Hoinarind prin Transilvania – etapa 2

Traseul Bistrita – Satu Mare a fost din nou unul presarat cu premiere si pentru mine. Desi putin cam rupti dupa prima etapa, in aceasta noua zi am „survolat” cea mai nordica sosea a tarii, pe malul Tisei. Dar sa nu anticipam. A doua zi a excursiei noastre sub umbrela Petrom: Redescopera Romania a fost o zi frumoasa, cu o vreme superba, cu un traseu spectaculos, cu porecle acordate cu gratie tuturor celor din masina, cu rescoperirea unei zone istorice atat de frumoase, cu o istorie atat de generoasa pentru amatorii de calatorii cu talc.

Primul hop: crosetarea celor doua trecatori prin nord, Tihuta si Prislop. Drumul foarte bine aranjat, in special in portiunea dintre pas si Vatra Dornei.

Un punct interesant al traseului a fost vizitarea Muzeului oualor incondeiate de la Ciocanesti (sugestiv nume pentru niste oua). Doamna de la muzeu, o morosanca vie si apriga, ne-a povestit in scurta noastra incursiune in fascinanta lume a oualor incondeiate despre acest ovbicei, instrumentele si materialele cu care sunt incondeiate ouale (chisita este acel instrument folosit la incondeiere). Tot aici am vazut o macheta a plutelor folosite pe Bistrita si am aflat de Festivalul Pastravului (nu ma indoiesc de multidudinea de retele din zona), iar daca reusesc sa ajung in perioada 14-16 august, ne ciocnim nu la un ou, ci la un pahar de vin alb langa pastravii de rigoare.

Tot aici am surprins doi sorecari care planau chiar deasupra satului, dupa cae am plecat destul de glont spre Borsa. Din pacate drumul catre Cascada Cailor era cam ciufulit (dupa spusele satenilor), asa ca decizia inteleapta a fost sa chesltuim pretiosul timp pentru obiective mai la indemana.

Un alt loc de popas a fost la Memorialul de la Sighet, unde fosta inchisoare politica a fost transofrmata intr-un muzeu unicat al ororilor comunismului. A fost un moment trist, dar un periplu necesar in istoria zbuciumata a luptei anti-comuniste in care reprezentantii Tarii Maramuresului au juscat un rol destul de important. Este un loc in care orice roman trebie sa mearga, pentru ca acest popor nu trebuie sa uite niciodata ce s-a intamplat cu liderii politici taranisti dupa alegerile masluite din 1946, experimentul Pitesti, miiile si miile de romani persecutati de ciuma rosie a comunismului ce ne-a tras inapoi o suta de ani parca.

Zambetul ne-a mai revenit pe fata dupa doar 15 kilometri, unde un client de-al meu din Baia Mare ne-a intampinat cu o sticla de ceva bun pe masa (chiar daca nu era o licoare locala) (un gest frumos, chiar daca nu a putut sa vina pana la jumatea distantei sa ma vada, ne-a trimis o sticla de tarie ca asa arata buchetul de flori la morosenii astia :)). CUm ziceam, am luat masa la popasul lui Alexa de pe Valea Marei (dupa Desesti pe ruta Sighetul Marmatiei – Baia Mare – un traseu virajat extrem de spectaculos si generos din punct de vedere peisagistic, dar pe care l-am exclus din ruta noastra din motive de Sapanta). Chelnerita (Mariana, sotia lui Alexa), pusa pe sotii, ne-a servit personal cu bucatele traditionale ale zonei, dar si cu un set de poante si chiar bancuri spuse in cel mai dulce grai morosenesc, spre deliciul tuturor.

Cu burtile indestulate de balmos, pastrav la gratar si alte treburi dichisite (usturoiul ne-a bantuit apoi tot drumul), am revazut Sapanta (unde ne-am intalnit cu o expeditie de cehi cu VolkswagenT3 4×4 Synchro – Doamne ce bine echipate erau minibusurile, cu proiectoare, cu trolii, cu blocante si tot tacamul).

Drumul spre Satu Mare a continuat pe malul Tisei, un drum spectaculos si cam prea plin de gropi in zona de padure. Dupa sectorul paralel cu Tisa am trecut prin localitatile „certeze” (Huta Certeze, Certeze si chiar inceputul orasului Negresti Oas), o zona in care vilele celor plecati la munca in strainatate te pocnesc pur si simplu prin grandoarea orgolioasa: in Maramures e un obicei sa iti arati averea si statusul printr-o vila cat mai impunatoare (dun pacate unele erau de un prost-gust la limita grotescului).

Am finalizat cea de-a doua zi la un pahar de vin rece, dar gasit cu greu la terasele din centrul orasului Satu Mare, si cu o discutie destul de apriga, poate prea apriga intre participantii la expeditia „Redescopera Romania”.

Dar e si maine o zi, nu?

[sa se consemneze ca daca la Bistrita am avur un balcon confort trei, la Satu Mare balconul a fost complet inexistent].

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

6 Comments »

  1. Amintiri din epoca de aur – Redescopera Romania « Anca Bundaru : Blog de dat cu capul said,

    16 iulie 2010 @ 7:41 am

    […] Despre a doua zi #prinRomania cititi si la Doru Panaitescu. […]

  2. Claudiu said,

    16 iulie 2010 @ 8:13 am

    „(Huta Certeze, Certeze si chiar inceputul orasului Negresti Oas)” sunt in judetul Satu Mare nu in Maramures.

    R: nu te contrazic, doar ca au fost in drumul nostru dintre Bistrita si Satu Mare..

  3. Marius said,

    16 iulie 2010 @ 8:37 am

    Cum naiba inexistent cand sunt atatea camere cu balcon in hotelul ala?

    R: uite ca a mea nu a avut…

  4. vlad said,

    16 iulie 2010 @ 8:59 am

    ai fost in zona…..si nu ati trecut pe la colibita….
    pacat 🙂

    v

    R: ba am fost, si mi s-a parut un loc tare fain…

  5. Blogul de vacante » Blog Archive » Redescopera Romania – A doua zi prin Transilvania said,

    17 iulie 2010 @ 12:16 am

    […] si galeriile foto ale celorlalti colegi de expeditie le gasiti pe blogurile lor: Bobby, Anca, Doru. #gallery-1 { margin: auto; } #gallery-1 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; […]

  6. vlad said,

    19 iulie 2010 @ 4:27 pm

    daca imi zici ca ai stat la Tinu (@ pensiunea arinis) … chiar trebuia sa ma suni de acolo:)

    drum bun:)
    v

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu