Concurs: Rapirea din birou
Da, de azi e oficial. Saptamana asta am cel mai tare contract de consultanta din 2007 incoace. Nu sunt platit nici sa tin traininguri, nici sa acord consultanta de marketing, nici sa organizez sedinte de brainstorming, nici sa imprietenesc bloggerii cu vreun brand avid de Social Media, nici sa testez vreo masina sau sa tin vreo prelegere despre pasiunile mele. Saptamana aceasta sunt platit sa fiu terorist. Mai exact sunt platit sa rapesc un corporatist.
Update: Am ales lista scurta de castigatori. O gasiti aici.
Vorbesc foarte serios. Delta Nature Resort este artizanul acestei idei prin care voi reda unui om de birou acces la viata, la viata salbatica, la natura si la relaxare. ma rog, cat de relaxat poate sa fie un om care va fi luat din papuci (papucii de firma, desigur) si dus in mijlocul naturii, intr-un superb complex de vacanta de cinci stele care nu mai are nevoie de nici un cuvant de lauda mai mult decat este deja spus.
Concret: misiunea mea din aceasta saptamana este sa las trainingurile deoparte, sa iau cele doua aparate foto si sa fug cu victima spre Somova, acolo unde ne vor astepta gazdele noastre. Din program:
Miercuri: rapirea, drum de offroad presarat cu fotovanatoare, vizitarea unor locuri cu fauna deosebite si o cina pe cinste la hotel.
Joi: plimbare cu barca dupa tot felul de specii de pasari de apa si alte lighioane. fotovanatoare din rasputeri si evident drumul spre casa pe alta ruta, sa nu cumva sa ne plictisim.
Veti merge cu o masina de teren, va veti plimba cu barca pe canale, veti vedea peisaje superbe si veti vedea foarte, dar foarte de aproape animale si pasari salbatice de care Romania si in special zona Dobrogei de Nord si a Deltei nu duce lipsa.
Ce aveti de facut pentru asta? Nu mare branza. Sa va inscrieti in acest concurs-fulger (atentie! – data limita de inscriere este maine, marti 28 august, ora 16.00, deci aveti 24 de ore la dispozitie). Pentru a va inscrie in concurs este suficient sa publicati aici pe blog un comentariu de maxim 1000 de semne in care sa raspundeti la o intrebare simpla:
„De ce sa te rapeasca Doru Panaitescu si sa te duca pe tine la Delta Nature Resort pentru doua zile?”
Pentru a participa mai trebuie sa indepliniti urmatoarele conditii (fiti foarte atenti la enunt!):
– sa aveti peste 18 ani impliniti
– sa lucrati intr-o corporatie (in acceptiunea mea o corporatie este o companie care are minim 100 de angajati)
– sa aveti la voi miercuri dimineata costum de baie pe sub hainele „office” [mentiune – am primit deja intrebarea „ce te faci cu nudistii” – daca nu va purta nimic pe dedesubt voi considera ca e un nudi-vamaioto-corporatist si il voi accepta asa cum este :D]
– sa aveti la voi un minim de bagaj (periuta de dinti, haine de schimb etc). Bagajul trebuie sa aiba maxim 25 de litri (un rucsacel de umar). Exclus truse de machiaj, uscator de par, pantofi cu toc sau cutie de table.
– [cel mai important] sa aveti cum sa fiti rapiti de la birou. Adica sa vorbiti cu seful/sefa/directoarea/domnul bec sau sa plecati fara sa dati vina pe mine sau pe cei de la Complex. Si, ca sa va fac munca mai usoara, o sa dau sefului celui rapit un set de 5 tablouri cu fotografii cu Delta Dunarii, pasari, nuferi si alte alea pentru a lubrifia semnarea cererii de concediu care va trebui aprobata „fulgericeste”.
Ati ghicit desigur ca nu e tocmai o rapire. Practic, miercuri dimineata voi selecta trei cetateni (locurile 1,2 si 3 in ordinea in care imi vor placea comentariile voastre). Si voi merge pe la voi pe la birou. Primul pe care il gasesc cu costum de baie, bagaj pregatit si liber de la sefu’ il urc in masina „cu cagula in cap”, cel putin pana parasim parcarea in vazul inlacrimat al ghinionistilor sai colegi.
Important: nu facem discriminari! Poti fi de 1 an in companie sau de 10. Poti fi director de marketing sau asistent de departament. Poti avea salariul 250 de euro sau 5000 de euro [de regula intre]. Poti sa fi mers de zeci de ori in Delta sau niciodata. Am pentru tine exact escapada de care ai nevoie, iar daca mai ai si zile de concediu neluate (stiu eu pe unii care nu si-au luat de anul trecut toate zilele de concediu, daramite anul asta…), atunci esti victima perfecta pentru #rapireadinbirou.
Asadar, ce mai asteptati? Uitati-va cu atentie pe profilul meu de Facebook la albumele foto Offroad, respectiv Pasari si alte lighioane si veti vedea ca nu glumesc. Sa curga inscrierile!
[revin cu detalii si cu raspunsuri la intrebari mai tarziu]
Note, detalii si precizari:
1. Plecarea se face din Bucuresti, se asigura casa masa si distractie. Daca sunteti din provincie, trebuie sa ajungeti cumva in Bucuresti miercuri dimineata.
CiprianB said,
27 august 2012 @ 3:32 pm
Extraordinara ideea! Asa ceva nu am mai intalnit in Romania. Numai tu puteai sa fii artizanul. Pe cand rapiri si din provincie (Maramures) ? 🙂
Larisa Perde said,
27 august 2012 @ 3:47 pm
“De ce sa te rapeasca Doru Panaitescu si sa te duca pe tine la Delta Nature Resort pentru doua zile?”
Cei de la L’oreal ar zice: „Pentru ca meriti”. Sa vedem:
1. sa aveti peste 18 ani impliniti- checked (prezint buletinul, la nevoie:)
2. sa lucrati intr-o corporatie (in acceptiunea mea o corporatie este o companie care are minim 100 de angajati)- e mai mult decat o corporatie, e o super corporatie, mare si frumoasa (Unilever)
3.sa aveti la voi miercuri dimineata costum de baie pe sub hainele “office”- verde e ok?;)
4. sa aveti la voi un minim de bagaj (periuta de dinti, haine de schimb etc). Bagajul trebuie sa aiba maxim 25 de litri (un rucsacel de umar). Exclus truse de machiaj, uscator de par, pantofi cu toc sau cutie de table.- Cea mai mare provocare- promit.
-5. [cel mai important] sa aveti cum sa fiti rapiti de la birou. Adica sa vorbiti cu seful/sefa/directoarea/domnul bec sau sa plecati fara sa dati vina pe mine sau pe cei de la Complex. Si, ca sa va fac munca mai usoara, o sa dau sefului celui rapit un set de 5 tablouri cu fotografii cu Delta Dunarii, pasari, nuferi si alte alea pentru a lubrifia semnarea cererii de concediu care va trebui aprobata “fulgericeste”.- Am cea mai tare sefa, deci e posibil.
P.S. Nu am fost in Delta pana acum, iar asta, probabil, imi va dubla experienta. Mi se pare cool proiectul si vreau sa il traiesc pe propria-mi pielea. Stiu sa inot, nu am rau de masina, sunt un interlocutor placut si vreau sa-i duc sefei mele cele 5 tablouri. Pentru ca merita:)
Larisa
Doru Panaitescu said,
27 august 2012 @ 3:52 pm
Heh, prima inscriere valida! Poti trimite si coelgilor tai, sa stii 🙂
cip said,
27 august 2012 @ 3:54 pm
Pfa, sa nu-mi zici ca sunt prima 🙂
Daca da, se pune asta ca punctaj pentru rapire? Nu de alta, dar intr-un alt tab am deschisa cererea de concediu pentru miercuri, joi si vineri, periuta de dinti si haine de schimb la purtator si deja mi-a crescut adrenalina 🙂
Doru Panaitescu said,
27 august 2012 @ 3:55 pm
Greu cu mersul pana acolo. Daca iei un avion ai o sansa 🙂
Doru Panaitescu said,
27 august 2012 @ 4:04 pm
te astept cu comentariul!
Oana Turturica said,
27 august 2012 @ 4:11 pm
Salut! Mi-ar placea sa fiu rapita intrucat mi s-ar parea cea mai tare faza ever sa fiu in mijlocul saptamanaii, pe nepusa masa, cand toata lumea se asteapta sa ma gaseasca la birou, in mijlocul naturii, intr-un loc departe de birou.
unde mai punem ca locul ala se cheama delta dunarii, ca nu am avut concediu pe anul asta si ca spre marea mea rusine nu am ajuns inca acolo, am un aparat foto cu care ma joc in timpul liber si chiar cred ca pot sa arat lumii la nivel fotografic ca tarisoara asta chiar merita in ciuda nebuniei socio-politice si ca avem o imagine distorsionata.. blablabla.. ca scriu pana maine. asa ca: pick me, te rooog! 🙂
Alexandra Georgescu said,
27 august 2012 @ 4:16 pm
In acest caz, vreau sa ma las rapita.
Mihai Martinescu said,
27 august 2012 @ 4:25 pm
Foarte tare Dorule. Pacat ca nu mai sunt intr-o corporatie ca m-as fi inscris fara sa stau pe ganduri (a se traduce dupa ce imi anuntam seful). Felicitari pentru proiect. Am pus deja linkul pe pagina mea de facebook si poate iti gasesc cativa corporatisti.
Ma voi multumi ca cateva poze, daca tablourile sunt toate date.
ruxa said,
27 august 2012 @ 5:13 pm
eu nu zic nimic de rapire, nu ma calific, oricum, ca nu’s corporatista, da’ trebuie sa zic de loc, ca’l stiu, am stat acolo, si e wow! chiar acu’ vreo saptamana povesteam cuiva de el ca exemplu de loc in care eu n’am avut nimic, dar absolut nimic, de comentat :))))
sburlea said,
27 august 2012 @ 5:17 pm
AS – sint usor peste 1.000 de semne dar probabil o sa zambeasca cineva
Uite d-asta vreau sa ma inscriu, ca asa se intampla printre corporatisti :))))
Si era pe vremea pliznotelii. Ca urmare a unor cursuri intensive de leadership situational, trecusem de la stadiul de Click manager la cel de Head of forward. Tinteam cu tarie catre Group Reply Director. Pana atunci insa, trebuia sa interactionez cu Contabilitatea. Asta era un fel de relatie gheboasa pentru ca la fiecare interactiune ma incordam ca un arc. De obicei, de nervi. E de mentionat ca nu am o aplecare deosebita nici spre conta, nici spre chimie – am fost si eu mic si bolnav.
Asadar, aveam o colega – Dra Conta sa-i spunem, de dragul discutiei. Si iaca asa, minim dupa fiecare deplasare treceam pe la ea sa-mi semneze decontul si sa-mi faca plata. Intr-una din zile avusesem noroc si de-acum stateam la colt, pe coji de nuca si-mi scriam iar documentele. Cu aceasta fericita ocazie am surprins un dialog:
– Alo, mama?
– Da iubita mea Conta…
– Mai mama, mie imi e cam rau… O fi de la raceala?
– Pai nu stiu mamica…
– Nu stiu nici eu da’ iau niste pastile si mi se pare ca nu prea sint de raceala astea…
– Pai, de ce?
– Pai ma simt cam rau de la ele…
– Ce pastile iei tu, fata mamii?
– Nustiudecare
– Aoleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeu
– Ce e, ce e?
– Mai mama tu esti cam proasta, ai luat de acasa pastilele de inima ale lui tac’tu pe care si le cauta de trei zile!
[Dra Conta avea scarba de receptor si vorbea pe speaker]
Am ras ca dementu’, am terminat hartiile si am plecat in viata. Am revenit la birou in jurul pranzului si m-am parcat direct in bucatarie pentru o discutie cu niscaiva oameni, dialog pentru care uitasem sa fac rezervare de sala. Si vine mandra, infometata tare. Eu eram fascinat, o urmaream cu ochii holbati asteptand sa o dea in vreun dans, preinfarct, ceva. Si o vad cum se indreapta mladios spre frigider si scoate un borcan cu ciorba… Pe care il baga direct in cuptorul cu microunde si da play la caldura. Eram deja in pragul unui atac cerebral de ras, stiam ce urmeaza… Si o vad cum deschide usita, imi arunca o privire sagalnica, pune mana pe borcan si incepe sa-si toarne ciorba in farfurie… Ce-i drept, a curatat o juma’ de ora masa dupa acest inteligent proces. Si cum pesemne ca polonicul inca ii batea la stomacel, a mai deschis o data frigiderul, a scormonit pe acolo si a mai gasit ceva. Mi-a spus vesela:
– Bine ca mi-am luat si felul doi!
Si si-a incalzit mancarica. A luat farfuriuta si – din cele 6 mese libere din bucatarie – s-a asezat exact la masa la care stateam cu respectivii indivizi. Mi-a mai zambit o data, s-a uitat la oameni si le-a spus:
– Azi sint imbracata in insotitoare de zbor…
Si a mancat cu o pofta rara. La ultima imbucatura m-a scuipat urland:
– Aoleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeu, da’ eu n-am avut mazare azi!
Doru Panaitescu said,
27 august 2012 @ 5:19 pm
Sburlea, chapeau! am ras si eu cu lacrimi 🙂
Sunt convins ca se lauda in birou ca are casa luata cu credit si iubitul ei are o masina pe care i-o da si ei sa o conduca. si careia ii sparge farurile in autobuze. Lunar.
Larisa said,
27 august 2012 @ 6:08 pm
Doru, te referi la colegii mei?
Dana Sandu said,
27 august 2012 @ 6:13 pm
Si uite cum a venit la marele fix cadoul meu pentru implinirea frumoasei varste de 28 ani :)), ma pot sarbatori in mijlocul naturii, departe de cunoscuti si prieteni, in salbaticie. Glumesc, o sa fie inceputul petrecerii de fapt(m-am acoperit in cazul in care prietenii citesc aici) :).
Trebuie sa merg in aceasta misiune pentru ca o sa fiu pregatita miercuri, de plecat sigur voi pleca cu sau fara aprobarea conducerii, daca tot e rapire si aventura, asa sa fie … ma descurc eu cu restul la intoarcere. :)) Programul de mai sus m-a convins ca sunt victima perfecta pentru misiunea din Somova, imi place natura, imi plac animalele, sunt fata de la tara rezistenta la muscaturi de tantari si alte lighioane, deci te scap de caratul trusei medicale de prim ajutor:)). Avem offroad, plimbare cu barca, fotografie, tot ce-si poate dori un om aventuros.
Te astept cu nerabdare si cu cafeaua calda miercuri, Doru. Sa nu astept degeaba, stii prea bine ca nu-i frumos sa lasi o doamna sa astepte :)).
Multumesc, toate bune!
Constantin Mihalache said,
27 august 2012 @ 6:23 pm
Ideea mi se pare pur si simplu ROCK!
Am fost de cateva ori in Delta, dar niciodata rapit de la biroul din Pipera, (Vodafone Romania). De cele mai multe ori a fost necesar sa mieunez pe multe glasuri sa obtin aprobarea de „leave” (corporatistii stiu suspinul). Cand obtii aprobarea …bleah, parca nu mai esti asa entuziast.
De data asta sunt sigur ca nu o sa fie mieunat. O sa fiu RAPIT.
Ca in escapadele din studentie la mare sau munte, cand, dupa un studiu masiv la Piranha, la 4 dimineata evacuam fulgerator sa prindem trenul (personal, evident)…
Adrian said,
27 august 2012 @ 7:57 pm
Pentru ca nu am castigat la loto. Pentru ca zic de cand ma stiu ca ajung in Delta, dar ajung in Grecia. Pentru ca mi-am luat dslr sa fac cele mai tari poze, dar am facut doar poze cu asfintit de soare. Pentru ca mi-am luat permis de barca, dar n-am mai ajuns de atunci langa o barcuta. Pentru ca imi spun de ani de zile ca trebuie sa devin blogger, dar nici macar un comment pe Facebook n-am postat. Pentru ca am impresia ca pentru toate cele de mai sus (da, ii suspectez si pentru loto) de vina este corporatia (Xerox), dar exista o voce care imi tot spune ca s-ar putea sa am si eu o vina. Pentru ca aceeasi voce imi spune ca aceasta calatorie s-ar putea transforma intr-o revolutie spirituala pentru mine. Daca pleci, ia-ma si pe mine…
Bianca said,
27 august 2012 @ 8:06 pm
Chiar e musai sa lucram intr-o companie cu minim 100 angajati? 🙁
Doru Panaitescu said,
27 august 2012 @ 8:08 pm
tu incearca, e posibil sa fac derogari petnru texte foarte bune…
Andreea said,
27 august 2012 @ 9:04 pm
Felicitari pentru idee si asteptam continuarea … daca unii au mai putin noroc decat altii macar de o vizionare de natura sa ne bucuram !
Mihai Martinescu said,
27 august 2012 @ 9:46 pm
Atunci incerc si eu chiar daca nu mai sunt corporatist.
Dorule trebuie sa ma salvezi… Nu mai pot… imi pierd mintile. Sunt singurul personaj de sex masculin care lucreaza in institutia mea. Cea ce vrei sa faci va fi mana cereasca pentru mine… Sa am si eu cu cine sa discut despre auto… despre flora si fauna… istorie…orice in afara de munca si shopping.
Evident ca daca nu voi fi rapit te astept cu drag sa muncesti alaturi de mine.
Diana said,
27 august 2012 @ 10:42 pm
Buna Doru! Din pacate nu sunt eligibila pt concurs, dar mi-a placut ideea si iti doresc misiune lina in alegere. imi permiti sa votez? Daca da, atunci… Adrian e omul care pare a avea cea mai marenevoie sa fie rapit… Si a spus-o subtil 🙂
Irinel said,
27 august 2012 @ 10:56 pm
Rapit zici? Pai daca tu ma rapesti cum crezi ca o sa mai dea inainte compania. Nu de alta dar ar fi un gest ce ar rupe echilibrul rutinei zilnice, care povestita prietenilor pare a fi rupta din filmele cu James Bond. Ca’ doar cel mai tare e sa fii „corporstist”. Ma opresc chiar daca nu am atins pragul, dar e tarziu si maine tre’ sa fiu fresh. Asa ca va las cu o noapte buna si racoroasa.
Serban said,
28 august 2012 @ 2:23 am
Fiindca acest concurs este o sfidare la adresa corporatiilor si a valorilor acestora – statul in fund la birou de dimineata pana seara, socializarea de complezenta, iesitul la bere programat cu doua luni inainte, stilul de viata tern, calculat, impersonal. Si pe cat de fascinanta mi se pare ideea de a pleca in mod inopinat intr-o calatorie de cateva zile fara „research-ul” de rigoare, fara rezervari si fara o planificare minutioasa (cum sta bine corporatistilor care se respecta…), cel putin la fel de spectaculoasa cred ca va fi interactiunea dintre corporatist si ghidul sau intr-o zona atipica si plina de neprevazut. Acestea sunt motivele mele.
sburlea said,
28 august 2012 @ 6:40 am
@Doru
Multumesc si acelasi chapeaux pentru idee, respect maxim! Asa e, fata era intruchiparea completa a modelului corporate
Si daca am reusit sa starnesc zambet, uite inca una din mijlocul pliznotzilor (a se citi corporatisti)… Daca vrei sa afli ce-i ala un pliznot, te rog doar sa-mi spui 😆
Asadar, se facea ca era in urma cu niste ani. Eu, tanar june in plin avant carieristic! El un om linistit, familist convins, cu pasiuni nobile – filatelia, de exemplu… Boierul de care va spun, aterizase la Bucale fix din mijlocul razesilor. Si atat de tare s-a necajit omul p’aci incat si-a pierdut partial auzul din cauza tensiunii excesive. Si vine ziua!
– Sburlea, ia uite ce mi-am luat azi!
– Ce? Raspund eu molfaind primele cuvinte ale diminetii
– Uite, uite! se bucura el precum un copil sub brad. Am ultimul model de proteza auditiva, comanda speciala… Nici nu se vede… E ultimul racnet in materie de infrumusetare auditiva
– S-o porti auzind! ii raspund tacut
– Ce faci azi, ai multa treaba?
– Hmmmmm De ce?
– Pai as vrea sa mergem pe teren! Cu masina ta, azi n-am chef sa conduc! Vreau sa ma relaxez.
Ei, vedeti voi?!? Aici a fost prima greseala – ca a vrut cu masina mea… Ma rog, am mirosit inca o data cafeaua, am coborat si am plecat! Eu la volan… O precizare importanta: biroul il aveam pe Sos Viilor, excesiv de aproape de AUTO Gara Filaret…
Eu am mai spus ca-s poet de felul meu, deci imi place si muzica. Pe atunci eram mare fan Vama Veche. Si sa revin: iesim din curtea depozitului iar de acum ne indreptam spre Parcul Carol. Cu degetele-mi de pianist, butonam exceptional de repede comenzile satelitului de pe volan… In masina, tacerea apasatoare fu’ sparta de o voce:
– Persoanele care au condus pe calatori la tren, sunt rugate sa coboare din vagoane!
Asta, nu mai sufla. Cu-cele 130 kg in viu, se proptise in bord si nu mai respira. Pe tample ii sioroia sudoare si nu se mai misca. Se uita in gol! M-am speriat destul de tare, crezand ca i s-a facut rau, si-l intreb:
– Ce e, ce ai? Ce e cu tine?
– Sburlea, eu aud la gara! mi-a raspuns cu ultima farama de aer ramasa in el
– Ce?????? eu nu intelegeam nimic
– Aud la gara!!!!
Cateva secunde, timpul s-a oprit pentru amandoi. Eu ma trezisem brusc, de groaza! El incerca sentimente contradictorii: sa mai fie trist ca daduse o avere pe proteza? Sa se bucure ca luase un accesoriu atat de performant? Dar la ce gara auzea, ca aia de nord era prea departe iar langa noi era doar biata de AUTOgara! Unde nu sunt vagoane…
Ne-am revenit abia dupa ce incepuse melodia… Un sfert de ora, jur, nu mai puteam respira de ras. Oprisem masina in mijlocul drumului si am iesit din ea tavalindu-ne la propriu…
Deci: meseria pe care mi-o doresc este aceea de sofer de surzi cu proteze-accesorii performante!
Doru Panaitescu said,
28 august 2012 @ 6:59 am
da, Sburlea, stiu ce e un pliznot. Sau un pliznau, cum li se mai spune. Ceea ce nu strica deloc savoarea textului 🙂
Camelia Dinica said,
28 august 2012 @ 8:29 am
Vara asta parca a trecut fara sa raman cu ceva de povestit peste ani. Iar sansa asta este unicat!
Am nevoie sa ies din programul zilnic si ce-i mai satisfacator decat sa fugi de la birou si sa pleci creanga, in timp ce colegii-si tocesc coatele? Iar destinatia este cu atat mai spectaculoasa, cu cat foooarte putin dintre noi iau in considerare Delta ca destinatie de vacanta. Fie ca devine prea scumpa, fie din cine-stie-ce-motive… O avem si nu prea, asadar.
Tanjesc sa fug doua zile in Delta, pentru ca asa am o senzatie de libertate si de trai in mijlocul naturii, de numa’! Iar insotitoru’ pare exact omu’ din peisaj!
Aventura, nimic planificat (de mine, cel putin) si lucruri minunate de vazut si experimentat.
Iar treaba cu permisiunea de la sefu… ce te faci daca ai doi, ca mine? Pastrez eu tablourile pentru propriul birou si ei vor avea un angajat foarte fericit si cu bateriile incarcate la revenirea la birou, ha?
Alexis Cimpu said,
28 august 2012 @ 10:17 am
Pentru ca n-o sa opun rezistenta cand voi fi rapit ! si o sa am pregatite toate bagajele ! pe cuvant de cercetas.
Pentru ca a fost ziua mea acum 2 zile ( voi demonstra cand trebuie sa arat buletinul ).
Pentru ca n-am fost in Delta.
Pentru ca ar fi o iesire din monotonie binevenita.
Pentru ca pot continua cu motive din astea inca 5 pagini dar am ales sa sa va zic ultima perla din compania in care lucrez, nu de mult timp:
Astazi e ultima zi a Alexandrei (nu stiu cum o cheama de fapt) si urmand regulile companiei a vrut sa scape de orice document in format fizic pe care-l detinea.
Din pacate „distrugatorul de documente” (paper shredder) nu a tinut cu ea si a venit sa ceara ajutorul colegilor:
– Stie cineva sa foloseasaca paper shredder-ul ? Ca mie-mi arata ca nu mai are hartie !
Si apoi liniste de mormint 😀
cristina ursache said,
28 august 2012 @ 10:25 am
Nu, nu ma rapi pe mine!
Sunt o corporatista prea corporate in cea mai corporatista corporatie! Lasa corporatistul din mine in pace, sa-mi omoare spiritul!
Nu ma rapi pentru ca:
1. Miercuri de la 10AM am un video conf call cu alti corporatisti din Ungaria si Cehia. Si daca ma rapesti esti dat in urmarire internationala.
2. Nu ma rapi ca am un wind stopper si vreau sa il tin in tipla.
3. Nu ma rapi pentru ca 4 colegi si 3 accounti vor plange dupa corporatistul lor! De la cine mai iau ei feedback? Cine ii mai intreaba suav: „gata”? De cine se mai ascund cand posteaza pe Facebook?
4. Nu ma rapi pentru ca o sa imi aduc aminte ce bine imi sta in costum de baie.
5. Nu ma rapi ca nu vreau sa aflu ca bloggerii sunt umani.
6. Nu ma rapi ca viralizez tot cu #tags, poze taguite si ne dublam KPI-ii.
7. Nu ma rapi ca eu am vazut Delta ca un corporatist ce sunt.
8. Nu ma rapi ca o sa vada seful meu corporatist ceh ca Romania chiar e frumoasa si …bla bla
Regards,
Cristina
Sebi said,
28 august 2012 @ 12:18 pm
Salut,
Mie imi place la birou, aici. Ce sa caut in Delta? sa ma manance toti tantarii, sa miros a balta si a peste si sa stau in caldura si soare? Sa ma plimb cu masina pe drumuri offroad si cu barca pe canale pline de ierburi si lighioane dubioase? prefer metroul, e curat, e linistit, il cunosc si ma duce in fiecare zi in acelasi loc. 🙂
Imi place la aer conditionat si pe scaunul meu care imi face fundu’ mare si spatele moale. De ce sa dau pielea mea alba pe una arsa doua zile de soare si vant si nisip?
Sa simt ca traiesc, ca viata e mai mult decat un birou si un job caldut? nu cred in povesti. Mai bine strang bani pentru un all-inclusive in Bulgary si un weekend cu multa bautura la Bran. Cinstit :p
Nu am sa vorbesc cu niciun sef, daca va fi rapire va fi rapire! impotriva vointei mele!
Cele bune,
Sebi Costache
Ana said,
28 august 2012 @ 12:53 pm
Rapeste-ma, nu ma rapi!
Rapeste-ma pentru ca ma marit in doua saptamani si de doua luni am o viata care ma epuizeaza si corporatista din mine ramane fara resurse in lipsa optiunii de a imi lua o zi de concediu.
Nu ma rapi pentru ca ma consider totusi un caz fericit- mai am trei zile lucratoare (din considerente psihologice ziua de azi nu se pune), nu ma extenueaza compania in care lucrez- ba chiar e un mediu in care orice om cu o imaginatie relativ bogata s-ar simti la locul lui. Nu ma alege pe mine pentru ca maine am fost anuntata ca voi fi rapita oricum sa petrec cu domnisoarele cica burlacia (as if…) si pentru ca am un program atat de hain si de strans cu lectii de dans si cu alte tampenii doar pentru ca am suflet de corporatist care nu poate reusi sa plece din timp de la birou ca sa poata avea o viata sociala reala.
Ar fi fost insa funny sa ma alegi ca sa bati kilometri si ore in trafic pana la mama naibii unde lucrez ( si nu, nu e Pipera ) doar ca sa vad cum reactioneaza seful de paza de la BGS cand inra mascatii in obiectiv… Din motive ce tin de securitatea muncii si pentru ca nu as rezista tentatiei de a salva inregistrarea de pe camerele de supraveghere, ma consider descalificata.
Iti recomand in schimb daca vrei o persoana care desi e corporatista te-ar face sa vezi viata cu alti ochi.
In caz contrar, recomand un agent de call-center…(care poate nici 250 Euro nu castiga), dar mai are o sansa, fiind relativ nou in corporate slavery. Salveaza-i, te rog!
Miru said,
28 august 2012 @ 1:23 pm
Se facea ca o broasca testoasa mica si speriata se taraste incet, urmarita de un vultur mare. Si pescarusii se roteau si tipau, incercand sa sperie vulturul…
Brusc, se opreste totul: “… capacitatea bancii de a face fata platilor pe care le-a facut ?!!!” se aude o voce.
Iar seful meu catre mine: “Ai trimis procedura la reconciliat? Vezi ca vine deadline-ul! Cere feedback asap, CAR-ul pe fax voting, apoi CE-ul, etc. etc. etc.”
Corporatistul din mine isi revine repede, chiar asa, unde ma credeam? In Delta??? Iar broscuta speriata si vulturul se transforma in niste nori banali pe bucatica de cer care se vede de la fereastra biroului, pescarusii se aseaza fara chef pe acoperisul cladirii de vis-à-vis, visand si ei la o Delta mai primitoare decat Dambovita din apropiere… si “Nu am chef azi… decat in Delta” ruleaza in continuare in surdina la radio…
LiviuTM said,
28 august 2012 @ 1:32 pm
Să iasă ceva mai dihai ca-n Răpirea din Serai.
Magda Bitay said,
28 august 2012 @ 2:17 pm
Magistral domnu Sburlea cu domnișoarele, surzii și cu gările dumnealui. Duceti-l domne în Deltă că merită omu! Adică merită chiar ceva premiu de umor, părerea mea.
Foarte frumoasă ideea cu răpirea din serai a corporatiștilor, și mai bună ar fi dacă aceștia din urmă ar putea rămâne de tot în Delta Dunării, prin ceva răsturnări miraculoare ale realității, într-un univers paralel, din care să poată ieși câteodată, să nu se sperie chiar de tot.
Am auzit că dacă te concentrezi foarte puternic, e posibil să ți se-ndeplinească niște dorințe, de exemplu să aibe loc o cădere în timp, să te trezești în China antică. Nu cred, e un simplu zvon. Zic și eu.
iri said,
28 august 2012 @ 3:01 pm
Sunt poate cea mai necorporatista persoana care s-a hotarat sa scrie aici. Si in acelasi timp am realizat ca, fugind de o corporatie din capitala, poti trai corporatist si intr-o firma de provincie daca mentalitatea staff-ului de preteaza la asa ceva. Dealtfel sentimentul „corporatist” nu ti-l ia nimeni daca il cultivi si ingrijesti cu grija.
Revenind la subiectul povestirii…
draga Doru…scriu repede sa prin inainte de 4 pentru ca am cautat 15 minute dupa ce am ajuns acasa din corporatie , cheile de la casa si le-am gasit inntr-un bocanc in masina. revin cu motivatia.
Daniela Balan said,
28 august 2012 @ 3:12 pm
Hello there,
Ok, sa incercam degetul in mare. Am 7 minute sa scriu de telefon (neaparat smartphone) ce si cum imi doresc sa fiu eu printre cei rapiti.
Macar sa sa ma amuz incercand.
Sa folosim pe post de argumene ceea ce ma amuza:
Am luat o pauza de la testat aplicatii si citit specificatii sa costat ca un prieten s-a gandit la mine ca prim corporatist si mi-a fw anuntul concursului. N-am cuvintele la mine decat in engleza. scriu de pe smartphone de pe balconul companiei. In ciuda incercarilor mele de a fi coereta, cursorul se incapataneaza sa sara ici si colo. Nu am acces la varianta de desktop a site-ului pentru ca reteaua companiei restrictioneza acest acces. Am refuzt comunicarea cu o colega care m-a intampinat prietenos spund ca sunt concentrata – voi purcede la a-mi cere scuze imediat. putem concluziona ca sunt un reprezentant de baza in al corporatismului.. in acest moment, chiar in mediul sau natural. 😀 pick me pick me! Ma duc sa cer voie sefului sa plec in eventuala escapada.
Silviu said,
28 august 2012 @ 3:15 pm
Salut Dorule,
Tare de tot ideea. Ai rămas la fel de simpatic ca în liceu (poate mai ştii că am fost colegi… ,-) ). Din păcate abia am revenit din concediu, iar de încă două zile lipsă aici în corporaţie… nici nu poate fi vorba. Managerul meu indian ar fi în stare să pună Interpolul pe tine dacă mă răpeşti. Şi aşa le-am găsit cu kuru’n’sus pe toate când am revenit ieri din munţii patriei.
Sunt sigur că o să vă distraţi acolo, tu şi corporatiştii răpiţi, şi nu pot decât să vă urez vreme bună şi peisaje faine de prins în poză.
Baftă maximă!
Silviu
iri said,
28 august 2012 @ 3:15 pm
hai ca s-a postat. de ce-mi apare ora 3…nu stiu…..rasuflu usurata oarecum, la mine arata 4 si 4 minute, si stiu ca la 3 am plecat din corporatie. cu greu am ajuns in varf de deal. cum ziceam…prima parte a textului am scris-o intr-un birou in care oamenii vorbeau cat se paote de tare, intre ei si cu mine, despre diverse. mi-am infundat degetele in urechi sa ma pot concentra sa scriu ceva. tot ii auzeam. am zis ca vin acasa si scriu, dar pana acasa am avut probleme. se sapa drumuri, opelul meul nu e de off road oicat l-am bagat eu pe toti coclaurii.
acasa netul merge prost, ca deh…in varf de deal…….
smocul de chei de la casa era de negasit, taman acum. aruncand toate cele din portbagaj l-am gasit intr-un bocanc de munte.
ok. alearga…pune laptop….si vezi ce scrii.
pai scriu asa.
nu stiu ce te-a manat in demersul tau de a duce niste oameni in delta, la un 5 stele, vrand sa le arati natura. dar…daca vrei cu adevarat sa le arati ca se poate si altfel decat intr-un cubicle, nu ma ignora:)
poate unii dintre cei mai misto oameni, si care reusesc sa schimbe lumea, sunt cei care …care…care sunt si intuitivi si analitici. think. si tu esti la fel…intuiesc asta, desi nu am stat sa citesc mare lucru din ce ai scris si pe unde scrii, am vazut doar vreo cateva poze cu tine.
prea mult de spus…prea putin timp pana in ora patru…cu atat mai mult cu cat timpul deja curge cu semnul minus.
e decizia ta. cred ca daca o spuneam pe englezeste suna mai misto…..:)
ps.
la off road, daca ai nevoie de copilot, sunt unul bun. iar daca vrei sa bei o bere ….. ma descurc perfect. oricat de corporatista as fi, sau…as fi fost.
I
Doru Panaitescu said,
28 august 2012 @ 3:16 pm
Silviu: sunt un simpatic si un distins 🙂 crede-ma ca nu ma gaseste Interpolul in Delta, am eu cotloanele mele.
Daniela Balan said,
28 august 2012 @ 3:22 pm
PS: nu am wordcount pe telefon…nu sunt convinsa cate caractere au fost dar sa nu lasam ca procedurile sa ne strice amuzamentul and kill our spirit! 🙂
Distractie placuta norocosilor!
iri said,
28 august 2012 @ 3:38 pm
geez….ce-am putut scrie contra cronometru. m-am linistit acum. dincolo de astea…..daca ma alegi sa petrec 2 zile cu niste oameni scapati din birou intr-un mediu pe jumatate natural, pe jumatate luxos….o sa am o mica mare problema sa evadez de la birou. adica imi va trebui enorm de mult tupeu sa sun patronul la cine stie ce ora si sa-i zic ca nu am cum veni.
dar stii…ma gandesc acum….un corporatist care posteaza aici trebuie sa fie si un pic…sau un pic mai mult…nebun.
si mai am o belea…ce fac cu pisicul, care e de o mie de ori mai cretin decat mine. baie in Dunare a mai facut….
acum sincer, nu stiu ce impresie lasa ce am scris aici. am depasit limita de timp. dar pentru mine, daca cumva o sa-ti vina ideea sa zici da…va fi foarte necorporatist sa dispar de maine pana luni in conditiile in care, prin natura job-ului, nu imi pot lua liber. dar nu ma tem de provocari.
Camelia Dinica said,
28 august 2012 @ 3:42 pm
Niciun indiciu, nimic. despre top 3? 🙂
Doru Panaitescu said,
28 august 2012 @ 3:43 pm
Ai putintica rabdare, Cami! Promitem sa fim rapizi cu jurizarea.
Costel said,
28 august 2012 @ 3:50 pm
Teroristul si…Saraiu…
daca tot e pe rapite si daca tot aveam carpeta pe peretele din spatele usii ce mi-am zis: strica o saramura de peste salbatic, satul de viata si dedat sinuciderii in lanseta…
la capitolul offroad e jale pentru ca mi s-au lasat jentile de la beerbag si mi-e sa nu inmarmuresc pe vreo margine de sant uitat pana si de ratele salbatice de la atata arsita…
cat despre program e atat de ireal (mai ca as fi spus ideal) incat mai ca as tocmi o ghecitoare ca afle daca ies la numaratoare au ba…
PS: ideea mi se pare atat de noua ai apetisanta in modul de a face reclama incat parca incep sa capat ceva incredere ca „Luminita” inca mai asteapta si n-a emigrat intr-o tarisoara mai tigresa ce a avut curajul sa-si ia tranzitia in dinti si sa dea cu ea de-a azvarlita…
deci: succes competitorilor si multa bafta in Serai…
iri said,
28 august 2012 @ 4:33 pm
haha….nu e ca pe facebuk sa dai like dar misto ce ai scris, Costel!
Doru Panaitescu said,
28 august 2012 @ 4:43 pm
Am ales lista scurta de castigatori. O gasiti aici: https://www.dorupanaitescu.ro/rapirea-din-birou-studiu-de-caz.html
Zelist Blog » Blog Archive » Amanarea inceputului de an scolar-subiectul celei mai viralizate stiri in social media in perioada 27 august-2 septembrie said,
5 septembrie 2012 @ 11:22 am
[…] doi este ocupat de postul redactat de Doru Panaitescu pe blogul acestuia, in care descrie un nou concurs destinat celor care doresc sa evadeze de la birou. Articolul a generat 163 de share-uri pe Facebook, 154 de like-uri, 66 de trackback-uri pe Twitter […]
Marketeer.ro – digital marketing pioneer » Concurs: castiga o invitatie la cursul de publicitate online din octombrie said,
22 octombrie 2012 @ 3:43 pm
[…] asta am chiulit din cauza Balcaniadei si a altor proiecte care numai in birou nu au avut loc (vezi Rapirea din Birou si nu numai), e momentul sa organizez o noua editie, de aceasta data adresata in special clientilor […]
Marketeer.ro – digital marketing pioneer » Rapirea din birou continua cu BMW said,
28 noiembrie 2012 @ 1:15 pm
[…] minte rapirea din birou, editia din Delta, da? Ei bine, asa cum ziceam si in titlu, rapirile continua! Mai exact, este […]
Marketing pe seama stresului nostru | M A N A F U * said,
11 decembrie 2012 @ 1:04 am
[…] Stiu un francez care de mai bine de doi ani formeaza grupuri de corporatisti cu care evadeaza prin munti. Mai nou, si Doru Panaitescu are un program ce se inscrie in trend: Rapirea din birou. […]
Rapirea din birou – CityEscapes Edition (cu sprijinul Citylink) – Doru Panaitescu said,
17 februarie 2020 @ 12:13 pm
[…] acestor răpiri a început în august 2012, când am făcut prima mea răpire oficială. Îmi mai luasem cu japca prietenii pe coclauri, dar de data asta am luat un om din mijlocul […]