Câteva fotografii cu Olympus (partea întâi)

De ceva timp cochetez cu ideea de a trece de la Sony la Olympus. Motivele vor fi detaliate mai jos. Poate și pentru că uzura aparatelor mele Sony a devenit deranjantă după atâția ani de utilizare în condiții grele, dar și Olympus are (mai nou) ce pune la masa tratativelor.

Cu sprijinul Olympus MGT, am testat pana acum două obiective de care am neapărată nevoie pe teren.

Primul este un obiectiv tele de 300 mm, cu dimensiuni compacte, mult sub echivalentul greilor (Canon-Nikon-Sony). Calitatea fotografiilor este excepțională, obiectivul fix fiind robust și extrem de “sharp”.

Mai jos un exemplu: 

[Această pasăre de pradă mi-a pozat de aproape în Sicilia, dar este o specie americană, scăpată de șoimari probabil – Parabuteo unicinctus]

Desigur, nu pentru specii aduse de om mersesem eu la poalele vulcanului Etna…

[O apariție mai rară pe la noi, dar extrem de comună în insulele sudice – stârcul de cireadă – Bubulcus ibis]

Am testat obiectivul și în condiții de mare viteză, subiectul meu preferat pentru aceasta fiind pitulicile – cine a fotografiat vreodată pitulici știe ce zici și știe și setul aferent de înjurături de la strămoșii lor din Mezozoic încoace.

[Mică, mică, dar greu de prins – pitulicea mică – Phylloscopus collybita]

Ba mai mult, în condiții de viteză de reacție necesară la vederea lighioanelor întâlnite pe traseu, ca să nu mai stați să montați alt obiectiv, tele-ul de 300mm se descurcă de minune și la alte subiecte mici, e drept că nu așa rapide – când stau.  Cum e șopârla de mai jos (fotografiată de la câțiva metri). Această fotografie este singura pe care am lăsat-o la crop 100% să vă bucurați de detalii. Acum, na, sper să nu o furați să vă îmbogățiți voi cu ea. Dacă da, să-mi ziceți și mie, eu nu am reușit să mă îmbogățesc din fotografie și nu știu pe nimeni să fi reușit. 

[Șopârlele endemice sunt specialitatea mea – a fost nevoie să merg iar in canionul Pantalica din Sicilia pentru această șopârlă de ziduri siciliană – Podarcis waglerianus]

Al doilea este un obiectiv macro de 60 mm, având dimensiuni reduse, care intră în orice buzunar. Calitatea fotografiilor este excepțională, mai ales că distanța minimă de focus este de doar 19 centimetri. Iată o broască pictată, fotografiată în Sicilia la limita focusului.

[Discoglossus pictus – unul din amfibienii doriți de toți fotografii de herpetofaună din Europa]

Am avut ocazia să folosesc obiectivul de macro noaptea, la cameleonii africani din Peloponez, Grecia. Specia este introdusă aici de om (nu se știe dacă intenționat sau accidental) din vremuri istorice, dar asta nu-i face mai puțin frumoși.

[Un cameleon african, abia născut cetățean grec – Chamaeleo africanus]

Dar ziua obții cele mai bune culori. Cum aș zice eu înfuriat de puzderia de subadulți pricăjiți… “dar nu găsesc și eu un adult grăsuț pe soare??” Doar că acesta nu e un subadult oarecare… Mai ales că nu are picioare… din născare!

[Unul din cei mai frumoși subadulți europeni, ofisaurul – Pseudopus apodus]

Și au fost și adulți și a fost și soare. Și pentru afurisitul ăsta am ridicat vagoane de pietroaie și am întreprins zeci de ture în mai multe țări.

[Acest șarpe-leopard (Zamenis situla) își apără reputația de mare… fante arboricol. După ani de zile, l-am găsit într-un migdal pe ditamai găliganul]

Verdictul meu a fost clar: o plăcere să găsești lighioane când știi că te ajută sculele, deci mai mergem pe teren!

[va urma]

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu