Inapoi din weekend: Ganduri de drum lung

Pentru oricine, 1000 de kilometri strabaturti cu masina intr-un weekend pot fi o povara. Pentru mine e o parte din viata, ceva obisnuit ce mi se intampla in 7 din 10 weekenduri (a sa nu zic mai mult). Exista si calea usoara (si mult mai poluanta) de a calatori cu avionul si a vedea din locul respectiv orice la maxim cativa kilometri de hotel. Eu aleg sa fac traseul A-B prin punctele C,D,E,F,G … pana la ZZ (cum sunt coloanele la Excel) in functie de ce vad si ce imi atrage ochiul.

[post scris cu calm dimineata, dupa o ora de stat aseara intr-o coloana ce se misca precum ochiul mortului – 12 kilometri in 49 de minute, mai exact, timp in care am avut timp sa compun acest post lunguiet]

Totusi, calatoria cu masina pe distante lungi implica multe:

atentie marita si rezistenta la oboseala. Mai ales cand vii dintr-un weekend in care ai facut niste zeci sau sute de kilometri de macadam, ai urcat zeci sau sute de metri pe coarda sau ai carat dupa tine echipament fotografic de cateva kilograme pe toti coclaurii. Atentia la volan o maximizezi reducand la maximum factorii perturbatori. Aceeasi muzica (selectie facuta cu grija in ani de zile) imi va baga in borcanul cu rutina melodia ce iese din boxe, concentrandu-ma mai mult la sosea. Telefoanele cu modul silentios activat. Muzica putin mai tare pentru a evita discutiile din masina (exceptie: cand nu mai poti de oboseala, fie pui copilotul sa te tina de vorba, fie canti – din experienta, orice fredonat iti mareste acuitatea simturilor necesare tinerii masinii sub control).

toleranta in trafic. Poate este semn de batranete sau o urmare fireasca a constientizarii pericolelor pe care le implica sofatul pe distante lungi (sau introspectia severa pe care mi-am facut-o dupa participarea la cursul de sofat defensiv de la Scoala de pilotaj a lui Titi Aur), dar… Nu mai fac intreceri (cum faceam in tinerete) . Anticipez miscari bruste si periculoase din partea altor participanti la trafic, iar aceasta “filare” o faci bazandu-te pe experienta. Un semn de incepator (lamaie) in geam, o masina tunata mai mult decat media pe judet, o claie mare de par care isi aranjeaza fondul de ten in oglinda din habitaclu in mers, o palarie mare de paie intr-o Dacie fara oglinzi laterale, o duba fara vizibilitate care goneste cu viteza unei masini sport, o masina care face “tailgating” (sta lipita de masina din fata), un ghiul scos ostentativ pe geamul unei masini de minim 20 de ani cu numere de Spania, Italia, Bulgaria sau Germania ma fac mult mai atent si mai prevazator la un posibil risc de accident. Un simplu semnal dreapta te poate scapa de un nebun si de o situatie cu potential periculos, o discutie prin statia CB cu soferul de tir iti pooate salva minute pretioase in efectuarea unei depasiri in panta, o frana prudenta te poate feri de un derapaj violent sau o intrare pe contrasens pentru a feri un descreierat care a luat permisul pe doua damigene.

atemporalitatea ajungerii la destinatie. De cand m-am lasat de sportul numit serviciu, nu ma mai grabesc nicaieri. Uneori intarzii din aceasta cauza, dar intarzierea in trafic e mai sanatoasa decat o vizita la politie, la spital sau la cimitir. Da, sunt tronsoane destule de drum pe care merg “tare”, dar intotdeauna las de la mine o marja si merg mai incet decat as fi mers acum 10 ani. Uneori ma concentrez sa admir drumul si sa ignor traficul. O vale frumoasa, un copac deosebit, un lan galben intens de rapita sau de floarea soarelui, o pasaroaie care monitorizeaza traficul de pe marginea drumului, o casa frumoasa pe un deal sau un tractor caraghios imi pot umple mai usor “timpii morti” de care se plang alti soferi.

intoarcerea la distractie cand vine vorba de mers in coloana. Ai doua variante: fie incerci un drum nou (un GPS Smailo si o harta detaliata de la Mol te ajuta sa faci asta, mai ales daca ai o masina echipata care poate sa o ia si peste camp, desi nu a musai partea cu masina echipata), fie joci un joc de masina (FAZAN, recunoaste melodiile, concurs de bancuri, recunoasterea masinilor din trafic dupa caroserie ziua sau dupa faruri/stopuri noaptea etc). Eu personal prefer jocurile, dar sunt si ocazii cand scurtaturile pe care le stiu pot smulge ovatii celor din masina care au ocazia sa vada cum e sa treci printr-un vad de apa, sa urci pe un deal sau sa descoperi rute nebanuite spre destinatii prea aglomerate.

opriri transformate in adevarate experiente de neuitat. Este recomandat sa opresti din suta in suta de kilometri. Dupa niste sute de mii de kilometri, m-am autoeducat sa nu opresc atat de des, asa ca nu opresc decat foarte rar, pentru a alimenta si pentru toaleta. Pot merge fara oprire trei patru sute de kilometri sau chiar mai mult, recordul fiind de 800 de kilometri cu doua pauze de 5 minute. Dar stiu si va asigur ca nu e bine sa faceti asa. Destinderea muschilor gatului si picioarelor pot imbunatati substantial confortul si rezistenta soferului. De aceea imi fac din timp statii de destindere, care sa cumuleze fie vizitarea unor destinatii deosebite, dar aproape de drum, fie cumularea obiectivelor de benzina si toaleta de mai sus. Pe fiecare din destinatiile mele preferate (Mehedinti, Retezat, Apuseni, Delta, Sighisoara, Sarata Monteoru, Veliko Tarnovo, Nessebar, Belgrad, Zseged sau Olanesti) am cateva locuri unde opresc aproape de fiecare data sub pretextul de a vizita ceva deosebit. Trovantii de la Costesti, Cheile Banitei de langa Petrosani, Ivanovo langa Ruse sunt doar cateva exemple de locuri unde chipurile oprim sa vedem un fenomen natural deosebit, dar cumulat cu odihna de scurta durata pentru sofer.

mancat la timp. Se spune ca turistul adevarat e mereu cu burta plina. Un amanunt de obicei neglijat de turistii de ocazie (cei care pleaca rar cu masina in concediu, de cateva ori pe an sau mai rar). Foamea la volan si in masina in general induce o stare de nervozitate care poate transforma inceputul sau finalul de concediu intr-un prilej de cearta, scandal sau chiar lipsa de atentie la volan ce se poate concretiza inntr-un eveniment nedorit. Sfatul meu: in concediu, indiferent de cat de repede vreti la ajungeti in apa marii sau acasa, mancati bine. Turismul cu burta plina e o desfatare si o implinire cu endorfine, in vreme ce sofatul cu burta goala inseamna sofat cu nervi. Mergeti 300-400 de kilometri de acasa in concediu sau invers? Ori mancati bine inainte d eplecare, ori programati o mancare satioasa pe drum. Nuva recomand clasicele crantanele din benzinarie. Nu fac decat sa va disipe atentia la volan, sa va faca foame si mai tare si sa va induca o stare de nervozitate (eu de exemplu nu suport sa incluciesc o masa cu un sandwich sau un pachet de biscuiti). Mai mult, transormati scurta pauza de masa pe drum intr-o experienta culinara deosebita. Mergeti din Bucuresti spre Clisura Dunarii? Opriti la Carul din Stele (10 km dupa Craiova) si mancati o ciorba de fasole in pita (costa 10 lei, cat un pachet de biscuiti si o ciocolata din orice benzinarie). Credeti-ma ca diferenta la nivel psihic e mare de tot. Mergeti spre Sibiu? Opriti la Ramnicu Valcea la Hanul Haiducilor si exersati alergatul cu lingura prin castron al aripilor de curca din ciorba de potroace cu aripi de curca – cea mai buna alegere din meniu cand vorbim de ciorbe, desi si celelalte sunt delicioase. Mergeti spre Iasi si va e foame? Opriti la Moara Dragaicelor (3 km dupa Buzau) si porciti-va cu o ciorba de cocos (pe bune) muraturi de casa (dupa sezon) si platou de Plescoi (carnati de Plescoi, pastrama de Plescoi, mamaliguta si branza de burduf). Calatoria spre destinatie va avea apoi tente mult mai roz, va asigur. Pentru o lista reprezentativa si in curs de  completare/actualizare permanenta de carciumi alese, cu experiente culinare superioare micilor de la Dealul Negru va recomand sa pastrati intr-un sms/draft/mail acest link http://bit.ly/carciumialese.

grija mare la anturaj. Eu de pilda am niste tabieturi mai ciudate (si destul de multe pentru gustul unora). Nu suport sa imi infiga cineva picioarele in scaun (ma refer la ocupantul locului din spatele soferului). Merg cu geamurile sau trapa deschise (chiar si iarna) si ador sa stau in curent, astfel incat am boala pe cei care ma roaga sa inchid aerul conditionat sau geamul pe motiv ca le curge nasul, ca racesc, ca ii doare maseaua, capul, spinarea, sau alta parte a corpului. Nu suport ca cineva sa vorbeasca la telefon cu orele cat timp conduc. La mine in masina nu se fumeaza si nu suport nici sa se fumeze in masina sau pe geam, nici sa opresc pentru asta mai des decat trebuie, si chiar daca fumati in benzinarie sau pipistop, nu suport sa urcati in masina duhnind a scrumiera. Nu suport sa opresc din 50 in 50 de kilometri pentru tigara, toaleta sau alte bazaconii. Nu suport ca ceilalti pasageri sa manance seminte, pufuleti sau biscuiti in masina. Idem pentru piersici, cirese sau alte fructe zemoase. Nu suport ca pasagerii sa umble tot timpul la geamuri pentru a arunca diverse chestii pe geam si nu suport sa arunce nimic pe geam (exceptie: deseurile biodegradabile de tip cotor de mar, coaja de portocala sau de banana care vor face deliciul vacilor, cainilor, furnicilor si pasarilor de pe marginea drumului, cu conditia sa fie aruncate in spatiul verde si nu pe carosabil; ma ofer sa acord meditatii de balistica in acest sens). Nu suport sa beti la mine in masina (unu ca miroase, doi ca imi faceti pofta, trei ca o sa opresc mai des pentru voi, patru ca dupa o vreme eu o sa fiu din alt film decat cel in car esunteti voi, si o sa trag greu la destinatie sa recuperez handicapul de 3-4-..x beri). Da, stiu, puteti sa ma faceti martalog, nebun, freak, nu importa. Astea sunt regulile casei. Prietenii mei, care calatoresc cu mine frecvent, stiu lucrurile astea (sau nu calatoresc prea frecevent cu mine in masina). De aceea sunt extrem de precaut cand fac gasca de iesit in weekend (si stiu ca unii care ma citesc se vor supara, dar e foarte probabil sa nu ii iau niciodata intr-o aventura pe coclauri din aceste motive). Va recomand sa faceti la fel. Prezenta unui calator care nu respecta “regulile casei” va poate anula zenul unei calatorii de placere, asa ca e preferabil sa spuneti de la inceput celorlalti pasageri ce si cum, pentru a evita situatii tensionate si scaderea atentiei la drum a soferului (si ocazional a copilotului).

Ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici cu promisiunea ca voi mai reveni asupra acestui subiect inepuizabil si inchei cu un retorism concentrat: De ce facem drumurile astea asa lungi? Pentru ca scapam de aglomeratie si de clisee. Pentru ca avem ocazia sa vedem lucruri deosebite (si sa mancam lucruri deosebite :D). Pentru ca nimic bun nu ni se poate intampla acasa in weekend. Amin!

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

5 Comments »

  1. dt said,

    11 iulie 2011 @ 12:48 pm

    apropo, acum 10 ani te dadeai cu 200-210 pe autostrada (soarelui?). ce vremuri!

  2. Doru Panaitescu said,

    11 iulie 2011 @ 12:55 pm

    Nu mai stiu. Probabil, desi cred ca am mers cu 200 de maxim 3 ori in viata (cu un audi, cu subaru din dotare si ultima zi-mi-o tu ca nu-mi mai amintesc). Cert e ca acum nu merg cu mai mult de 120-130 pe autostrada, chiar daca e in afara romaniei.

  3. catalin georgescu said,

    11 iulie 2011 @ 2:13 pm

    Doru, chiar ai scris tot textul ăsta cât ai stat în coloană? Atunci îți urez mai multe ambuteiaje. :))

    Îmi place mult să conduc la drum întins dar în ultimul timp îmi obosesc ochii cam repede, în special pe București – Pitești. Așa că aș adăuga și o pereche de ochelari de soare la paragraful consistent despre oboseala la volan.

    Verificam la paragraful cu anturajul dacă eu am încălcat vreuna dintre reguli în Redescoperă. Cred că doar de biscuiți mă fac vinovat. 😀

    Drum bun.

  4. Piticu21 said,

    11 iulie 2011 @ 5:54 pm

    ba 🙂 asta trebuia sa o zici inainte de #dinromania :))

  5. Doru Panaitescu said,

    11 iulie 2011 @ 6:04 pm

    Nu, l-am conceput in masina, l-am redactat acasa. Ideile vin la plictiseala. Cu ochelarii nu-s de acord. Purtatul unor ochelari necorespunzatori iti strica vederea, e o discutie lunga pe tema asta. Iti povestesc eu cand ne vedem.

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu