Vestitorii iernii: Pasarea omatului, rata cu cap alb si alti oaspeti de seama pe litoral

Iarna e un anotimp urat de majoritatea prietenilor mei. Frig, zloata, raceli, de-astea. Inutil sa mai zic de frumusetea searbada a litoralului romanesc, cel cu toate geamurile teraselor batute in cuie si un vant care-ti smulge basca din cap. Dar putina lume stie ca Dobrogea ramane un taram fascinant si iarna, cu o seama de oaspeti care ne incanta privirea chiar si pe vreme potrivnica: speciile nordice, care ierneaza la noi.

Povesteam saptamana trecuta in articolul de incheiere a campaniei „Eroul Urban” despre speciile de pasari venite sa ierneze la noi. Da, ati auzit bine, asa cum pasarile noastre pleaca iarna in nordul Africii sau chiar mai departe (acvilele tipatoare mici, de pilda, calatoresc pana in sudul conitnentului african pentru a gasi hrana din abundenta, suficienta pentru a le asigura energia pentru zborul anual de peste 7000 de kilometri.), intocmai fac si speciile de pasari care cuibares cin nordul Europei. Acestea pleaca spre sud, manate de instinct dar si de foame. Can patura groasa de zapada acopera campiile altadata verzi, cand vantul ascunde orice urma de vietate, pradatorii nordici, dar nu numai ei, vin spre sud.

De aceea am plecat in acest weekend cu Vlad Cioflec sa cautam oaspeti de iarna. Cu masina proaspat reparata si cu o documentare a priori asa cum numai Vlad stie sa faca, am plecat din Bucuresti pe o mare de ceata, la o ora imposibila, cand nici brutarii nu au facut ochi. Vremea cainoasa avea se fie curmata brusc, exact la trecerea pe taramul dobrogean, intr-o noua expeditie #goodyear4x4, in cea mai scurta zi a anului (stiti ca pe 21 decembrie este solstitiul de iarna, da?). De la Fetesti am prins un soare vesel si frumos, numai bun de poze. Din pacate a durat exact pana la intrarea in teren, asa ca a trebuit sa ne descurcam cu fotografiile pe o vreme excelenta de birdwatching, dar mizerabila pentru fotografia aferenta acestei pasiuni.

Pasarea omatului (Plectrophenax nivalis) este o specie de pasare mica, de talia unei vrabii. Numita „presura de zapada” – snow bunting in engleza, aceasta micuta pasarica vine pana la Pontul Euxin, unde ierneaza cam din noiembrie pana in martie, cu variatii ale acestui interval datorate capriciilor vremii. Si da, este greu de reperat in teren, datorita camuflajului excelent. Iata primul cadru din rafala trasa pe digul unde am gasit-o:

resizeDSC00023 crop_1600x1067

Evident, uitandu-ma mai de aproape si alergand putin dupa ea cu aparatul am reusit sa o prind mai bine.

resizeDSC00033 crop_1600x1067

Dar eu voiam mai mult de atat. Cu putina rabdare, am reusit sa o fac, prin miscari incete, sa ajunga pe un teren mai inierbat, pentru un cadru pe gustul meu: o pasare a omatului in zona cu frunzis, intr-un contract placut, mai ales ca vreau sa ajung sa o fotografiez pe soare si pe zapada, in asa fel incat aceste cadre sa intre in dizgratie dupa urmatoarea sedinta foto.

resizeDSC00054 crop_1600x1067

Spre disperarea lui Vlad, care nu intelegea de ce mai am nevoie de alte imagini, am continuat sa o imortalizez.

resizeDSC00056 crop_1600x1067

Un lucru interesant: aceasta specie nu este iubitoare de copaci sau arbusti pentru ca acolo, in nord, de unde vine ea la iernat, copacii nu prea sunt. De aceea o veti gasi fie pe pietre, fie pe stabilopzi (daca sunteti in zone de diguri), fie direct pe sol. Deci, daca vedeti de la distanta pasarele in copaci sau arbusti, nu va faceti sperante, nu este pasarea omatului.

resizeDSC00066 crop_1600x1067

Sedinta de goana dupa specii noi a continuat pe digurile patriei. Batranul Patrol si-a facut datoria, ajungand pe nisip, la marginea digului unde inaintarea motorizata era imposibila.

resizeDSC00078_1600x1067

Asa ca am mers pe jos pe plaja, cu speranta ca oferim o specie in premiera fiecarui participant la tura. Rupt de vant si de frig, Vlad a incercat in zadar sa zareasca specii noi pe mare.

resizeDSC00074_1600x1067

Cat despre Alexandra si Dragos, prietenii nostri constanteni, si ei au fost supusi capriciilor naturii. Un amanunt interesant si un pont pentru cei aflati la inceput de drum in acest sport fascinant numit birdwatching: iarna, chiar si pe zapada, este preferabil sa va imbracati in culori inchise. Contrastul este slab si va permite sa va camulfati eficient in cazul in care aveti nevoie.

resizeDSC00083_1600x1067

Sigur, poasarea omatului nu ierneaza doar pe litoral: stoluri de zeci si chiar sute de exemplare au fost vazute in anii trecuti si in Campia de Vest sau in Maramures. Asa ca, daca aveti un pont bun sau putina rabdare, o puteti vedea si in alte parti. Digurile de pe litoralul Marii Negre sunt insa un loc excelent pentru a observa aceasta superba specie nordica. Eu m-am multumit cu o alta specie in premiera, rata cu cap alb (Oxyura leucocephala): patru femele de rata cu cap alb erau cuminti si ne asteptau printre lisite undeva pe luciul Techirghiolului (fotografia nu este extraordinara, dar pentru documentare si identificare este suficienta).

DSC09990 crop

Per total, o tura izbutita, cu peste 50 de specii vazute (din care o vulpe, un exemplar mort de sarpe de apa si restul pasari). Identificarile continua acasa, pe indelete, fiind posibil sa mai scoatem si alte specii din analiza minutioasa a fotografiilor. Data viitoare prinde si Vlad o specie in premiera (ce sa-i fac eu daca are prea multe vazute deja? :D)

Stiu, o sa ziceti ca nu va pasioneaza neaparat pasarile, ca e prea mult de alergat dupa ele, ca nu aveti aparat foto performant etc etc etc. Sau, cel mai probabil, ca ati vrea sa va gasiti o (alta) preocupare in afara casei si in weekendurile mohorate. Iata aici 10 sugestii de activitati de weekend pentru vreme urata – un articol scris acum mai bine de 6 ani! Nimic mai actual acolo, cu diferenta ca de atunci nu am mai urcat pe un ATV in semn de orotest impotriva celor care abuzeaza de acest mijloc de transport si distrug natura in numele distractiei.

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

4 Comments »

  1. Asara said,

    27 ianuarie 2015 @ 6:54 pm

    Admirabil camuflajul pentru presura ta. Am cautat-o un pic cu privirea in prima imagine, dupa ce le vazusem pe celelalte, bineinteles.

  2. Doru Panaitescu said,

    28 ianuarie 2015 @ 11:18 am

    Doar ca nu e presura. Este chiar pasarea omatului.

  3. Silviu Udrea said,

    30 ianuarie 2015 @ 8:37 pm

    este incredibil cat de mult te-ai putut apropia de ele 🙂

    trebuie sa ai ochi de vultur ca sa le observi in peisaj…

  4. Doru Panaitescu said,

    2 februarie 2015 @ 9:59 am

    Ochii de vultur se fac in timp. Un an de iesiri saptamanale si te asigur ca le vei vedea si tu foarte usor…

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu