Călugărițele sunt o grupă de insecte destul de familiară și dragă publicului larg. Pentru că, la o simplă căutare pe Internet nu veți găsi o resursă cu suficiente informații, las mai jos o listă de specii cu care vă puteți întâlni la noi în țară, iar pe final, bonus, și o mică listă cu specii care pot fi văzute în restul Europei.

[Portret al unei călugărițe europene (Mantis religiosa), cea mai răspândită și mai cunoscută călugăriță de la noi și din Europa]

În România sunt prezente 3 specii de călugăriță native, insecte prădătoare cuprinse în ordinul Mantodea plus alte trei cu semnalări mai recente, toate trei în expansiune de areal.

1. Călugărița europeană – Mantis religiosa
2. Călugărița pitică – Ameles heldreichi
3. Călugărița cu coif – Empusa fasciata

Celelalte 3 specii semnalate la noi sunt:

4. Călugărița răsăriteană – Iris polystictica – semnalată începând din 2019 la noi, cu o posibilă mică populație la Agigea, neconfirmată încă
5. Călugărița asiatică – Hierodula tenuidentata – semnalată începând din 2019, dar cu o explozie populațională evidentă, prezentă în mai mult de jumătate din județele țării
6. Călugărița pitică mediteraneeană – Ameles spallanzania – cu foarte puține semnalări la noi, destul de disparate teritorial și cu o mică populație în Cluj

Câteva cuvinte și despre biologia lor: călugărițele sunt specii hemimetabolice, ceea ce inseamnă că au trei stadii de dezvoltare (ou, nimfă si adult, iar stadiul de pupă, prezent la fluturi si alte insecte, lipsește). Ouăle sunt depuse laolaltă, sub formă de ootecă.

[Ooteca călugăriței europene (Mantis religiosa) poate avea de la 100 până la 200 de ouă]

La fiecare specie, stadiul de ou coincide cu depunerea otecii, un înveliș dur în care se depozitează ouàle, pentru protecție. Toate călugărițele, indiferent de specie, depun ooteci pe care le ascund fie sub pietre, fie în vegetație (în cazul speciilor semiarboricole), iar când ouăle emerg, zeci de nimfe ies din ootecă, simultan sau aproape simultan, începându-și viața de prădător pur sânge.
Călugărițele sunt specii extrem de vorace, dimensiunea prăzii lor crescând odată cu ele. Astfel, călugărițele de talie mare de la noi pot ataca și consuma prăzi mai mari decât ele: insecte și alte nevertebrate, dar și broscuțe, șopârle mici sau chiar pui de șarpe, dar acest lucru se întâmplă foarte rar, în general atacă prăzi mai mici decât ele.

[O călugăriță europeană devorând una din prăzile sale preferate, o lăcustă cu picioare roșii, probabil Calliptamus barbarus]

Culoarea călugărițelor este preponderent verzuie, dar culorile pot varia, iar la unele specii, culoarea verde este chiar rară (cum este cazul la călugărița pitică, dar si la alte specii sudice).

[În acest montaj sunt specii diferite de călugărițe de la noi, din care se vede că pot avea diverse culori, nu doar culoarea verde]

1. Călugărița europeană – Mantis religiosa

Este cea mai cunoscută călugăriță la nivel european, inclusiv la noi, în România, unde este prezentă în toate județele țării.

[Mantis religiosa, cu una din prăzile sale preferate, o lăcustă pe care o consumă de vie]

Unul din caracterele de identificare sigure este prezența pe coxe (perechea de picioare cu care apuca prada) a unei pete negre.

Uneori, această pată neagră are si o pată mică albă pe interior, pe contur negru: cam 50% din exemplare au această pată albă, restul au doar pata mare neagră, dar mai jos apar alte mici puncte albe, care nu apar la alte specii de călugărițe.

Deși majoritatea sunt verzi, călugărița europeană poate avea și alte culori. Aici, un exemplar de culoare verde, cu un ochi necrozat, probabil în urma unui incident cu o altă călugăriță sau una din prăzi.

2. Călugărița pitică – Ameles heldreichi

Este o călugăriță de talie mică, dar cu ochi țuguiați în sus, ce o fac unică între călugărițele europene ce pot fi văzute la noi.

Culoarea ei este de regulă maroniu deschis, cafeniu sau auriu (insecta este bine adaptată în acest fel pajiștilor stepice unde poate fi găsită), foarte rar verde, infirmând astfel o legendă destul de răspândită potrivit căreia călugărițele ar fi doar verzi – în acest caz exemplarele verzi fiind excepția.

La această specie ochii sunt principalul crieteriu de identificare rapidă, în teren, dar țineți cont că specia este prezentă la noi doar in estul extrem al țării (județele Tulcea și Constanța). Specia este prezentă și în Republica Moldova.

3. Călugărița cu coif – Empusa fasciata

Este o călugăriță ușor de recunoscut după aspectul straniu, de Alien(!), cu antene lungi și abdomenul arcuit, de asemenea o călugăriță de talie mică.

Nimfele pot avea o combinație de culori, verde cu rozaliu (niciodată prezentă la exemplarele adulte). Și această specie este prezentă la noi doar în Dobrogea.

4. Iris polystictica – călugărița răsăriteană – călugăriță nativă, de mici dimensiuni, cu arealul nativ la contactul Europei cu Asia (Ucraina, Armenia etc). La noi ar putea avea o mică populație șa Agigea (dar nu au fost găsite încă ooteci în sălbăticie), iar exemplare răzlețe au fost semnalate la est de arcul carpatic, fiind atribuite unei alte specii vicariante, Iris oratoria (vezi pct. 14 din acest text).
(no decent photo yet)

5. Hierodula tenuidentata – călugărița asiatică

Hierodula tenuidentata este sinonimizată cu Hierodula transcaucasica, desi există încă păreri disjuncte cu privire la această sinonimizare – unii specialiști consideră că H. transcaucasica ar avea spinii de pe picioarele din față complet negri, dar alți autori infirmă acest criteriu de determinare).

Este o călugăriță ce preferă habitatele antropice, cel puțin la noi în țară și în alte țări europene unde se răspândește cu repeziciune. În imagine, o călugăriță asiatică găsită într-o zonă de blocuri din cartierul Floreasca, departe de orice parc.

În prezent, este semnalată în multe țări din Europa – Spania, Slovenia, Grecia, Romania, Bulgaria, Italia, Turcia etc.
În România, are semnalări în multe județe din sudul, estul și vestul țării: în Moldova (în județele Vrancea, Neamț, Iași, Galați, Vaslui, Botoșani, în Muntenia (Ilfov plus toate aproape toate zonele verzi din București, precum și județele, Argeș, Brăila, Buzău, Prahova, Tulcea, Constanța, Giurgiu, Călărași, Dâmbovița, Vâlcea, Olt), în Câmpia de Vest (cu semnalări în Timiș, Arad, Bihor). În afara acestor județe, are semnalări în jud. Cluj, unde are doar câteva observații accidentale în Cluj Napoca (probabil fără populații care să reziste peste iarnă). De asemenea, este prezentă și în Republica Moldova (Chișinău).

[Postură defensivă la Hierodula tenuidentata – aici se observă ușor punctele albe de pe muchiile coxelor, precum și lipsa petelor pe interior tipice la Mantis]

Nimfele au mereu abdomenul îndreptat în sus, ceea ce le face ușor de diferențiat de nimfele de Mantis.

6. Ameles spallanzania – călugărița pitică mediteraneeană

Această călugăriță de talie mică este nativă în bazinul mediteraneean, dar se extinde spre nord, cu ajutorul involuntar al omului (transport de mărfuri, de plante ornamentale, de legume și fructe, turism etc). Este introdusă și în peninsula Crimeea, precum și în alte zone din Europa centrală și vestică, la nord de arealul cunoscut din bazinul mediteraneean). Această specie este prezentă și la noi în țară, cu semnalări în orașe precum Cluj Napoca, Timisoara, Iași etc.

[O femelă adultă de Ameles spallanzania surprinsă pe o tufă de tuia – credit foto: Adrian Ruicănescu]

[[credit foto: Adrian Ruicănescu]

Bonus, prezint informații despre alte specii de călugărițe, fie specii native europene, fie cu semnalări în Europa:

7. Iris oratoria – călugărița mediteraneeană

Deși are câteva semnalări accidentate și diparate la noi în țară, această specie nu are populații cunoscute la noi. Mai mult, conform unui studiu recent publicat, exemplarele de Iris oratoria de la noi se pare ca sunt de fapt Iris polystictica. Eu am fotografiat Iris oratoria în Sardinia, unde este destul de comună.

[Femelă de Iris oratoria depunând ooteca pe o piatră, în Sardinia]

8. Rivetina balcanica – specie nativă în Europa, prezentă la sud de Dunăre, în Balcani (Grecia, Albania, Turcia, Cipru etc)

[Exemplar adult de Rivetina balcanica, fotografiat în insula Milos din Marea Egee, Grecia]

Această călugăriță de mici dimensiuni este prezentă doar în estul bazinului mediteraneean, fără a depăși la vest coasta dalmată.

9. Empusa pennata – specie nativă în Europa, prezentă în Peninsula Iberică și Peninsula Italică

[Un adult de Empusa pennata, fotografiat în Sicilia]

10. Sphrodomantis viridis, o călugăriță din nordul Africii, în expansiune de areal în sudul Europei. Atenție la punctul albicios de pe tegmine (cele care acoperă aripile), ușor diferit (mai mare comparativ cu dimensiunea tegminei) de punctul albicios de la Hierodula tenuidentata.

[credit foto: Gabriel Martinez]

11. Hierodula patellifera – călugărița uriașă asiatică, introdusă în bazinul mediteraneean. Aceasta are observații în sudul Europei (majoritatea pe coasta dalmată în Balcani, nordul Italiei și sudul Franței). Se diferențiază de Hierodula tenuidentata prin țepii mari de pe procoxe.
(no decent photo yet)

12. Rivetina baetica – specie nativă în Europa, prezentă în Peninsula Iberică, dar și Sicilia
(no decent photo yet)

13. Miomantis caffra – o călugăriță sudafricană, introdusă, semnalată doar în vestul extrem al Europei. Venită tot pe cale maritimă, cu ajutorul omului, această călugăriță sudafricană are extrem de puține observații recente, doar în Portugalia, toate în preajma Lisabonei.
(no decent photo yet)

14. Ameles decolor – călugărița palidă – călugăriță nativă, de mici dimensiuni, cu arealul nativ pe coasta dalmată (Croația, Muntenegru, Albania etc)
(no decent photo yet)

15. Miomantis paykullii – călugărița egipteană, o călugăriță nordafricană, cu semnalări destul de dispersate în afara arealului nativ, în Cipru, sudul Turciei, dar și Spania.

De notat, legat de acest subiect, că la noi există și falsa călugăriță, Mantispa styriaca, de fapt un neuropter.

Și tot bonus, tot pe final, vă las să vă delectați cu portretul unui alt prădător pur sânge, un ortopter de talie mare care este specializat în vânătoarea de călugărițe: Saga pedo, un cosaș cu aspect impunător.

[Caldele mele mulțumiri merg către Adrian Ruicănescu, Alexandru Pintiloaie, Alex Rădac, Maximilian Teodorescu, Ștefan Iorgu, Gabriel Martinez, Adrian Axinciuc, care m-au ajutat cu info și fotografii pentru compilarea acestui material]