Vipere din Romania: Unde le putem vedea și ce trebuie să facem când vedem o viperă

Nu cred că este nevoie să vă mai spun: românii sunt terorizați de ideea că ar putea sfârși mușcați de o viperă. Am auzit povești care mai de care mai fanteziste. De aceea aș vrea să facem puțină lumină în acest domeniu și să vă povestesc puțin despre viperele din România. Mai precis despre cele trei specii de viperă de la noi: care sunt? unde le găsim? cât sunt de periculoase? ce trebuie să facem și mai ales să nu facem când ne întâlnim cu o viperă? (poate cel mai important lucru din articol – că pe net sunt tot felul de baliverne).

rszDSC02857 crop_2048x1368
[Portret de viperă cu corn dobrogeană – Vipera ammodytes montandoni. Undeva în Dobrogea sudică]

Mulți mă știți de „speolog”. Alții de „păsărolog”. Alții, de căutător de experiențe unice pe coclauri. De vreo doi ani de zile am început să împart timpul liber și locul de pe cardul aparatului foto între păsări și reptile. Nu pentru că sunt mare iubitor de reptile (desi recunosc sportiv, îmi plac la nebunie șopârlele), dar mă fascinează toate formele de viață, în special șerpii, de care imi este în continuare frica (și nu glumesc, chiar mi-e frică de șerpălăi), deși m-am intalnit cu mai mult de 12 specii până acum (din România și din alte țări) și nu am fost niciodata mușcat de unul. Motivul este simplu: suntem pe ultima sută de metri cu albumul cu reptilele si amfibienii României (anuntat de săptămâna trecută aici pe blog), dar, până această carte o fi să vadă lumina tiparului, fac aici o scurtă prezentare (cu poze, cum vă place) a speciilor autohtone de vipere.

In Europa sunt peste 15 de specii de vipere (asta dacă adunăm Cipru, Rusia și Turcia continentală). În lume câteva sute. O să le enumar pe cele europene get beget aici, cu mentiunea că doar de acestea stiu (si nu vorbim de cele din Turcia, ca acolo nu prea mai e Europa). E posibil sa se strecoare mici greseli, le corectam impreuna 😀

Viperele din Vestul Europei (Spania, Franta, Portugalia, Italia)

1. Vipera latastei – după care vreau sa merg in 2017
2. Vipera seoanei – după care vreau sa merg in 2017
3. Vipera aspis – dupa care am mers, fara succes deocamdata, din 2015 incoace

Viperele din Estul insular al Europei (arhipelagurile grecesti)

4. Macrovipera lebentina (Milos) – dupa care vreau sa merg in 2017
5. Montivipera xanthina (Samos, Lesbos, Samothraki) – dupa care am mers, fara succes deocamdata, in 2016

Viperele europene (inclusiv Romania)

6. Vipera ammodytes (prezentă în țara noastră cu cele două subspecii: V. ammodytes ammodytes si V. ammodytes montandoni)
7. Vipera berus (prezentă în țara noastră cu cele două subspecii: V. berus berus și V. berus nikolskii)
8. Vipera ursinii (prezentă în țara noastră cu cele două subspecii: V. ursinii rakosiensis și V. ursinii moldavica)

[Later update: 1 octombrie 2016] Se pare ca doua din subspeciile de vipere de mai sus, mai exact Vipera ursinii graeca si Vipera berus nikolskii au fost ridicate la rang de specie. Suplimentar, anul acesta (iulie 2016) a fost descoperita o noua specie in sudul Italiei, Vipera walser.

Asadar…

9. Vipera nikolskii – pe care o am deja
10. Vipera graeca
11. Vipera walser

O sa vorbim despre ultimele trei specii, cele care sunt si la noi, in ordinea… reputației. In primul rand pentru ca voi cu aceste trei specii aveti sanse mai mari să vă întâlniți. In al doilea rând pentru ca eu am in palmaresul personal toate cele trei speciile, deci pot spune ca vi le pot prezenta cum se cuvine, că vorbesc în oarecare cunoștinta de cauză…

DSC02423 crop resize
[Subsemnatul, analizând o viperă de stepă. Folosirea unei mânuși groase, de sudură sau a unei mânuși herpetologice este obligatorie pentru siguranța tuturor]

Atentie: după citirea acestui material, nu vă dati zmei cum că si voi puteti prinde o viperă. Nu acesta este scopul acestui articol. Viperele trebuie tratate cu înțelegere dar și cu respect pentru calea lor de a evolua prin folosirea veninului pentru hrana si ocazional aparare. Nu fiti Chuck Norris, nu e cazul. Mergeti la un paintball daca va fierbe sangele in vene.
In orice caz, aceste fotografii sunt cu scop educativ, nu pentru a va influenta sa va apucati de asa ceva. Cine vrea sa vada si sa prinda o vipera trebuie sa se asigure ca primeste instructaj specializat si ca isi asuma toate riscurile asociate acestei indeletniciri. Dar nu vreau sa povestim prea mult despre asta, să ramanem la speciile noastre neaoșe.

Vipera ammodytes – vipera cu corn.

Vipera cu corn are o reputație teribilă = în România cel puțin. 90% din oamenii cu care am interacționat personal sau prin email/Facebook care mi-au povestit că au vazut un șarpe credeau că au văzut o viperă. Din ei, peste 50% cred că au văzut o viperă cu corn. În general oamenii întâi văd o viperă, chiar daca de fapt șarpele văzut este de alta culoare și ae alt aspect – cel mai adesea un banal sarpe de casa sau de apa, mai rar un sarpe de alun sau sarpele lui Esculap. Dar sa nu intram in detalii, s-o luam cu inceputul. Vipera cu corn poate fi intalnita și la munte, și la mare :). Glumesc, iată arealul viperei cu corn (ambele subspecii) – prezentat pe județe (ea poate fi gasita in restul tarilor din Balcani):

39. Vipera cu corn

Așadar, aici puteți să vă întâlniți cu această specie. Veninul ei este hemotoxic și putin cunoscut. Este cea mai periculoasă specie de la noi (datorita cantității mari de venin injectate în comparație cu celelalte două specii), mușcătura putându-se solda cu consecințe grave: edem, soc anafilactic, blocaj renal, tulburări de vedere, necroze în imediata apropiere a locului mușcăturii și alte complicații. Mai rar poate surveni decesul, în special la copii, oameni bolnavi, alergici sau în varsta. Dar un risc de deces exista oricum, de aceea este bine să citiți în continuare. Vipera cu corn în general are un desen dorsal în romburi (variabil) și este usor de recunoscut dupa cornul caracteristic.

rszDSC05913 crop_2048x1365

Vipera cu corn e destul de usor de zărit in zone stancoase (calcare dar nu numai), in paduri batrane de stejar sau alte foioase, pajisti inalte din vecinatatea acestor zone, liziere. Vipera cu corn este inconfundabilă în opinia mea datorita cornului sau proeminent, fiind cel mai usor de reperat in teren din toti serpii Romaniei.

rszDSC02853 crop_2048x1368

Vipera cu corn este mare iubitoare de caldură (specie termofilă), sezonul de activitate fiind aprilie – octombrie. Retineti va rog ca toate speciile de viperă de la noi hiberneaza, inclusiv cea cu corn. Asadar iarna este aproape imposibil sa intalniti vipere (si serpi in general). Deci, pentru ăi mai fricoși, măcar iarna puteti rasufla usurati.

Vipera berus – vipera de munte.

Alintată în popor și viperă cu cruce, viperă neagră, năpârcă (eronat în cazul năpârcii, deoarece năpârcile sunt de fapt șopârle fără picioare, dar popular așa se spune viperei de munte în anumite zone), această viperă are o răspândire mult mai largă în județele țării: doar în unele zone de câmpie (inclusiv Bucureștiul, stați liniștiți :D) nu o veți găsi, in rest e aproape oriunde e deal sau munte (exceptand Dobrogea). In restul Europei poate fi intalnită oriunde este altitudine suficienta (de la 800 de metri in sus trecand si de 2500!) sau in tarile nordice, unde poate fi intalnita si in zone joase, de campie (Scandinavia, UK, Rusia). Lipsește din Peninsula Iberică, fiind cea mai răspândită viperă europeană.

38. Vipera de munte

Veninul ei, hemotoxic si citotoxic, este mai puternic, dar pe ansamblu mușcătura e mai puțin periculoasă pentru că veninul este administrat in doze mult mai mici sau deloc. Da, toate viperele manifesta acest comportament de „mușcătură seacă”: animalul se apără mimând o mușcătură dar lovind doar cu capul. De aceea auzim si povesti de vitejie cu „șmecheri” care, mușcați de viperă, au pus garou dintr-o cravată si au supt sângele ca Rahan și au scăpat. Stați linistiti, asa nu scapati, ba vă agravați și mai mult starea critică în care sunteți dacă ați fost mușcat de-a binelea. Revenind, vipera de munte e mai usor de văzut, dar și mai ușor de confundat cu alti șerpi. Revin la acest aspect.

rszDSC08346 crop_2048x1365

Iubitoare de pajisti montane si fanete seculare, dar si de stancarii sau baraje de piatra antropice, vipera de munte este mai usor de vazut in poteca decat vipera cu corn. Unele forme coloristice ajung la negru partial sau complet. De aceea vipera de munte este adesea confundata cu sarpele de casa, sarpele lui Esculap, sarpele de apa, sarpele de alun sau cu naparca.

rszrszDSC09429 crop_2048x1365_2048x1365

Vipera de munte este o specie iubitoare de habitate montane. Dacă sunteti la peste 1000 de metri altitudine în Carpați și ați văzut o viperă, 99,99% ați văzut o viperă de munte. Celelalte două specii preferă locurile mai joase, fiind specii termofile. Vipera de munte poate fi vazută uzual în intervalul sfârșit de martie – început de noiembrie, dar în mod excepțional au fost văzute exemplare active in februarie sau chiar decembrie. Deci fiti atenti și in afara sezonului cald, vipera de munte multumindu-se cu cateva raze de soare pentru a iesi si a vana activ.

Vipera ursinii – vipera de stepă.

Puțin cunoscută publicului larg, această specie este critic periclitată. Fragmentarea teritoriului, pășunatul și alte forme de deranj antropic au restrâns arealul acestei specii la câteva județe. Iată unde aveți norocul de acum să o puteți admira în sălbăticie (sau să stiti să fugiți de ea, după caz :D, desi spun si o sa mai repetȘ șerpilor le e mai fria de noi decat ar trebui sa ne fie nouă – daca nu ii deranjați din fugă, dispar repede la adăpost :D) – arealul este prezentat tot pe județe (in restul Europei mai puteti găsi specia in Italia, Ungaria, restul țarilor din Balcani):

40. Vipera de stepa

Vipera de stepă poate fi asadar întâlnită și la malul mării – specia fiind adaptată deplasării și traiului în zone nisipoase, acest lucru întamplandu-se la noi doar în Delta Dunarii, în cateva locuri (cel mai accesibil/tranzitat este Sfantu Gheorghe). Vipera de stepa poate fi intalnită în celelalte județe în alte tipuri de habitat: fânețe seculare (de tip parloagă) dar și în zone de deal. Veninul viperei de stepa este hemotoxic, dar cel mai putin periculos din cele trei specii de la noi. Asta nu inseamn[ că trebuie să vă expuneti inutil. Aceasta specie este usor de confundat cu vipera de munte (si nu numai cu ea), asa ca va dau inca un pont (am tot zis si la celelalte specii): cum sa deosebiti viperele de ceilalti serpi? Cum stiti ca e un animal cu potential periculos sau nu?

rszDSC02393 crop_2048x1366

In situatii de forta majoră (un scenariu simplu: vă treziti cu ea in cort, in bagaje, în curte sau chiar in masină sau in casă) trebuie sa stiti cum sa reactionati si ce sa faceti cand vedeti una. Dar pana vedem ce ii facem, sa vedem cum o recunoastem de viperă. Asa ca, pentru cei care citesc cu spaima in ochi acest articol, va puteti opri dupa acest paragraf, pentru ca va spun cum stiti, ca sa stiti dacă vă ușchiți tare sau foarte tare: toate viperele, din Romania, cu care aveti sansa să vă întâlniți în sălbăticie la noi, așadar toate cele trei speciile, ei bine, au pupila verticală (ca la pisici).

rszDSC02402 crop_2048x1368

E simplu: pupila verticala = viperă. Pupila rotundă (sau orice alta formă) = specie neveninoasă. Indiferent de culoarea pielii șarpelui. Vă spun asta din doua motive:

1. la toate cele trei speciile de viperă de la noi, varietatea coloristică e mare. Simpla descriere prin culoare (și eventual romburi nu este suficientă). De la gri la neagră, de la maronie la roșiatica, vipera, idiferent de specie, are pupila verticala. Punct. [Atenție – daca părăsim țara regula nu se mai aplică]

2. In cazul multor specii de la noi, multi juvenili au colorit tarcat, ca de vipera. Este cazul balaurului dobrogean, a sarpelui rau, a serpilor de casă, de apă, de alun etc. Este un mimetism cu scop defensiv (sperie eventualii atacatori prin imitatia coloritului unei specii veninoase cu care aceste specii inofensive pot coabita).

