Sigur, titlul e oarecum tautologic. Nu as fi avut curaj sa organizez o degustare de ulei de masline altfel decat folosind varietati de ulei de masline presate la rece, pentru ca stiti foarte bine ca temperatura de prelucrare a uleiului de masline trebuie sa se incadreze in maxim 25-28 de grade Celsius. Dar deja anticipez din micile secrete ale acestui aur verde mediteraneean (pentru ca la noi aurul verde e codrul dat jos de drujbele smecherilor, cu ungerea si obladuirea alesilor).

Inainte de a povesti despre degustarea de uleiuri de masline de la taverna Meze, as vrea sa va spun ca o degustare de ulei nu presupune baut ulei asa cum o degustare de vin nu presupune sa te imbeti. Mai mult, o degustare nu este nici prilej de a epata, nici un mod de a-ti etala fițele (cum gresit inteleg unii). O degustare este, inainte de un bun prilej de socialziare, un seminar aplicat de dezvoltare si de educare a simturilor, daca vreti. Este practic o incursiune specializata in memoria noastra olfactiva (asa imi place mie se cred ca poate fi definita o degustare de orice).

Toata lumea se asteapta ca o degustare sa fie musai de vin. Nimic mai gresit! Iti poti antrena gusturile si la o degustare de bere, de cognac, de sare (!), de miere, de whisky, de ciocolata, de zacusca (!) etc. Si va spun doar de cele la care am participat. Sunt probabil multe altele, orice se poate degusta la o adica.

Am participat la viata mea (stiu ca suna aiurea, dar asta e) la multe tipuri de degustari. Unele organizate la modul profesionist, altele ad-hoc (imi aduc aminte de o degustare ad-hoc de la Sarata Monteoru unde ne-am delectat cu zacusca de ghebe, fasole, telina, ardei, vinete si… peste!) Sau puteti folosi o banala degustare de vinuri pentru a vedea importanta formei paharului de vin asupra gustului si mirosului. Stiu ca suna ciudat, dar mergeti (ca vor mai fi ocazii) la o degustare Riedel si va veti convinge de acest lucru.

Dar sa ne intoarcem la uleiul de masline. Asa cum am mai pomenit aici pe blog, saptamana trecuta ne-am intalnit vreo 20 de suflete la o „degustare prieteneasca”. Degustarea a fost ideea Corinei de la Magazin.com.ro, un magazin online care vinde numeroase sortimente de ulei de masline de buna calitate. Am marsat rapid la aceasta idee pentru ca mai aveam si eu un sortiment de ulei de masline din Thassos si unul din Sicilia. Apoi au venit si Catalin si Renate Nenciu de la TravelBadgers cu un ulei din sudul Italiei (Bari) si unul din Grecia si uite-asa am pus-o de o degustare!

Aveam insa nevoie de un spatiu adecvat. Si ce loc mai bun sa degusti uleiuri de masline mediteraneene puteam gasi altundeva decat un restaurant cu specific grecesc? Probabil stiti ca grecii sunt campioni europeni la consumul de ulei de masline. Asa ca am profitat de amabilitatea celor de la Meze Taverna si iata-ne si cu un loc propice acestui eveniment.

Acum, cateva lucruri pe care e bine sa le stiti despre uleiul de masline in general:

– uleiul de masline e bine sa fie consumat proaspat. In maxim un an de zile isi va pierde din proprietatile sale benefice.
– uleiul de masline e singurul ulei vegetal verzui, de la aportul de clorofila din pulpa maslinelor
– uleiul de masline nu se foloseste la gatit. Puteti cel mult sa sotati legumele.
– uleiul de masline ajuta la digestie si practic va ajuta sa slabiti, desi teoretic are aport caloric mare
– uleiul de masline trebuie tinut departe de surse de lumina si caldura. Ideal este sa il tineti in debara, la racoare.

Dar sa vorbim despre degustarea propriu-zisa. Degustarea nu a avut rigurozitatea unei sesiuni profesioniste get beget, pentru ca am incercat sa ramanem intr-o nota prieteneasca (dealtfel cei peste 20 de participanti erau oameni pe care ii cunocusem destul de bine cu alte ocazii si evenimente din blogosfera si nu numai).

Cei de la restaurantul Meze ne-au pus la dispoziție pita greceasca cu gust neutru pentru a face mai ușoară dificila muncă de departajare a mostrelor.

La fel de utile au fost și precizările făcute de Mircea, maestru de ceremonii (eu secondandu-l cu miscarea probelor intre mese) cu privire la aciditate, metode de obținere (ce înseamnă presarea la rece). Mai multe detalii despre degustarea propriu-zisa la Mircea pe blog (si tot la Mircea pe blog veti gasi si un ghid practic pentru a va organiza propria degustare!)

Toate uleiurile testate sunt presate la rece (se numesc extravirgine). Aciditatea maximă admisă la un asemena ulei este de 0.8%. Aciditatea uleiului de măsline depinde doar de soiul de măsline și de metoda de presare. Dacă nu sunt mânuite și / sau procesate cu grijă aciditatea poate fi mai ridicată în uleiul care rezultă. Ca sortimente de ulei au fost degustate, in ordinea din fotografie:

Uleiuri „normale” (la fel de extravirgine ca și celelalte, scopul nu a fost să facem un clasament, ci să învățăm împreună cum să alegem un ulei de calitate pentru acasă sau pentru un cadou, atunci când călătorim la Marea Mediterană)

Bari (Italia) a fost primul ulei din sesiunea de degustare. Adus de  „Bursucii călători” ( Cătă și Renate). Un gust proaspat, dar nu asa ierbos ca cele din Creta din a doua parte a degustarii.

Evia (Grecia) adus de „Bursucii călători” ( Cătă și Renate) – un gust foarte interesant, apreciat de cei prezenți.

Chrysolado – Thassos ( Grecia) – adus din rezerva federala (adica de acasa :D). Un ulei cu care eram obișnuit din casa si care se extrage din varietatea de măsline de Thassos Throuba, crețe si închise la culoare ( negre), cu un conținut mai mare de oleuropeină decît alte varietăți de măsline.

Terra Creta Estate (Grecia) – cumpărat din București. Uleiul din Creta (nu doar acesta, în general vorbim) este studiat in extenso pentru conținutul de oleocanthal. Concentrația acestui compus este mai mare în uleiul proaspăt produs, în lunile noiembrie decembrie), scazand apoi treptat.

Apoi am încercat și variantele premium propuse spre degustare de partenerul online www.magazin.com.ro. Aceste uleiuri au o aciditate chiar mai mică decât cele normale, singura diferență între ele fiind examenul organoleptic( „gustul”).

Abea cu o aciditate de doar 0,3%.

Vita & Terra  , acest ulei premium este procesat chiar în ziua recoltării, la o temperatură care nu depășește 27 grade Celsius.

Peza Vita & Terra, de asemenea un ulei cu aciditate foarte scăzută (sub 0.4%)

Organic Vita & Terra, un ulei din Creta care promite o calitate excepțională fără niciun fel de substanțe chimice.

Ultimele două sunt uleiurile de măsline Ladolea (cele mai scumpe din selectie, atat datorita faptului ca sunt organice, cat si datorita ambalarii de inalta tinuta), cu varianta Albă respectiv Neagră, cu un gust apreciat de cei prezenți ca fiind deosebit. Ambele varietati sunt nefiltrate, pentru a păstra caracteristicile ideale gustative.

Mai multe informatii despre produsele tradiționale Abea si Vitta Terra puteți găsi pe siturile producatorilor: Abea și Vitta & Terra, iar de comandat le puteti comanda usor de pe Magazin.com.ro.

După degustare am continuat cu câteva bucate specific grecești: Dolmadakia, sărmăluțe traditionale grecesti. Imi era dor de gustul lor de la ultima escpada in Thassos din iulie 2014, cand am fost sa aduc o barca cu panze pentru un prieten (si cand am reusit sa fotografiez o specie noua de gecko, dar si una de nagat…)

Au urmat pe rand frigăruile de pui – Souvlaki insotit de celebrul Țațiki (Tzatziki) plus multe alte feluri de mancare in regim gustari care ne fac sa constatam că bucătarul acestui restaurant este in prima liga ca talent si creativitate (mai ales prin felul de prezentare la masa), pastrand insă retetele intocmai ca in insulele grecesti. Atmosfera este garantată, iar decorul amintește de Elada.

Am plecat de la taverna tarziu, inveseliti de un pahar de vin care parca s-a decupat din finalul unei retete mediteraneene de trait 100 de ani: multe legume, mult ulei de masline, putina carne si clasicul si permisul pana si de doctori pahar de vin rosu.

Au mai scris despre degustare Renate Nenciu pe Travelbadgers.ro si Mircea Panaitescu.

Credit foto: Cătălin Nenciu.