Azi am participat la o conferinta cu profil turistic. O conferinta Business to Business, a carei tema nu are legatura cu postul in mod direct. Dar stand eu azi de vorba cu vreo 40-50 de oameni din alte tari despre turism si turismul romanesc, am realizat cat potential turistic are tara noastra cutezatoare si scanteietoare.

Primul lucru care m-a frapat stand de vorba cu acesti oameni a fost neincrederea cu care priveau piata romaneasca si potentialul turistilor romani de a le da bani. Sa nu uitam ca vorbeam cu reprezentantii unei tari unde Romania este in top 5 ca numar de turisti. Stigmatul de tara bananiera pare ca o sa ne bantuie inca multa apa pe Dunare de acum incolo.

Un alt lucru care m-a facut sa ridic o spranceana a fost aplecarea spre discutii care ignora consumatorul, invinuindu-l pentru nerespectarea „lantului trofic” tipic industriei. Ma rog, tipic acum 20 de ani. Pentru oamenii din industria de turism din Europa Occidentala nu exista decat fuga spre volume. Cineva se plangea ca agentiile de turism din Romania nu au marsat la ofertele bune pe care ei le-au prezentat la acest eveniment. Probabil si agentiile de turism care activeaz ain .ro se plang la randul lor de „nemenicia” consumatorilor, „impertinenta” de a-si cauta singurei cazare pe Tripadvisor sau booking.com. Ne cerem scuze, dar suntem in 2011: Internetul face posibila intalnirea directa intre proprietarii de facilitati de cazare si purtatorii finali ai cererii, poate mai abitir si mai dramatic decat in multe alte industrii. Iar agentiile trebuie sa se adapteze sau vor trage pe rand obloanele.

Un alt lucru remarcabil: la acest eveniment erau foarte, dar foarte multi reprezentanti ai unor birouri de promovare a unui oras sau regiuni. Care nu aveau ca scop nici o vanzare concreta, ci doar de a se asigura ca orasul/burgul/provincia lor este bine vazuta printre consumatorii romani sau de aiurea. Ma gandesc cum o fi sa vad biroul de promovare a Deltei Dunarii, parcului Apuseni sau Maramuresului. Sau biroul de promovare a Bucurestiului, cu un Centru Vechi aparut peste noapte, ca din cenusa unui pasaroi celebru, intr-un aspect de neinchipuit acum zece ani de zile, cand totul era darapanat sau locuit abuziv de stim noi cine.

Un alt lucru care mi-a atras atentia a fost lipsa de cunoastere a fenomenului Internet, intr-o epoca in care „lumea civilizata” nu cauta oferte de cazare decat pe Internet (ma refer la segmentul internauti, ca mai sunt si cei care primesc onca oferte in posta, dar culmea, functioneaza). Da, pentru agentia de turism care nu-si doreste batai de cap cel mai simplu este sa iti cauti 100 de cuvinte cheie si sa mergi pe Google Ads, ori sa cumperi bannere de la vreo regie, ori sa te bati in SEO si premium listinguri. Dar ce faci cu acele segmente care nu sunt elastice la pret? Aplecarea spre consumator si catre adevaratele nevoi ale acestuia ar trebui sa primeze in fata bataliei pe preturi sau a bataliei pe care are hotelul mai frumos sau mai bine pozitionat in oras.

Pe mine personal nu ma incanta pozele din pliante, nici facilitatile hotelului, nici sala de conferinte. Si totusi ele sunt primele „beneficii” citite in orice pliant sau brosura de prezentare. Azi in schimb am gasit si prezentarea unui hotel care zicea ca in zona poti face salturi cu parasuta, exista o tabara pentru caini care trag la sanie si o mina de sare. Acestea sunt cred eu adevaratele carlige care il fac pe turistul civilizat sa vrea sa mearga undeva, sa faca si ceva inedit, nu sa compare chifla de la pensiunea x cu cea de la pensiunea Y sau sa numere posturile de la televiziune pe care le primeste in camera de hotel.

Nu neg ca nu sunt si primate cu buletin care ne fac de ras pe oriunde calatoresc. Din acest motiv, teama noastra ancestrala de a calatori intr-o destinatie populara conationalilor nostri ne face sa cautam mereu destinatii din ce in ce mai indepartate si mai putin vizitate de turistii care abia deprind limbajul articulat. Totul insa are pretul sau: feribotul pana in insula mai indepartata a Greciei e mai sump decat cel din Thassos, numarul de restaurante nu mai e asa mare, onorariul agentiei de turism care iti gaseste o oferta buna acolo nu mai e asa chipes.

Totusi, ar fi bine sa descriu si cateva segmente cu potential turistic mare. Si cand ma refer la potential, ma refer la inclinatia lor spre consum. Aceste nise de consumatori au si portofele mai groase, si chef mai aprig sa-si lase mahmudelele pe alte meleaguri. Adica tot ce si-ar dori un proprietar de agentie de turism sau de hotel de la viata.

– turistii „de shopping„. Astia merg chipurile numai „la civilizatie”, deci city break, hotel in centru, transfer de la aeroport, ocazional rent-a-car. (Viena, Milano, Paris, Andaluzia, Barcelona, Londra, Praga si or mai fi, nu ma pricep, ajutati-ma si voi daca mai stiti altele)

– turistii „photobug„. Adora destinatiile cu aer exotic sau medieval, lipindu-se ocazional de targuri, carnavaluri sau alte manifestatii din zona. Rio, Venetia, Veliko Tarnovo, Sighisoara, Novi Sad, Belgrad, Budapesta, Praga, Bratislava, Ljubljana sunt doar cateva care nu trebuie ratate de catre acesti photo aficionados.

– turistii „clubberi„. Si ei merg teleghidati fie spre zonele cu viata de noapte bogata ca oferta (Ibiza, dar si pe coasta Greciei sau Turciei), dar pot alege si destinatii cu afterparty gen statiunile de schi din Austria.

– turistii „gourmet” sau „oenologi„. Ii pun cam in aceeasi categorie, desi ar merita segmente separate, dar se comporta similar. Burdihanul sau gatlejul ii mana in lupta, dupa caz, si Europa este plina de destinatii cu mancaruri si bauturi care te fac sa iesi din betoanele orasului. Bunaoara, am gasit in Valea Timocului (in Serbia) o crama unde daca te imbatai (si era mai mult decat probabil sa o faci) oamenii iti puneau la dispozitie contra cost o oferta de cazare „la butoi”, care era amenajat pentru tihna licorilor ingurgitate peste programul general de lucru al ficatului din dotare.

– turistii „de aventura„. Acestia dispun de bani si timp pentru windsurf, rafting, canyoning, pesteri celebre (imi vine in minte Postojna, pe care nu trebuie sa o ratati dca mergeti in Slovenia), tir cu arcul, parcuri de distractie (water parks) sau de aventura. Tot aici includem inotatul cu delfini pe Amazon, pescuitul cu porsovol in Mauritius sau alte activitati pentru care acesti turisti sunt dispusi sa mai scoata niste paralute din buzunar.

– turistii „extremi„. Astai vor ceva mai mult decat un parc de aventura. Au deja un hobby, pentru care cheltuiesc deja niste bani, si pe care vor sa-l practice si in alte tari. Vanatoare, pescuit (de regula catch&release), offroad, escalada, windsurf, parapanta, speologie, kite, caiac, scufundari, wildlife photography sau bird watching, schi extrem, heliski, schi pe iarba sau pe nisip, zorbing, hidrospeed si mai sunt gramezi de sporturi de care nici eu nu am auzit. Intrebati orice practicant al unui astfel de sport si va va zice repede top 10 destinatii pentru sportul sau pasiunea sa, in Europa sau mai departe de atat.

– turistii „religiosi„. Ca-s manastiri, catedrale, moschee, nu conteaza prea mult.. Cheltuiesc peste medie.

– turistii „medicali„. Ca e stomatologie sau alte tipuri de tratament, sunt deja destinatii care impletesc nevoile medicale si relaxarea/rasfatul/distractia.

– turistii „melomani” (multumiri Carmen Mihu pentru completare!) si „microbisti„. Daca tot nu vin Dire Straits in Romania, de ce sa nu-i vezi in Atena sau in Sarajevo? Unde mai pui ca tot ce e pe langa (mancare, cazare, baute si magneti) genereaza export pentru tara in cauza. La cei car emerg la campionate mondiale, europene etc e la fel. Singura diferenta e ca in ultimii ani pe la noi au mai venit greuceni ai muzicii internationale, dar car edin pacate nu genereaza turism international; un campionat in schimb, deh… nu poti sa-l sustii fara stadioane, aeroporturi, parcari, autostrazi si hoteluri.

Or mai fi si alte soiuri de turisti, nu le stiu chiar pe toate. Cert este ca pentru industria turistica, „piticul” de pe creier este unul din cele mai bune motive de a face mai multi bani, de a asigura revenirea turistilor si de a genera „word of mouth”. Mai mult, e mult mai eficient sa gasesti aceste doiuri de turisti pe site-uri specializate, pe site-uri de nisa si in cadrul unor comunitati surprinzatoare pentru mediaplannerul neexperimentat sau direcotrul de marketing cu idei din anii ’80-’90, cand Kotler era zeu si cei patru P cucereau lumea „marketingienilor”.

Si o ultima chestie cu care ar trebui sa ii frapam pe cei care ne asteapta cu portile deschise pe alte meleaguri: romanii calatoresc cu speranta ca vor fi primiti cu ospitalitate si vor fi tratati cu respect. Si nu se intampla chiar oriunde altundeva asta. Au fost oameni care s-au plans de ostilitatea italienilor de pilda, mai ales a celor din sud, care nu prea suporta turistii, in special pe cei romani. Si nici cu unii nemti care te fac una doua „auslander„. Cert este ca noi plecam de acasa cu gandul de a fi respectati. Cand ajungem intr-o capitala europeana nu mai aruncam o hartie sau o guma pe jos, trecem numai pe verde si vorbim incet la telefon si in restaurant. O data ajunsi acasa incepem sa vociferam, sa vorbim urat si uitam sa zambim. As vrea sa trimit toti romanii de pe strada in concediu in Romania, ca am vazut ca pe alte meleaguri stiu sa zambeasca si sa fie civilizati.

Acestea fiind zise, lasati-ma va rog sa imi planuiesc urmatoarea vacanta, care nu va fi aproape de casa, dar nici de locurile arhicunoscute. Zambiti pe drum va rog, sa ma simt si eu bine!