Uitati-vă asadar la toate fotografiile de mai sus si veti vedea ca toate pupilele de mai sus sunt verticale. Iata mai jos un colaj cu ochii altor specii de serpi de la noi:

colubride ochi
[In imagine aveți pupilele de forma rotundă, cu inel, pentru patru specii autohtone neveninoase: sarpele rău, sarpele de casă, șarpele de apă, respectiv șarpele lui Esculap]

Bun, acum ca stim cine sunt dusmanii, sa vedem cum ne ferim de neplaceri. Un bun prieten spunea: vrei sa nu patesti nimic? stai in casa. Nu sunt de acord cu el, dar daca esti din Bucuresti si ti-e frica de vipere, in Herastrau e in regula, poti merge. Daca totusi decizi ca ai treaba prin judetele cu verde din hartile de mai sus, iata ce trebuie sa faci.
Stiind de mai sus care sunt habitatele preferate ale viperelor, sfatul Lion este: feriti-va de astfel de habitate. Evitati zonele stancoase, pasunile cu iarba inalta, pajistile alpine, lizierele. E mai putin probabil sa gasiti viperele in mijlocul drumului (dar na, se mai intampla). Pentru a evita si mai mult din riscuri, purtati incaltaminte adecvata in astfel de zone. Purtati ghete, bocanci, cizme. Sandale cu fereala, da? Adica fiti atenti pe unde calcati.

rszrszDSC09411 crop_2048x1366_2048x1366
[Viperele adoră să se camufleze, folosind iarba, frunzele sau stâncile cu care se confundă, gratie unui camuflaj specific. Formele melanistice sunt mai usor de reperat, cum este aceasta vipera de munte din masivul Calimani]

Viperele nu ataca de capul lor. Ele se apara. Orice povesti sau pareri vazand comportamentul viperelor, va rog sa le lasati acasa. Am tinut zeci de vipere in mana, le-am prins si le-am calmat. Asa ca stiu cum se comporta. Viperele fug. Daca sunt incoltite se apara prin sasaituri si miscari specifice. Limbajul corpului: vipera incolacita, cu capul in S, e intr-o pozitie defensiva.

resizeDSC05989_2048x1368
[Deși au dimensiuni mici, și puii au potential periculos, pentru că nu știu „dozajul” și injectează mult venin de la prima mușcătură. Un juvenil de viperă cu corn dobrogeană, cu capul în poziție defensivă]

Dacă se întinde și se lungește să fugă, lăsați-o să fugă. E atat de simplu.
Tot pentru a evita riscul de a fi mușcat, țineți cortul închis. Verificați sub cort, mai ales în serile călduroase de vară. Căscați ochii pe unde mergeți și urmati potecile bătute. La cățarat, verificați cu privirea fiecare priză când intersectați cleanțuri sau alte brâne cu acces din mai multe părți. Mulți cățărători au pățit-o.
Daca e musai nevoie, manevrați vipera cu ajutorul unui un băț, luând-o din drum. Nu folosiți mănuși/cârpe etc. Riscați să fiți mușcați, mai ales dacă nu aveți experiență în mânuirea șerpilor. Nu ațâțați vipera și nu faceti mișcări bruște. Viperele pot sări, dar numai dacă sunt provocate. Nu le testați viteza, veți pierde pariul.

Dacă sunteți mușcați: primul ajutor se acordă prin liniștirea victimei (care va fi așezată în poziția culcat pe spate) si curățarea mușcăturii cu apă și săpun. Dacă nu aveți telefon sau semnal transportați victima spre cel mai apropiat spital. Este cam tot ce puteți face. Dar mai bine sunați imediat la 112. Mentionați că este o mușcătură de viperă după ce vă asigurați că era o viperă (dacă nu sunteți în Dobrogea, Banat sau în munții Carpați, cel mai probabil este vorba de o specie neveninoasă). Administrarea fără să fie nevoie a serului antiviperin este o manevră riscantă pentru sănătatea victimei. Specificați zona aproximativă a incidentului și altitudinea. Astfel medicii vor ști care din cele trei specii v-au mușcat și implicit ce ser antiviperin să vă administreze. Nu încercați să vă procurați unul: în primul rând expiră în șase luni. În al doilea rând trebuie ținut la frigider. În al treilea rând trebuie administrat doar de către un medic specializat in asa ceva, la o unitate spitaliceasca dotata corespunzator. In al patrulea rând, nu pentru orice muscatura (chiar si de vipera) trebuie administrat ser, pentru ca multe muscaturi sunt seci, cum am ma zis, si faceti cunostinta cu efectele serului adminsitrat degeaba (deloc placute in unele cazuri).
Prevenirea e cea mai buna arma. Asta daca nu punem la socoteala statul in casa.

Așadar, iata o lista cu ce NU TREBUIE să faceți (până vine salvarea sau până ajungeți cu victima la spital):

NU aplicați un dispozitiv de vidare. Este inutil, veninul intra imediat în sânge.
Nu faceți incizii să se scurgă sângele. Sub nici o formă!
NU folosiți ser antivenin ca măsură de prim ajutor pe teren, din cauză că multe persoane au diferite alergii şi pot avea un şoc anafilactic, mai ales ca muscatura poate fi seaca si dati corpului ser de procesat aiurea. Decizia de administrare de ser se ia la spital de catre un medic specializat (eventual in ambulanță).
NU dați cu nimic pe rană, doar spălați rana. Deci fără cremă de gălbenele, urină, alcool sanitar, apă oxigenată sau orice mai găsiți prin trusa de prim-ajutor sau prin mașină.
NU aplicați garou: dacă veninul rămâne concentrat în zona muşcăturii, acesta va distruge rapid celulele, cauzând necroză locală; dacă lăsați veninul să se răspândească, toxinele se vor dilua şi reduceți riscul de leziune a ţesuturilor.
NU aplicați gheaţă sau obiecte reci, sângele trebuie să irige zona. Evitați de asemenea cafeaua sau energizantele.
Nu dați victimei alcool (știu că sună ciudat, dar unii rezolvă orice cu niște tărie) sau orice fel de medicamente, este inutil. De asemenea, evitați cafeaua sau alte băuturi energizante, nu veți face decât să agitați victima.

rszDSC02477 crop_2048x1364
[Chiar daca are romburi/desene, acest pui de sarpe rău este inofensiv. Mușcătura serpilor poate fi dureroasă, dar de regulă scăpați doar cu o sperietură. Indiferent însă ce șarpe v-a mușcat, este bine să dezinfectați rana.]

Pentru amatorii de pilmbări prin Europa (nu extind discutia la alte continente pentru că nu e cazul, nu am competențe în afara batrânului continent): în toată Europa găsiți cel putin o specie de viperă în (aproape) fiecare țară: în cele nordice Vipera berus (inclusiv in Marea Britanie, tarile scandinave sau Rusia), iar in zonele muntoase la fel, în Vest Vipera aspis, cât despre zonele sudice (inclusiv insulele grecesti), ‘Mniezo’ cu mila :D. Chiar râdeam de un prieten care zicea ca merge în Corfu sau în Thassos ca cică acolo nu-s vipere. Și cand am inceput sa îi insir speciile s-a blocat :D. Sfaturile de călătorie sunt aceleași: ochii in toate părțile și nu fiți eroi. Vorba unui prieten: există două feluri de oameni pe Pământ: oameni curajosi și oameni bătrâni. Incercați să rămâneți în a doua categorie, e mai sănătos la pensie 😀

În încheiere: viperele de la noi din țară au potential periculos, dar nu sunt agresive. De regulă fug primele. Informati-va despre vipere, comportamentul acestora dar și prezența lor în zonele unde mergeți (parcuri naturale situate la altitudine; fânețe alpine; sectoare de creastă; chei și zone calcaroase; păduri bătrâne de foioase; pajisti în stepă, plaje și zone nisipoase din Delta Dunării; în general zone puțin locuite, fără agricultură intensivă). Manevrați-le cu atenție numai dacă este necesar, altfel păstrați o distanță de siguranță (de la doi metri până la infinit – depinde cât de repede dispăreți din zonă). Întrebați localnicii, ei știu dacă în zonele respective sunt vipere sau nu, datorită unei reputații poate nemeritate, dar de netăgăduit.

Inchei prin a vă spune că viperele sunt niște animale plăpânde. Indiferent cât de puțin vă plac, trebuie să înțelegem cu toții că sunt specii sensibile la deranj antropic și au nevoie de protecție. Amenajările antropice, deforestările, rețeaua de drumuri, căi ferate și alte forme de interventie umană fragmentează teritoriul acestor animale (este cunoscut din presă (dar a fost luat în râs la vremea lui) cazul viperelor gasite in Banat cu ocazia lucrarilor la autostrada Nadlac – Sibiu, anul trecut parcă). Dacă întâlniți un șarpe neveninos, aveți aici câteva sfaturi adunate într-un articol util, redactat de colegul meu Vlad Cioflec, caruia îi mulțumesc pentru ajutorul acordat în redactarea acestui material. De asemenea, tot la Vlad gasiti un ghid ilustrat in format pdf cu toate speciile de reptile si amfibieni din Romania.

Fotografiile din acest articol sunt din colecția foto a lui Doru Panaitescu (plus fotografia cu ochiul de Zamenis din colaj care aparține lui Dragoș Bălăsoiu, mulțumiri!); hărțile sunt realizate de Vlad Cioflec; textele sunt realizate de Doru Panaitescu și Vlad Cioflec. Orice reproducere parțială sau integrală se poate face numai cu acceptul scris al autorilor. Dacă tot dați copypaste, măcar puneți sursa, ok? Nu sunt biolog și nici herpetolog, asa că este posibil să fie strecurate erori. Greșelile din text pot fi semnalate cu o simplă tragere de mânecă printr-un comentariu, eu aducându-vă mulțumiri anticipate pentru amabilitatea de a mă atenționa. Numai cine nu muncește nu greșeste! Comentariile de tip „mi-e scârbă”, „vedea-l-aș curea”, „ești nebun” sau „îi dau [viperei] un par în cap oricum” vor fi tratate cu praf anticercopiteci și stergerea comentariului integral, fără aviz. Cred mult în bun simt aici, la mine pe blog. Vă mulțumesc anticipat pentru obraz!

Happy herping!

DSC06027cropcrop

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

107 Comments »

  1. gabi said,

    31 ianuarie 2016 @ 1:25 pm

    Foarte bun si util articolul. Am umblat prin munti, chiar am vazut vipere, dar nu stiam sa le deosebesc. Tot ce stiam e ca trebuie lasate in pace si mers cu grija prin locuri pietroase, stancarii, fanete. ma bucur ca am gasit acest articol, prin blogul lui Mihai Vasilescu.

  2. Andreea said,

    9 februarie 2016 @ 11:07 am

    foarte instructiv articolul

    nici nu stiam ca sunt atatea tipuri de vipere la noi in tara…

  3. Claudia N. said,

    11 februarie 2016 @ 9:27 pm

    Ce spuneti de Aspivenin? Kit de aspirare a veninului?

  4. catalin said,

    14 februarie 2016 @ 9:49 pm

    Ma gandeam ca fiind la mare departare de primul loc in care se poate administra serul antiviperin, garou aplicat rapid la ceva distanta de zona muscaturii si taietura in cruce direct pe punctele lasate de dinti, combinata cu ceva suctie (fara interpretari) ar putea fi o solutie in cazul unui copil.
    Credeti-ma ca provin dintr-o zona montana si am auzit si de ciobani care au scapat cu taieturi pe rani si de copii care au cazut din senin si au murit pe poteci la maxim o ora de la muscatura.

  5. Dragos said,

    16 aprilie 2016 @ 8:20 am

    In sfarsit dau de un articol pertinent despre vipere.
    Eu sunt din Constanta si am batut Dobrogea la picior, in afara de niste serpisori de apa nu am dat peste nici o vipera. Dar prin zona auzi tot felul de povesti cu eroi!

  6. Florin Cirjau said,

    18 aprilie 2016 @ 5:28 pm

    Felicitari pentru articol.
    Cu toate ca traiesc la tara, in Arges, nu stiam care-i treaba cu serpii.
    Am vazut multi, pe la muncile campului, dar nu am fost niciodata muscat.
    Pentru mine este foarte util ceea ce ai scris asa ca……multumesc.

  7. doru said,

    19 aprilie 2016 @ 1:31 pm

    Dragos, vipere sunt in Dobrogea cate vrei. Daca stii sa le cauti, le vei gasi.

  8. doru said,

    19 aprilie 2016 @ 1:32 pm

    Florin, nu toti serpii vazuti la muncile campului sunt periculosi. Numai dac aai faneata de altitudine te poti intalni cu vipera, in perioada cositului. In rest, sfatul ramaneȘ ochii deschisi, bocanci in picioare si nu zgandari ceea ce nu cunosti (ca specie).

  9. Ciprian said,

    21 aprilie 2016 @ 8:54 am

    Am vazut vipera Ursini in zona Periboina, cateva mititele, iar un prieten le-a gasit sub cort la Vadu. Frumoase reptile, daca ai aparatul foto la indemana pana nu fug. Intr-o noapte calda pe drumul din Vadu spre plaja am vazut ca se stransesera multi serpi pe portiunea de asfalt, m-am chinuit ceva cu o nuia sa-i dau din drumul unei masini careia i se vedeau farurile, mai ales ca erau destul de ofuscati de deranj, sasaiau si atacau nuiaua.
    La Shabla frecvent vad serpi in camping, unul s-a plimbat putin si pe veranda cortului, un prieten a gasit trei serpisori sub cort. Anul trecut am gasit si eu acolo un sarpe mic incurcat intr-unul din raftuletele verandei, l-am eliberat in iarba, unde au trecut la atac cei doi pisoi ai campingului, dupa un pic de hartuiala cu sarpele care incerca sa-i muste si pisoii care il proiectau jumatate de metru mai incolo am pacalit pisoii cu o conserva mai interesanta asa ca sarpele a intins-o.

  10. La J said,

    28 aprilie 2016 @ 1:14 pm

    Excelent articol! In sfarsit, informatii utile si transmise cu intelepciune . Multe multumiri!

  11. Mari said,

    3 mai 2016 @ 9:57 am

    Foarte interesant si util articolul. Felicitari!

