot) avea pareri diferite despre un subiect anume. Un bun negociator trebuie sa inteleaga si cealalta parte a baricadei. SI asta este mare lucru (pentru ca e greu sa te desprinzi din locul tau de jucator si sa vezi propria poarta din celalalt careu). O sa il citesc pe Radu cu placere, daca va place articolul va invit sa faceti la fel.

“Astazi trebuie sa va intreb cateva lucruri. Si ma intereseaza foarte mult raspunsurile voastre!
De cate ori v-ati intalnit cu situatii in care vroiati sa va sustineti punctul de vedere (de care erati absolut convinsi ca este cel mai bun) si cei din jur aveau si ei alte convingeri chiar tot atat de puternice si vroiau sa “castige” aprobarea voastra pentru parerea lor?

De ce aduc aceasta chestiune in discutie?

Fiindca am avut ocazia in multi ani si multe situatii de negociere, confruntare, proiectare sau chiar in discutii mai mult sau mai putin “banale” sa intalnesc astfel de “momente”. Si am realizat ca trebuie sa ii intelegi intai pe ceilalti (inclusiv din perspectiva comportamentului, cat si din cea a motivatiilor personale) si abia dupa exista o colaborare reala.

Cu vreme in urma ma suparam tare cand nu-mi erau parerile acceptate. Cu mai putina  vreme in urma ma suparam cand ceilalti nu vroiau sa caute solutii chiar si atunci cand eu nu-mi mai “aparam” opinia initiala. Acum incerc sa caut solutii ca sa descopar un punct comun de interes al celor care participa la o discutie. Evident, multe dicutii sunt de multe ori (asa si este normal sa fie) “contradictoriu”. Cred ca numai discutia este asa, de multe ori. Fiindca interesele sunt, in majoritatea cazurilor asemanatoare – altfel de ce s-ar mai intalnii oamenii sa discute despre ceva anume.

Credeti ca oamenii au interese comune de multe ori? Si ca in fapt chiar nu realizeaza asta si prefera o “cearta sanatoasa” in locul unui mic efort pentru buna-intelegere?

Nota: nu discut aici si astazi de conflicte, ci de demersuri comune. Despre conflicte o sa aduc vorba cat de curand. Si e vorba de conflicte majore, nu de cele aparente.

Vreau sa verific cu voi ceva foarte important pentru mine. Eu cred ca toti au dreptate. Fiecare dintre noi are “dreptatea” proprie. Ca rezultat al structurii, educatiei si experientelor personale. Credeti ca am dreptate sau nu?

Trebuie sa ma opresc aici cu dezvoltarea subiectului. Fiindca astept raspunsuri si nu vreau sa influentez gandurile voastre.

Discutam si dezvoltam, cu siguranta.

Gand bun, ca intotdeauna!

Radu”

[Later edit]  Tot de la Radu, un exercitiu interesant. O sa incerc si eu sa il fac sa vad ce iese pe categorii diferite de oameni.