Ca de obicei, etapa 1 e dusul cu apa cea mai rece. Desi a fost cald. Plecata cu o mica intarziere din Bucuresti, echipa Petrom (al carui libero ma aflu :D) a ajuns repejor in zona „castelifera” a patriei. „Redescopera Romania” se vede altfel din dreapta (si ocazional si de pe bancheta din spate), si, desi Bobby e un sofer destoinic, nu de putine ori am regretat ca nu sunt la volanul Patrolozaurului.

Si aici ma refer la prea putinele intermezzo-uri ornitologice, dar despre asta in ultimul paragraf.

Drumul a stat sub cuviosul semn zodiacal al sensului giratoriu (am aratat judetul de mai multe ori masinilor, nedumerite de demersul nostru centrifugal). Dupa vreo cateva castele negasite si altele la care accesul a fost restrictionat (proprietati private etc), Ana si Bobby si-au facut plinul de ruinesi am facut cale intoarsa spre Brasov, unde restaurantul Sergiana a fost pe asteptarile si placul tuturor (cum era si normal – Sergiana e o oaza de stabilitate si traditie in peisajul gastronomic brasovean).

Am uitat sa va spun ca am fost tocmit oficial carciumarist sef. Ungerea s-a produs intr-un cadru festiv, pe fondul numeroaselor mele recidive in domeniul carciumariei.  Asadar ma voi ocupa permanent pe parcusul expeditiei de restaurantele si locurile unde vom manca.

Dupa masa ne-am asternut la drum spre ceea ce avea sa fie revelatia zilei (pentru mine): o baie sfanta in Sfanta Ana. Scuzati exprimarea, dar dupa atata drum se impunea un mic interludiu la racoare. Sfanta Ana este un lac de crater, singurul din Romania, asezat in fosta „gura de canal” a unui vulcan care prezinta o minora dar importanta activitate seismo-vulcanica. Urmarea: micile scapari de gaze vulcanice din mofetele dispuse pe fundul lacului duc la un aspect abiotic, quasi-selenar al lacului (de parca ar exista lacuri pe Luna, dar imi place sa cred ca as putea face o baie pe Luna in 2030, cand vor inaugura tronsonul :)).

Pe lac erau totusi patru rate (lingurar cred), desi sincer nu stiu ce mancau de pe luciul apei (probabil insectele cazute in apa). Baia in lac a fost urmata de un scurt periplu ornitologic prin padurea de pe malul lacului, unde am zarit o codobatura alba, o pereche de gaite si o mierla, pe care le-am fugarit fara prea mare succes.

Drumul a fost presarat si cu alte intalniri de gradul trei: grauri, ulii sorecari, sfrancioci (pe astia i-am prins, prin bunavointa de moment a lui Bobby), un codros pe o streasina, un fazan, o prepelita, cotofene, cateva turturele aurii si altele carora le-am pierdut sirul. Cu pozele nu stau groav, motiv pentru care voi comasa o selectie la sfarsitul calatoriei.

Ultima parte a tarseului a fost horror: un drum rupt, plin de semafoare, de parca am fi fost Greuceanu, Piparus Petru si compania, iar in fata un sobor de Gheonoaie, Zmei si alte dihanii ar fi aruncat de zor perii, oglinzi, gresii si alte obstacole arhivate de prin povestile copilariei. Astfel, ultima ora pe drum a fost petrecuta intr-o coada de masini la doar 15 km de Bistrita, din cauza unui accident cu incendiu care blocase complet soseaua.

Ultima etapa de fapt au fost doua Guinness servite partial color (cu un ochi lipit si cu vreo doi trei membri lipsa al apel) in pub-ul „Old House”, amplasat strategic la 25 de metri de hotelul nostru. Semnalizez aici o eroare: desi am cerut mortis camera cu balcon (am la mine salteaua therm-a-rest, sacul de dormit si folia de supravieturie), am primti o camera cu un balcon in care un coscogeamite galigan ca mine nu ar avea loc nici ghemuit pentru o transbordare mumificabila. Astept cu interes urmatoarea oprire, altfel jur ca imi iau lumea in cap sa dorm la liziera padurii (or fi paduri langa Satu Mare?)

Urmatoarea etapa va fi Bistrita – Borsa – Satu Mare. Vom vedea Cascada Cailor, Cimitirul Vesel de la Sapanta si alte „monomente” pregatite pe foaie de oficialii expeditiei :). Reveniti maine va rog pentru detalii.

[versiuni ale aceluiasi parcurs la Bobby Voicu, Anca Bundaru, Gabriela Pieleanu].