  12. Mihai said,

    3 mai 2016 @ 10:00 am

    Excelent articol .Am fost acum 2 ani in Cheile Nerei si marturisesc ca am fost un pic agitat inainte de plecare ca nu prea stiam mare lucru despre acesti serpi. Stiu ca nu este de glumit cu o muscatura de sarpe in mijlocul padurii si tocmai din acest motiv am sunat la salvamont Caransebes sa cer cateva sfaturi. Multumesc pe aceasta cale celor de acolo ptr amabilitate.Ceea ce doream sa mai adaug ca sfat este ca in armata am fost la vanatori de munte si poate ca va intrebati ,cei care stiu ,de ce au vanatorii de munte ciorapii albi dati peste bocanc ? Nu este ptr ca asa este cool ci tocmai ptr a se apara de muscatura serpilor.Se indoie un ciorap alb mai gros peste bocanc ptr ca albul atrage privirea sarpelui si o sa muste de acolo. Daca sub ciorap este bocancul atunci nu v-a fi muscat piciorul ci pielea groasa a bocancului. Este un mijloc de a te apara de probleme.Drumuri bune pe creste si fara probleme.

  13. NyT said,

    3 mai 2016 @ 11:35 am

    Nu sunt informatii corecte,mai bine zis complecte,In legatura cu zonele unde le intalnesti…ma refer pe harta…ex. vipera de stepa!Aici unde locuiesc sunt vipere de stepa iar pe harta nu este treut…..in aceasta zona sunt toate soiurile de vipere,cunoscute in tara noastra>Petrosani Hunedoara…Retezat,Parang,Sureanu,Valcan…si alte specii de serpi…de apa,de casa,de alun…

  14. pavaloiu dan said,

    3 mai 2016 @ 8:31 pm

    Minunat articol cu doua mentiuni. Prima se refera la prezenta viperei cu corn in Delta, unde nu am intalnit si nici nu cred ca poate fi intalnita – cu exceptia Deltei Continentale -zona Chilia Veche si poate Grindul Caraorman! Dar, repet, nici acolo nu am vazut-o! A doua este mai degraba o intrebare: Putem asimila vipera de stepa cu vipera de fanate? Ca efect al veninului ma refer…

  15. Teo said,

    4 mai 2016 @ 7:31 am

    Eu cand le vad le fac poza :D. O singura data mi-a fost dat sa intalnesc una. Norocul meu ca am avut aparat. Nu stiu cum sa inserez foto, ca vi-as fi aratat.

  16. Pavel Mezes said,

    6 mai 2016 @ 1:52 am

    Mishto materialul!
    Am intalnit vipere de multe ori in Cheile Nerei, Carasului, Herculane, Craciunesti-Hunedoara,etc
    Am si avut ocazia sa simt muscatura umei vipere cu corn prin manusa de sudura la un cunoscut de-al meu din Herculane,dar a durat destul de mult pana am convins-o sa atace..
    Subscriu cu tot respectul acestui articol pe. care-l consider cat se poate de realist si de bun simt.
    Fratilor! Nu va temeti de vipere, ferit-va de ele si nu le deranjati pt ca nu suntem in meniul lor,dar pentru a ne apara chiar si noi muscam.

  17. doru said,

    9 mai 2016 @ 6:55 am

    Viperele sunt in Delta. Nu dau aici locatii exate ca nu e cazul, dar sunt intalnite. Da, vipera de faneata si vipera de stepa sunt denumiri diferite pentru doua subspecii ale aceleaisi specii de fpt, Vipera ursinii. Efectul veninului este slab, mult mai slab in comparatie cu berus si ammodytes.

  18. doru said,

    9 mai 2016 @ 6:56 am

    In zona Retzezat Parang Sureanu nu veti gasi vipere de stepa. Veti gasi vipera cu corn si vipera de munte.

  19. doru said,

    9 mai 2016 @ 6:57 am

    Purtarea ciorapilor ali peste bocanc este o prostie. Purtarea unui bocanc mai inaltut este suficienta sa fiti in siguranta pe poteca.

  20. moldovan claudiu said,

    25 mai 2016 @ 3:37 pm

    Am gasit in zona la noi……Tulghes,Corbu……vipera neagra…….

  21. doru said,

    25 mai 2016 @ 4:14 pm

    Da, acolo e comuna. E subpsecia Vipera berus berus, forma melanistica.

  22. Boby said,

    27 mai 2016 @ 10:03 am

    Foarte interesant si util articolul! Carari insorite si multa sanatate va doresc!

  23. Ioan Rusu said,

    11 iunie 2016 @ 10:13 pm

    Foarte interesant articolul, mă bucur că cineva mai scrie şi de bine ,despre şerpi.Eu umblu foarte mult prin munţi, întâlniri cu şerpi, destule,dar asa cum ati mentionat, e bine sa aveti ghete mai înalte–eu folosesc ,indiferent de anotimp, parazăpezile peste pantalon si gheată . Ieri am avut placuta surpriză să dau peste o viperă neagră cam de vreo 35-40 cm , in apropiere de casa mea de vacantă ,in Călimani. S-a aciuiat la vreo 50m de locatia mea ,sub un podet vechi din lemn, e în drum , nu mă deranjează, eu pe ea ,da , de câte ori trec podeţul , o văd cum se retrage discret in micul şanţ, sau sub podeţ. Vreau să o fac ,,vedetă,,–adică o urmăresc atent si în linişte pentru a o poza sau chiar filma . Eu ca măsură de precauţie, in zonele frecventate de şerpi,păşesc mai tare, aproape tropăind, mă gândesc ca vibraţiile se transmit la eventualul şarpe şi pleacă înainte de a ajunge sa dau peste el. Nu stiu dacă e valabilă treaba asta ,dar aşa am auzit si eu de la altii .Cărări cu soare vă doresc tuturor iubitorilor de munte , de floră si faună, Să respectăm natura !!!

  24. Haja Aurel said,

    13 iunie 2016 @ 8:27 pm

    Informații utile ți interesante. Mulțumiri.

  25. cristian said,

    5 iulie 2016 @ 7:26 am

    Salut,

    Foarte util articolul, am căutat acum Info despre vipere deoarece m.am întâlnit cu ceva ciudat la plaja in 23august CT. Mergeam pe o poteca cj ierburi înalte si deoadata un fosnet in iarba apoi cu mare viteza a iesit in poteca un sarpe sau vipera, habar n.am ce era, a sărit cu gura căscată la mine de era sa … Nu avea mai mult de 1metru, dar avea corpul destul de gros pt serpii pe care i.am mai văzut pana acum. Oare or fi vipere si le aici? Eu cred ca da. Astept un răspuns

    Merci
    Cristian

  26. doru said,

    7 iulie 2016 @ 5:47 pm

    nu era vipera, era sarpe rau (Dolicophis caspius) sau balaur (Elaphe sauromates). Google them, nu sunt veninosi, dar depasesc doi metri si pot parea fiorosi.

  27. Florin said,

    12 iulie 2016 @ 3:20 pm

    Salut ! Vreau sa zic ca eu sunt asistent pe ambulanta la SMURD si in zona judetului Iasi am avut un caz in care o fetita a fost muscata de o vipera ( muscata , nu lovita cu capul ) si ca solutie de prim ajutor conform manualelor existente in acest scop scrie exact co trariu la ceea ce ai zis tu . Se aplica garou si se elibereaza la 15 min , se lasa 10- 20 secunde si iar se aplica . Se spala cu apa si sapun si este interzis intradevar aplicarea de unguente nu stiu de care , se aplica apa rece sau gheata pt a evita inflamatiile si ba chiar se suge de muscatura daca stii ca nu ai vre-o rana orala si se scuipa . Exista o seringa speciala care absoarbe cam 90% din venin , dar ne cam lipseste noua . Nu stiu ce sa zic . Noi am procedat ca la carte si totul a fost in regula . Nu neg ca solutia ta este incorecta , sa nu crezi asta . Multumesc

  28. alexandra said,

    8 august 2016 @ 10:26 am

    Buna!
    Si noi ca familie umblam de ani buni prin munti mai exact avem o cabanuta de vacanta in zona Brezoi, Valcea, undeva pe vaile care se fac dupa sate…si tot timpul am avut teama de a ma intalni cu o vipera..nu s-a intamplat..ce am mai invatat eu ca sa ma apar si sa evit „blind date-ul” cu o asa frumusete 🙂 e sa fac zgomot , eventual pasit mai puternic, sau batut cu un bat prin pietre , si purtat ciorapi pana la nivelul genunchiului in caz ca ataca exista posibilitatea sa isi agate colti in ciorap adica asa sper :)) recunosc mie super friiica.
    Super articolul!!!

  29. dreminem said,

    15 august 2016 @ 11:38 pm

    foarte util si placut documentatia despre viperele din Romania .imi amintesc despre 5 specii de vipere din ce citisem pe net acum vreo 8 ani.despre vipera cu corn ammodytes ammodytes si ammodytes montadoni nu diferentiam ca specie dar din ce am citit mai sus acestea sunt defapt subspecii.my sunt vipera rakossiensys si rinardi cu ce se afla intro situatie delicata fiind periclitate.
    intro zona din jud.Brasov am intalnit 3 specii diferite de serpi dar fara a putea sa diferentiez speciile intre ele.primi serpi erau 2 pui de vreo 8-10 cm iam gasit in iarba cred ca erau maro cu ceva dunga neagra pe spate mi sa parut mie ca sunt pui de berus.iar in acea zona pe pietre la marginea unui rau un sarpe splendid cu dungi galbene grosute sub ochi statea la soare ,am incercat sa il prind usor fara sa il ranesc dar sa speriat si direct in rau a intrat apa fiind limpede se vedea acel spectacol in viteza ca o adiere de vant rece in desert.mia placut acel sarpe.
    PENTRU CEI CARE VOR SA SCAPE DE SERPI VA SPUN NU II ATACATI,NU II RANITI SI ACESTIA SUNT CREATURI CA SI NOI SI DESI UNORA LE DISPLAC ASTFEL DE SPLENDIDE CREATURI NIMENI NU LE DA DREPTUL SA LE PROVOACE CEVA RAU.

  30. dreminem said,

    16 august 2016 @ 12:06 am

    AM OBSERVAT CEVA FOARTE GRAV SI NEPLACUT IN LISTA DUMNEAVOASTRA:OFFROAD ADVENTURES.
    DE CE FACETI ASA CEVA? NU AR TREBUI NOI OAMENII SA PROTEJAM MEDIUL INCONJURATOR SI ABSOLUT TOATE SPECIILE DE VIETUITOARE CONFORM HABITATULUI LOR? CA DOAR NU NE HRANIM CU TABLA,BENZINA SI ANVELOPE SAU NE FACE PLACERE SA RESPIRAM NOXELE PRODUSE DE MASINI?
    AR TREBUI SA VA AUTODETERMINATI SA FACETI SCHIMBARI IN MAI BINE IN CE PRIVESTE PASIUNEA PENTRU ‘ADVENTURE’
    PANA ATUNCI INSA:SA VA FIE RUSINE

  31. Zap said,

    25 august 2016 @ 10:25 am

    Eram prin Apuseni cand am coborat din masina sa ma…you know what.
    Si cum imi faceam eu treaba am vazut ca „iarba” se misca. Si dp vreo 2 secunde vad un cap cu corn iesind din iarba.
    N-am observat ce forma aveau ochii dar cornul m-a facut sa inlemnesc – poate poate pleaca naibii.

    Si am stat acolo vreo 2 minute nemiscat pana cand – probabil – s-a plictisit de mine si s-a carat.
    Si cum era iarba inalta si nu prea stiam de unde mai sara dracia, am luat-o la fuga vreo 50 de metri si nu m-am oprit decat cand eram pe carosabil ( unde puteam sa vad orice taratoare s-ar furisa spre mine ).

  32. doru said,

    29 august 2016 @ 11:15 am

    Unde mai exact in Apuseni? ca acolo nu e vipera cu corn.

  33. betonarmat said,

    16 septembrie 2016 @ 10:56 am

    Excelent articol!

  34. Gabriela said,

    13 octombrie 2016 @ 1:45 pm

    Multumesc pentru articol,a fost foarte interesant si de mare folos.Sper din toata inima sa nu ma intalnesc cu vreo vipera gata sa atace…nu mi ar placea nici la distanta sa o vad.

  35. Ioan said,

    14 octombrie 2016 @ 7:56 pm

    Bun articol. M-a facut sa realizez cat de mult am riscat si inca risc avand ca ,,animal de companie” o vipera capturata ,,accidental” in masivul papusa langa muntii fagaras . Am calcat pe ea si a inceput sa ma muste de bocanc…avand experienta multa cu serpi autoctoni in special serpi de apa (toate babele din sat stiindu-ma ca fiind ,,copilul ala nebun care prinde serpi cu mana goala”) l-am prins de cap folosindu-ma de tricoul meu si de un baț si am bagat-o intr-un flacon si am dus-o la cabana sa ma laud cu ce am prins. Presupuneam eu ca este o vipera dar nu stiam sigur asta asa ca am intrebat pe ghidul montan care a mai intalnit vipere in drumeti montane si acesta mi-a confirmat acest lucru. El mi-a spus sa o omor ca nu cumva sa revina pe traseul montan sa se intalneasca cu vreun nenorocos in sandale. Singura modalitate in care l-am facut sa nu o omoare a fost sa ii spun ca am sa o pastrez eu si am sa o cresc in acvariu acasa departe de acei munti. Dupa cate am citit , am constatat ca este o vipera berus femela . Am observat ca este cam grasuta dar nu imi trecea prin gand ca are pui in ea. Acum circa o luna am intrat incaperea unde tin acvariul in care o tin si mi se parea ca are 3 cozi in loc de 1. M-am apropiat si ce sa vezi… 7 puisori micuti care se târau de colo colo prin acvariu. La vipera mama ii dau sa manance soricei dar la pui nu am idee ce sa le dau. Am cautat pe net insa nu am gasit nimic ce sa ma ajute in privinta asta. Daca stie cineva ce sa le dau de mancare il rog sa ma sfatuiasca caci nu am mai crescut pana acum serpi asa de mici (au doar 18-20 de cm) si daca doreste cineva sa ii cumpere sa ma contacteze caci nu prea mai vreau sa ii tin acasa fiindca cei din familia mea nu agreaza serpii (mai ales cei veninosi)

  36. doru said,

    17 octombrie 2016 @ 12:46 pm

    Ioan: Incep prin a-ti spune ca ai comis o ilegalitate. Viperele (dar si restul serpilor de la noi) sunt specii protejate si detinerea l;or in captivitate ste ilegala. Ideal era sa nu o iei. Acum ca ai luat-o, ideal ar fi sa o eliberezi, doar ca acum e deja prea tarziu, ele ar trebui sa intre la hibernare. Viperele juvenile consuma cu placere insecte si alte nevertebrate (te sfatuiesc sa le mai hranesti maxim o saptamana doua si apoi sa incerci sa le eliberezi unde ai gasit mama, se vor descurca ele).

    Daca vrei sa fii sigur ca trec iarna e mai bine sa le tii pana la primavara si sa le hranesti cu insecte (poti gasi de cumparat Blatta lateralis sau Blatta cinerea). Daca vrei putem vorbi in particular sa te pun in legatura cu un specialist (doctor in biologie ) car eiti potae face mai multe recomandari.

    Rugamintea mea insa este sa le dai drumul. Locul lor este in natura, nu intr-un acvariu pentru bucuria egoista a unui stapan fara drept. Eu de pilda am intalnit si am fotografiat peste 100 de vipere in Romania, crezi ca nu puteam sa iau acasa? Prefer sa va arat fotografii cu ele in libertate, nu chinuindu-se intr-un acvariu, departe de muntii unde s-au nascut.

  37. Viktor said,

    19 martie 2017 @ 2:02 pm

    Salutare!

    Ok articol si merci pentru intentia de a educa lumea.

    In zona din care vin eu, Orasul Vrsac din Banatul sarbesc, intalnesc des specimene de Vipera berus. Prin vii, zone acoperite cu iarba si tufise, dar si in padure. Este o specie pentru care am o admiratie deosebita, din mai multe motive.

    Cei din satele din zona de regula ucid orice sarpe intalnesc, iar cu „vitejia” de a ucide „Sarka” (cum ii spunem noi Viperei berus) se mandresc. Am vazut foarte multe vipere ucise pan-acum. In rest, lumea se teme.

    Trebuie insa sa fim atenti. Cantitatea si calitatea veninului administrat de Vipera berus sunt determinati de mai multi factori, precum, in acelasi timp, capacitatea organismului nostru de a ii face fata. Nu va bazati pe speranta ca veti fi ok fara sa actionati ca si cum este de importanta vitala. Fara panica insa.

    Vipera berus intotdeauna va incerca sa evite pericolul, si atunci cand ataca in aparare, de obicei simplu se scurge din cale, dar (!) des nu va misca din loc daca simte ca ceva se apropie. Va ramane nemiscata, bazandu-se pe camuflajul ei natural. Eu am intalnit mai multe asa, multe pe poteci chiar. Personal, sunt recunoscator pentru ocaziile de a ma opri s-o admir, dar pricep si cat este din cauza asta mai usor sa fie calcata si sa muste in raspuns. Absolut, trebuie sa va uitati pe unde mergeti.

    A scris cineva mai sus despre legarea unui garou deasupra muscaturii, eliberarea dupa aproximativ 15min si legarea din nou dupa o pauza. Parerea mea este ca asa este cel mai ok. E un compromis, dar unul rational – nu permite veninului sa se raspandeasca rapid in restul corpului inainte de a fi diluat in zona dintre muscatura si garou, astfel pastrandu-se concentratia cea mai mare in zona mai apropiata de muscatura. …Conteaza mult si locul muscaturii, dar sa nu lungesc.

    In articol primul pas este calmarea victimei. De acord. Trebuie precizat ca asta include si calmarea fizica, nu doar psihica. Daca victima, sa zicem, grabeste pasul din grija de a ajunge cat mai repede la ajutor, inima ii va bate mai puternic, accelerand circulatia sangelui in organism si, ca urmare, va raspandi veninul mai repede prin tot corpul, ceea poate cauza reactii mai puternice.

    Taierea, adica unirea celor doua gauri lasate de dintii prin care a fost injectat veninul, nu va ajuta mare lucru, deoarece prin ea nu se va putea scurge din corp o cantitate semnificativa – corpul uman nu e un vas din fundul caruia, daca-i dati o gaura, se va scurge tot lichidul, ci este mai mult ca un burete, din care doar putin lichid s-ar scurge daca il taiem. Combinatia taiere-vacuum poate extrage un picut mai mult, dar, in opinia mea, ar fi o pierdere de timp pretios.

    Daca ati fost muscat veti simti si efectele. Incercati sa va calmati (psihic si fizic), incetiniti raspandirea veninului cu ajutorul unui garou, orientati-va in spatiu si macar cu aproximatie determinati-va locatia, apreciati cu calm si ratiune situatia in care va aflati, contactati 112 si spuneti: nume, prenume, varsta, ce s-a intamplat, cat timp a trecut, cum va simtiti/starea in care sunteti si daca aveti probleme de sanatate care v-ar putea agrava starea, unde va aflati (daca nu stiti, amintiti-va de vreun punct de reper intalnit/observat si descrieti-va traseul fata de acesta, si urmariti instructiunile operatorului.

    In caz ca nu aveti cum sa contactati un ajutor, va trebui sa porniti in cautarea unuia. Din nou calm si ratiune, aprecierea situatiei, orientarea in spatiu, alegerea cu atentie a directiei de mers (luati in considerare efectele veninului si faptul ca probabil nu veti fi in stare sa faceti anumite eforturi fara a va pune in pericol si mai mare – asadar alegeti traseul si in functie de dificultate), mergeti fara sa va suprasolicitati fizic, mentineti concentratia pe ceea ce faceti. Ganditi-va cum ati putea semnaliza ca aveti nevoie de ajutor – daca puteti face asta cu succes, faceti, nu supuneti organismul la eforturi care nu sunt necesare.

    Si cam atat 🙂 Multumesc pentru articol.

  38. Angela said,

    4 aprilie 2017 @ 6:44 pm

    Foarte interesanta descriere, Doru! Am citit-o cu interes desi prima regula de preventie (cea cu nevizitatul petelor verzi de pe harta) nu mi se aplica de cand am decis sa locuiesc in Valcea. Si nu oriunde in Valcea, ci in liziera unei paduri de foioase, cu un iaz si cu mai multe rocarii in curte. Mi-e frica de serpi, dar cred ca sentimentul dominant nu este frica, ci repulsia incontrolabila. Am invatat sa traiesc cu ei, le stiu locurile, stiu cand se inmultesc (le vad puisorii in iaz), singura neplacere e ca mi-e teama sa nu-mi intre in casa si nu pot sa tin usile larg deschise. Serpi nu au intrat inca, dar dupa cateva soparlite am alergat prin casa! Acum doua zile am vazut primul serpisor in padure. Noroc ca Sarah e cu mine tot timpul si ii latra!

