Aerosmith – inca o trupa legendara la Bucuresti

La primul cantec am auzit un comentariu din spate: “Pe mos nu-l tine vocea pana la sfarsit”. Doamne, cat avea sa se insele “colegul” din spate!

Dupa un inceput furtunos cu “Love in the Elevator”, Steven si-a da drumul incet incet la voce, intr-un show care mi-a zdruncinat rau podiumul concertelor la care am participat, unde tronau lejer Rolling Stones. Cu parere de rau, dar dupa vocalizele cu ochii pe ceas si solo-urile de muzicuta (care era scoasa din pantaloni), pot doar sa spun ca Aerosmith este in sufletul meu cel putin cea mai tare trupa pe care am vazut-o live.
Spectacolul de lumini senzational (totusi sub Rolling Stones), iar garderoba trupei de mare exceptie.

In total au fost mai mult de 90 de minute de concert, cu o singura pauza la mai mult de o ora dupa inceperea concertului. Am remarcat doua piese noi, care au fost si inregistrate video (cu lumini suplimentare), dar si un jam session care nu prea a fost inteles de publicul roman (erau vreo cativa lumpeni pe langa mine care incepusera sa il ingane la misto pe vocal – la modul penibil bineinteles).

Crazy, Walk this Way, Pink, Jaded, Dream On, Rag Doll, Eat the Rich, I don’t Wanna Miss a Thing, Sweet Emotion, Livin’ on the Edge etc, in total vreo 15 piese sau poate mai mult, nu le-am mai tinut sirul.

Momentul meu de glorie a venit cand Steven a inceput piesa What it Takes, o piesa mai veche, nedifuzata foarte mult pe posturile muzicale. A trebuit sa o cant singur cu Steven (sic!), pentru ca cel putin pe o raza de 20 de metri nu mai era nimeni care sa stie versurile. Dupa alte cateva zeci de secunde o fata m-a batut pe umeri si m-a intrebat:

– Nu te supara, cum se cheama piesa asta?

Am simtit ca ma inalt la cer. Nu de alta, dar e prima piesa din selectia mea de drum lung de pe Ipod si nu merg chiar atat de rar cu masina la drum lung :).

Apoi Aerosmith s-au mai razbunat cu o piesa necunoscuta publicului roman, Toys in the Attic, pe care v-as ruga sa o cautati in versiunea unpluuged – pentru ca este o piesa fenomenala.

Ajuns acasa, am inceput sa caut cu frenezie piesele pe calculator. Am descoperit cu mare satisfactie nu doar melodiile – am aproape toata discografia lor (pe ipod nu le am chiar pe toate), dar si un fisier cu versurile tuturor cantecelor Aerosmith (fisier datat noiembrie 1999).

Da, mi-ar fi placut sa aud in concert si Angel, Come Together, Blind Man sau Big Ten Inch Record, dar e greu sa bagi o cariera de aproape 40 de ani intr-o ora si jumatate de concert. Asta e, poate data viitoare.

Dupa Billy Idol si Rolling Stones, acum. Aerosmith… Ce imi mai pot dori? Poate un Rod Stewart unplugged si un Dire Straits (dar fara prafuri daca se poate).

GG Aerosmith! Cei 30.000 de oameni care v-au vazut probabil va vor declara “cel mai tare concert al anului”.

[As pune si o inregistrare cu unul din cantece (da, stiu, cu telefonul), dar nu vreau avocati la usa 🙂 ]

Si doua gherle din presa, asa de dimineata, de distractie: Realitatea.net ne prezinta in cronica de concert un cantec ce nu a fost cantat de fapt (“Janie’s Got A Gun”), iar Romania Libera au pus o fotografie de la un alt concert (nu cel de la Buuresti de aseara). Halal!

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Un comentariu »

  1. zoso said,

    23 iunie 2010 @ 9:41 am

    cu respect, ai baut gaz. rolling stones sunt zei.

    r: coane, mie imi plac mai mult aerosmith. De gustibus non cacibus.

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu