Cate ceva despre bucataria italiana si o invitatie

In ultimii ani mi se facuse lehamite de bucataria italiana. Poate ca e si vina cliseelor din societatea bucuresteana, unde oamenii cu ceva pretentii nu mai puteau sa manance decat mascarpone, sa bea chianti (exceptandu-i pe cei care din snobism nu comanda decat Brunello del Montalcino) sau sa ceara pasta al dente, desi nu prea pot digera pastele gatite asa.

Momentul culminant in care am divortat de bucataria italiana a fost o seara in care, ajuns cu 10 minute mai devreme la restauratul italina X din nordul Capitalei unde facusem o rezervare, am asistat lao faza naucitoare.

Eram cu cineva si, pentru ca ajunsesem mai devreme, nu aveam masa. Am fost invitati sa bem ceva din partea casei la bar. Pana aici, nimic suspect. La un moment dat, langa noi, pe un scaun inalt de la bar s-a proptit un țaț. Acesta este soțul țaței, adica un neghiob care ne-a stricat seara.

Initial am incercat sa ignor melteanul imbracat cu pulovar in carouri peste camasa in dungi, descheiat la camasa si cu un kilogram de aur la purtator. Melteanul insa a inceput sa se ratoiasca la chelner:

– Cee vin ai acolo-sa la tine, cel mai scump?

– Pai.. vinul X.

– Da incoace repede o sticla.

Chelnerul se conforma, deschizandu-i de indata o sticla din cel mai scump vin. La care melteanul urla ragusit, sa il auda tot restaurantul:

– Aaa, si nu-mi dai si un Pepsi sa fac un carcalete?

Desi m-am bucurat sa aud un cuvant din categoria etimologie necunoscuta, seara a fost total compromisa.

Ani de zile mai tarziu am redescoperit mancarea italiana autentica, evident unde altundeva decat in capatul sudic la cizmei, in Sicilia. Am avut si norocul de a testa restaurantele din Catania, Taormina sau Ragusa Ibla, unde dieta mediteraneeana este usor de tinut: pestele proaspat, fructele si legumele, uleiul de masline, specialitatile de branza sunt laindemana si la preturi bune.

In Taormina am asistat si la o demonstratie de maiestrie. Oprindu-ne noi la un restaurant de pe marginea drumului, am luat aparatul sa fac vreo trei patru cadre de peisaj. Dar nu am apucat sa parasesc terasa. In bucatarie se zarea silueta unui italian in varsta, care gatea simultan pentru noi la nu mai putin de patru tigai odata:

Nu va spun cat de buna a fost supa de rosii sau dorada gatite tot de musiu.

O nota speciala pentru piata de peste din Catania. Este de departe una din cele mai bine aprovizionate piete de peste din Europa, dupa cum se lauda localnicii. Zeci de feluri de peste de Mediterana si fructe de mare incep sa fie “cantate” de vanzatori inca de la 7 dimineata. Iar unii pesti aratau ca de pe alta planeta:

La 8.30 cand am ajuns in piata, pestii cei mari, tonii, pestii spada, doradele si grouperii erau deja hacuiti.

Dar cel mai tare am fost impresionat de mancarea gatita in casa de prietenii mei italieni, la un cuptor vechi de 130 de ani, unde pizza se coace numai la foc de lemne de maslin, ceea ce ii confera un gust aparte. O imagine nu grozava cu pizza din cuptor, dar nu pot sa va spun cat a fost de buna.


Foto de Andrei Zdetovetchi

Asa ca va recomand cu draga inima Sicilia, daca vreti sa mancati italieneste si fara meltenii descrisi mai sus.

Si pentru ca am pomenit in titlu si de o invitatie, nu va las cu pofta in cui. Ca sa va alin durerile glandelor salivare sublinguale, va omenesc cu o alternativa: in aceasta seara, de la 20.00, restaurantul The Harbour organizeaza o seara italiana. Carpaccio de vitel cu rucola si parmigiano, salata frisee cu prosciutto si branza, linguine, tiramisu si trei vinuri excelente prezentate de Cezar Ioan de la Vinul.ro Detalii pe pagina lor de Facebook.

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu