Cat de putine lucruri stii despre condus dupa sute de mii de kilometri
Numai cu ultimele mele doua masini (Terranoidul si Patrolozaurul) am facut cate 100.000 de kilometri. Asa ca mi-a fost greu sa raspund sambata in chestionar cati kilometri am facut la volan de cand am luat permisul de conducere. Si pana sambata ma consideram un sofer experimentat, judecand dupa numarul total de incidente raportat la kilometrii parcursi. [atentie, post lung, nerecomandat celor care se cred Mikka Hakkinen].
Aveam sa imi dau seama catde mult ma inselam si cat de mult iti poate fi afectata propria perceptie in lipsa unor repere clare, de netagaduit. Ma uitam pe statisticile cu accidente din cadrul cursului si realizam cat de mult risc uneori pe lungile drumuri care cica imi fac viata frumoasa. Pe scurt, este vorba de un curs de sofat defensiv organizat de Scoala de Pilotaj Titi Aur, la care am fost invitat sa particip de catre Petrom, in cadrul unui program de responsabilizare a soferilor din „Redescopera Romania„.
Cursul a fost foarte bine structurat, poate cu prea putina parte practica dupa gustul meu, dar mi-a dat de gandit la modul serios. Si invit pe oricine conduce zi de zi sa faca acest curs sau macar sa reflecteze la modul serios la cele scrise mai jos.
Impresionat de vorbele unor piloti grei (care s-au descurcat excelent ca traineri, trebuie sa recunosc, chit ca din defect profesional le-am tot vanat greseli de-a lungul zilei de instruire) care ne prezentau intr-un mod extrem de riguros riscurile rezultate din treaba asta cu soferia, mi-am facut o introspectie sa vad unde gresesc si cand risc. Si stau rau de tot (le-am pus una calda una rece sa nu ma sperii prea rau), si mi-a trebuit ceva vreme sa ma hotarasc sa recunosc: da, am mai multe probleme care imi pun permanent in pericol viata mea si mai ales a altora cand sunt la volan:
Calda: Uitatul in oglinzi – aici stau bine, iau un punct. Ma asigur permanent in cele trei oglinzi la interval de cateva secunde (exceptie notabila – la offroad cand esti singur, nu mai folosesti oglinda retrovizoare, e greu de crezut ca mai vine cineva dupa tine pe coclaurii aia). Dar am vazut multi soferi care nu se uita in oglinzi decat cand vor sa schimbe directia de mers, iar in oras e unul din factorii principali in multe accidente usoare si nu numai. Era si un banc pe tema asta, cu soferul de tractor care se uita in oglinda doar cand se barbiereste… Eu mi-am facut un obicei, mai ales in oras, unde schimbatul benzii fara asigurare sau slalomul printre masini sunt la ordinea zilei: sa ma prefac ca ma urmareste cineva. In felul asta supraveghez oglinzile mult mai des. Ca doar sunt urmarit, nu? 😀
Rece: Concentrarea la drum – aici stau foarte prost: mananc la volan, beau apa sau alte sucuri fara sa cer ajutor copilotului (sau cand sunt singur, nu trag pe dreapta si sunt situatii cand ma intond dupa sticla prin cele mai ciudate locuri din masina), vorbesc muult, exagerat de mult la telefon FARA handsfree, ma uit in GPS mai mult decat trebuie (sunt tentat sa ma uit la kilometrii parcursi, timpul estimat si alte dracovenii de informatii de pe afisaj de care chiar nu am nevoie la volan), stau pe Internet (!), umblu in setarile casetofonului sau ale iPodului, sms-uri de tip pingpong (diferenta este ca ei sunt acasa sau la birou, eu pe drum), uitatul dupa pasari si animale salbatice – o indeletnicire nobila aparent, dar extrem de periculoasa din punct de vedere . Deci zero puncte – rau de tot aici. Aici cred ca am cel mai mult de lucru. Mai ales cu pasarile.
Calda: Folosirea franei de motor – aci stau foarte bine, o folosesc si vara, indiferent de tronsonul de frum. Putina lume stie ca frana de motor e sigura si nu uzeaza rotile, placutele de frana si celelalte componente ce pot sa iti joace surprize in curbe sau pe serpentine, cand ai nevoie de frana de picior. Si aici am surspins multi soferi mergand cu piciorul pe frana pe un sector de cativa kilometri de serpentine (la vale) sau care pun frana in fiecare curba. Se uzeaza mai rau franele (placute, saboti, discuri, dupa caz), creste consumul de carburant, creste riscul de cedare a franelor prin supraincalzire.
Rece: Autocompetitia – imi e rusine sa recunosc, dar pe drumurile cunoscute sunt tentat sa ma intrec … cu mine insumi. Adica: de exemplu pe Valea Jiului de cate ori merg, indiferent de masina, perioada zilei sau de starea carosabilului, incerc sa imi bat „recordul” personal de viteza medie pe defileu. 60 km/h. Nu-mi ajuta la nimic si ma expune la mari perocole – e un traseu periculos, fara vizibilitate, cu multe si frecvente lucrari la carosabil semnalizate precar, cu multe masini de tonaj sau utilzaje cu potential periculos. Si Defileul Jiului nu e singura zona de autocompetitie pentru mine.
Calda: Verifica starea masinii inainte de cursa. Aici stau bine, mai ales ca sunt si putin (dar putin) neam de mesterica si imi place sa am masina in regula. Am zeci de becuri de rezerva la mine pentru ca urasc sa nu fiu vizibil in trafic. Si vizibil inseamna si mai ferit de neplaceri.
Calda: Anticiparea scenariilor la volan – aici stau destul de bine: imi imaginez mereu copii care sar in fata masinii, camioane care intorc pe banda continua etc, pentru ca soaseaua est ein continua schimbare. Este un joc inofensiv, care sporeste atentia la volan, excelent pentru drumurile lungi. Uneori, cand conditiile de trafic permit, franez brusc sau derapez controlat pentru a testa limitele vehiculului in conditiile de carosabil si meteo date. De exemplu la intrarea in serpentinele dintre Predeal si Timisul de Sus incerc de doua trei ori frana, progresiv, in ace de par diferite, pentru a sti limitele respective inainte sa le folosesc „pe bune”.
Rece: Plecatul cu mintea pe aratura – si asta imi e rusine sa recunosc, dar mi se intampla: chiar daca nu folosesc un telefon, GPS, ipod sau nu ma uit dupa cai verzi pe pereti, ma gandesc la ei. Sunt cu ochii la drum, dar cu gandul in alta parte. Nu mai sunt atent la ce e pe carosabil, mintea imi fuge la tot felul de lucruri (afaceri, agenda zilnica, balarii fara sens care imi iau din atentia cuvenita condusului) si asta e la fel de rau ca vorbitul la telefon sau expedierea de SMS-uri.
Calda: Urmarirea miscarilor si gesturilor participantilor la trafic. – stau bine pentru ca am un pitic: imi place sa ma uit in ochii oamenilor, inclusiv la volan. De multe ori acest mic detaliu poate sa iti salveze viata. Atentia la volan este, in opinia mea, un mix de „uita-te la stopuri si semnalizari”, „uita-te la toti participantii in trafic”, „uita-te in oglinzi permanent”, „uita-te la ce fac oamenii in masina” etc. Acest mix poate ajuta la reactii mai rapide si la frane puse mai din vreme, care te pot scoate din zona critica. Am testat la curs pe propria piele rapiditatea reflexului de a frana: media e intre 0,5 si 0,75 secunde, eu am scos cel mai putin 0,34 secunde, iar Agustin Radu 0,31. Cu toate acestea, timpul REAL, in trafic de a lua de volan sau de a reactiona la ceva iesit in fata este de peste o secunda, ajungand pana la 1,5 spre 2 secunde… Iar intr-o secunda automobilul face:
– 6 metri pe secunda la 22 km la ora (iar socul resimtit la simulator nu e printre cele mai placute, chit ca eram PREGATIT de impact)
– 30 de metri la 110 km/h. Adica la cele doua secunde in care poti interveni, ai o plaja de 60 de metri in care e aproape imposibil sa eviti o coliziune. De aceea e bine sa lasati distanta intre voi „de doua secunde” – de unde si regula celor doua secunde reptata si ras-repetata de monitori la cursul de sambata. La 130 km la ora pe autostrada, lasati 100 de metri pana la masina din fata. In Cehia am invatat ceva: erau semne pe carosabil car eiti spuneau cat de departe sa stai de masina din fata. Pentru ca in Romania semenele astea inca nu sunt o practica prea comuna (adica nu-s deloc), m-am obisnuit sa stau la departare de masina din fata pana la punctul in care nu mai pot citi numarul. Asta functioneaza la mine, e posibil ca la altii cu vederea mai slaba sa nu functioneze. Dar faceti-va voi singuri un sistem prin care sa pastrati aceasta distanta.
Rece: Tailgating – pe romaneste mersul prea aproape de masina din fata. Pe autostrada este foarte periculos, riscul de accident grav sau de rasurnare fiind foarte mare. Si aici am nota mica, ma mai ia damblaua din cand in cand, trebuie sa mai reduc din astfel de accese. Cititi despre tailgating si pe Wikipedia, sunt tari in care primiti amenda pentru asa ceva
Calda si rece: Purtarea centurii – Mi-am descoperit dubla personalitate: am momente in care pun centura din reflex, dar si momente in care reflexul ramane fara lecitina si ma trezesc dupa cateva minute sau zeci de minute ca nu mi-am pus centura. ma consoleaza gandul ca de cate ori sunt cu oameni in masina ii verific, si instinctiv o pun si pe-a mea. Deci ar trebui sa imi interzic sa mai merg singur cu masina, ceea ce e cam greu pentru stilul meu de viata actual :D. Un alt aspect important: desi nu e oblgatoriu decat la drum lung, e important ca toti ocupantii sa poarte centura. In caz de accident, pasagerii din spate (si mai ales cei care stau pe mijloc, intre scaune, la palavre) pot fi adevarate ghiulele care vin cu 2-8 G peste scaunele din fata. In plus, vei plati pentru ei in caz de vatamare corporala.
Concluzia? Eu am tras una (in ceea ce ma priveste): Nu se pune problema de puctaj, ci de cate necunoscute intervin in formula
Vm=SUM (F1:F100)*CRaa, unde:
Vm – Viata mea
Fi – factori de risc
CRaa – cota de risc de accident auto. Pentru ca stiti cum e vorba aia: degeaba porti centura 50 de ani la rand, daca in ziua in care vrei sa te apuci sa mergi in scaun cu rotile uiti sa o porti. Dureaza trei secunde pusul, trei secunde eliberatul. Dar poate influenta mult timpul de mers pana la paine sau pana in parc cu nepotii cand vei fi batran.
Evident, formula e din burta, dar concluzia ramane: orice faceti la volan, conduceti prundent: mersul cu masina nu este o cursa si nici o speciala de asfalt. Este si trebuie sa ramana o metoda de deplasare rapida si nu un contract cu bisturiul sau lumanarea.
In rest, despre curs numai de bine: simulatoarele sunt o experienta unica, pregatirea unui sofer care merge zi de zi in trafic fiind extraordinara, mai ales pentru situatiile extraordinare. Baietii (pilotii) au fost la inaltime: i-am zgandarit cu chestiuni de pilotaj si ii vedeam cum frematau, era clar ca postura de trainer nu le era cea mai prielnica (si mi-ar placea sa fac si un curs de pilotaj cu ei sa vad diferenta de abordare :D). Iar masinuta cu doua punti motoare este fascinanta, imi aduce aminte de mersul pe zapada mare sau pe noroi doar cu tractiunea spate: doar ca aici era pe asfalt si pilotul din dreapta te „facea” rau din al doilea volan. Si printre cauciucurile de pe margine se strange putin tegumentul pe alocuri…
Cu ce am plecat eu de la curs? In afara de doi piloti prieteni (cu care sper sa mai am ocazia sa povestim despre masini): am plecat cu un decalog de conduita preventiva la volan.
1. Verifica masina! Ce e mai scump, un bec sau un sicriu?
2. Fii atent la drum! Lasa tigarile, ipodul, telefonul si orice altceva.
3. Uita-te in oglinzi! 360 din cinci in cinci secunde! Sau inlocuieste cinci cu orice numeral cuprins intre 1 si 9.
4. Foloseste frana de motor! Nu o pastra pentru iarna, si vara iti poate salva viata, bonus si din portofel cate ceva.
5. Foloseste centura permanent! Inclusiv pentru pasagerii locurilor din spate, care pot fi inamicul tau nr 1 intr-o coliziune.
6. Nu te mai grabi! Nimeni nu e mai important decat tine. Examenele se pot da din nou, deadline-urile se prelungesc, la magazin deschide si maine etc.
7. Anticipeaza ce poate fi mai rau! Mai bine sa stai cu frica decat cu o lumanarica.
8. Pastreaza distanta! Daca vrei sa sudezi masini du-te la un service si angajeaza-te tinichigiu auto.
9. Respecta-i pe cei din trafic! Si vei fi si tu respectat. Chiar daca esti in Romania, mai vezi si oameni normali, educati si atenti.
10. Educa-i si pe cei din jur! Dupa ce termini cu barnele din ochiul propriu, deschide aceste tipuri de discutii si cu apropiatii tai. Cum fac eu cu voi acum.
Multumesc Petrom pentru aceasta sansa de a trece in revista lucruri esentiale pentru un sofer, indiferent de experienta sa la volan. Este o dovada de gandire strategica pentru Petrom sa ne pregateasca suplimentar pentru traficul #dinRomania.
Au mai scris despre curs Vlad Petreanu, Alex Farca, Mircea Mester, Augustin Radu, Andra Zaharia, Hoinaru, Raluxa (guest post). Si poze aici (sau click pe poze pentru galeria foto).





Crezi că ştii să conduci? | impresii din lumea mare said,
6 iunie 2011 @ 3:02 pm
[…] edit: Au mai scris despre curs: Andra Zaharia, Vlad Petreanu, Doru Panaitescu, Mircea Mester, Augustin Radu, Hoinaru, Raluxa. De profesie farmacist, Alexandru este […]
Scoala de conducere defensiva Titi Aur said,
6 iunie 2011 @ 6:15 pm
[…] de Razvanbb, precum si cu linkuri catre oameni mai cu talent la scris decat mine: Vlad Petreanu si Doru Panaitescu. MUSAI sa le […]
Nicu said,
7 iunie 2011 @ 9:31 am
Conduc destul de rar, mai ales in afara localitatii, pentru ca stau prost la capitolul „rabdare ca esti blocat in trafic”. Conduc defensiv, atent in permanenta chiar si pe un drum ce l-am parcurs de zece ori si chiar de nu am parteneri de trafic si sunt singur pe sosea. Niciodata nu ma culc pe o ureche in ideea ca ma consider un sofer experimentat. E mai bine asa, ca sa constientizez corect drumul si pericolele.
Când ceea ce știm nu se potrivește cu ceea ce ar trebui să știm… | Sorin Grumazescu said,
7 iunie 2011 @ 10:23 am
[…] toți care am fost prezenți, adică Ionela Năstase, Andra Zaharia, Vlad Petreanu, Bobby Voicu, Doru Panaitescu, Augustin Radu, Vlad Bălan, Mugur Pătrașcu, Adrian Mihălțianu, Mircea Meșter, George Buhnici, […]
Cum condusul defensiv iti poate salva viata | Andra Zaharia said,
7 iunie 2011 @ 10:33 am
[…] Vlad Petreanu, Alex Farca, Mircea Mester, Augustin Radu, Hoinaru, Raluxa (guest post), Vlad Balan, Doru Panaitescu, Sorin […]
Marketeer.ro – digital marketing pioneer » Ganduri de drum lung said,
11 iulie 2011 @ 11:45 am
[…] o urmare fireasca a constientizarii pericolelor pe care le implica sofatul pe distante lungi (sau introspectia severa pe care mi-am facut-o dupa participarea la cursul de sofat defensiv de la Scoala de pilotaj a lui […]