  39. valentin said,

    12 aprilie 2017 @ 9:20 am

    Bună !

    Eu am văzut mai multe vipere la Herculane și de aceea cred că le cunosc cât de cât.
    Acum vreo 3-4 ani am văzut o viperă pe aleea de sub pod, din parcul Plumbuita, din București. Cred că aria de habitat și unde pot fi întâlnite viperele a crescut după anii secetoși din 2000-2006.

  40. Ion said,

    14 aprilie 2017 @ 10:00 pm

    Vipera de stepa se gaseste si in bihor

  41. todi said,

    3 mai 2017 @ 6:03 am

    Salut,

    Doru, vrei sa studiezi Macroviperina lebentina? Vino in Cipru in perioada verii, o sa te bucuri. Deja au aparut si pe masura ce cresc temperaturile o sa fie mai usor de intalnit. Sunt de-a dreptul enorme si muscaturile sunt destul de frecvente. Multumesc pentru articol, l-am citit de vreo 10 ori dupa o prima intalnire cu o vipera.

  42. Emilian said,

    8 mai 2017 @ 11:27 pm

    Foarte util articolul, multumesc! Succes in continuare!

  43. doru said,

    9 mai 2017 @ 10:21 am

    Stiu ca sunt mari si ma tenteaza rau lebetina. O sa trebuiasca insa sa imi achizitionez un tong.

  44. Marius said,

    13 iunie 2017 @ 9:09 am

    Excelent articol, minunat documentat.

  45. octav said,

    13 iunie 2017 @ 10:57 am

    Legat de informatiile de la localnici.. cu cativa ani in urma, aflandu-ma in zona banatului montan, am auzit despre un loc de unde „s-ar putea sa nu te mai intorci, e plin de vipere cu corn”.. era vb de un deal ( in fapt, stanca), undeva dupa socolari. Am pornit singur sa vad si eu in salbaticie, vipera cu corn (mie imi plac toate reptilele). Dupa un urcus cam dupa ureche (era panta accesibila la vreo 100m, eu am catarat ca un viteaz oligofren), ma aflam intre ruinele fostei cetati ILIDIA. Este asezata superb, iar in haul care se casca sub balconul de piatra (natural) pe care am luat masa, se vedea ochiul beiului. Insa in ciuda conditiilor ideale pentr intalnit vipere, nu s-a intamplat nimic de genul. Din pacate, exista o ocupatie foarte banoasa in multe zone cu vipere.. colectarea de venin. Iar oamenii amarati din zona aia, nu au deloc vreun fel de respect pt fauna. In fapt, cand te roade stomacul si mai ai inca 3-4 guri de hranit..:(. Sunt convins ca au fost capturate/omorate in numar foarte mare :(. Probabil ca nu numai acolo. Nu exista metode eficiente, prin care sa fie evitat braconajul.
    Vizavi de cățarare si vipere.. n-ai cum sa eviti, sper ca era o gluma sugestia ta. Prizele inalte, le accesezi pe pipaite, nu cu.. periscop😂😂:))

  46. Alexandru Bentea said,

    13 iunie 2017 @ 11:03 am

    Am citit cu interes articolul dvs. şi apreciez conţinutul lui.
    Singurul lucru cu care nu sînt de acord este reprezentarea grafică a ariei de răspîndire a diferitelor specii de şerpi.
    Ca şi în cazul fenomenelor meteorologice gen ploi, coduri de toate culorile, graniţele de judeţe nu pot fi şi limitele zonelor în care trăiesc aceste animale.

  47. Andrei said,

    13 iunie 2017 @ 11:48 am

    Ma bucur ca am dat peste acest articol,felicitari autorului!In primul rand trebuie sa va spun ca am o frica destul de mare de serpi(copil fiind ,am calcat in vie, pe un sarpe cu capul zdrobit,dar inca misca)acum, cat de cat imi controlez frica.Sincer,am vizionat o sumedenie de filmulete despre serpi veninosi ,dar abia dupa acest articol STIU cum sa deosebesc un sarpe inofensiv de unul veninos.Multumesc!

  48. Craciun Lucian said,

    14 iunie 2017 @ 10:33 am

    Interesant articolul ,interesant acest ” animalut ‘ si destul de infricosator. O data la un mall in Ploiesti la un Pet Shop la acvariile cu serpi o domnisoara s-a speriat vazand un sarpe si a tresarit. Celelalte persoane care erau prin preajma s-au speriat prin influenta!!!! .Si eu m-am speriat foarte tare vazand in zona Herculane in Cheile Ferigari un sarpe imens. Dar m-am si bucurat. N-am avut curaj sa -l fotografiez crezand ca s-ar putea speria de blitz si cine stie cum ar reactiona Avea intre 2 si 3 m lungime, era foarte cuminte si unduindu-se s-a retras sub niste stanci.Am aflat ca localnicii ii zic Balaurul si este sarpele lui Esculap(elaphe longissima) Dar cea mai teribila intamplare cu serpi am avut-o pe varful Suscu din zona Herculane Eram singur, intr-o zi calduroasa de august. Eram atent la lapiezurile pe care ar fi putut sta viperele Era o iarba mare ,intr-o zona putin umblata.Am simtit o miscare intre bocancii mei Calcasem pe un sarpe inchis la culoare probabil vipera ce se zbatea intre picioarele mele.Spre marele meu noroc calcasem cu un bocanc pe cap si cu celalalt pe coada.Am scapat si eu nemuscat si el o fi fugit prin iarba .Doamne ,ce m-am speriat.Cand am scapat de necaz m-am contolat sa vad daca n-am vreo muscatura pe picioare Am mai vazut vipere in Retezat langa cascada Lolaia ,In Cheile Carasului,chiar in poteca, In cheile Nerei, in cheile Susarei,in cheile Tasnei,dar in toate cazurile serpii au fugit cand m-au simtit. Niste serpi cu bun simt

  49. Daniel said,

    16 iunie 2017 @ 6:38 pm

    Interesant articolul, insa observ si eu ca (la fel ca si in multe alte articole asemanatoare) nu spune ce faci cand esti la munte, la 4-5 ore de mers de cea mai apropiata cale de acces (drum, etc) . Din experienta mea cu 112 dureaza cel putin 15 minute pana reusesti sa vorbesti cu cei care ar trebui sa rezolve problema !!! Si intotdeauna m-am intrebat, 5 ore de asteptat dupa ce ai fost muscat sunt preferabile mersului catre salvatori sau nu ???

  50. claudiu said,

    20 iunie 2017 @ 12:34 pm

    eu sunt din zona baile herculane si va sfatuiesc ca in caz ca suntet muscati de o vipera cu corn,des intalnita la noi in zona sa mergeti de urgenta la spital,la noi in zona au murit mai multi oameni dea lungul timpului muscati de vipera,dar si foarte multi s-au ales doar cu o cicatrice,au fost de urgenta la spital si au fost tratati in consecinta!

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu