Am ajuns acasa si am descarcat otate pozele facute in ultimii 2500 de kilometri. Un proiect Petrom de care sunt mandru: ca exista, ca am fost invitat (de Bobby Voicu) si mai ales ca am participat. „Redescopera Romania” a fost o ocazie buna de a-mi testa nivelul de adaptare la o situatie insolita:

A trebuit sa merg cu masina altcuiva, fara muzica mea preferata, fara abaterile mele constante de la drumul asfaltat, cu un program oarecum impus (si destul de obositor), cu cazare „oficiala” – fara balcoane, padurici, hamacuri si alte locuri in care sa ma bucur de privilegiul dormitului sub stele, in aer liber etc.

Ce am invatat din aceasta experienta:

– ca nu e bine sa pleci cu masina altcuiva (chiar daca e Mercedes si are de doua ori mai multi cai decat are nevoie o masina normala)

– ca e mai usor sa inoti in apa unui lac de crater decat in apa marii

– ca 70 km pe harta prin Romania pot insemna si jumatate de ora, dar si trei ore (fara a socoti opririle)

– ca nu e bine sa pleci pe poteca fara sa te asiguri (temeinic as putea spune) ca vei fi vazut si urmat de colegii de expeditie

– ca e bine sa ai telefonul incarcat (chiar si in masina)

– ca ai sanse reduse sa faci fotografii bune cand esti presat de timp. Acum incep sa imi apreciez si mai mult programul de lauze pe care il adopt in weekendurile predominant foto

– ca oamenii din Ardeal sunt mai hatri si mai glumeti decat prevede legea 🙂

– ca in 2010 mai poti gasi cozi la benzinarie

– ca muzeele si locurile tursitice „clasice” au un program tampit si e bine sa te interesezi din vreme ce si cum, sa nu stai pe la usi

– ca e greu sa gasesti un vin rece la o terasa in Satu Mare

– ca unii oameni se obisnuiesc greu sau deloc cu stilul meu de condus

– ca Mercedesul GLK sta bine pe curbe, dar nici cu Peugeot 4007 nu-mi e rusine

– ca orice loc nou pentru mine isi arata adevarata valoare la a doua sau chiar la a treia vizita, in momentul in care ii „smulgi” intreaga „incarcatura” (imi pare rau, dar nu sunt adeptul experientelor singulare)

Cu toate astea, am reusit sa vedem destul de multe in aceste cinci zile de hoinareala prin Transilvania:

– castele si ruine
– monumente si biserici
– Memorialul Durerii de la Sighetul Marmatiei
– muzee (al Oualor Incondeiate de la Ciocanesti, al Mineritului de la Rosia Montana)
– Cimitirul Vesel de la Sapanta
– salina de la Turda (remodernizata dupa o investitie de aproximativ 6 milioane de dolari si car ein opinia mea face toti banii) – spectacole ale naturii sau antropice (Lacul Sfanta Ana, Cheile Turzii, Transfagarasanul, Dealul cu Melci sau Cascada Pisoaia, sau cascada artificiala cu apa adusa de la 3 kilometri de pe Valea Marei in Maramures).

Toate aceste invataminte s-a facut pe pielea mea si pe nervii (uneori justificati) ai colegilor de calatorie, carora le multumesc mult ca au avut nervii de fier necesari in momentele mele de evadare de la program.

Va las in compania a doua seturi de fotografii de-ale mele aici (cu un obiectiv de kit) si aici (cu obiectivul de pasari). Putine pasari weekendul asta, dar la programul strict si cele doua dadace care ma urmareau mai abitir ca niste ofiteri de eliberare conditionata, nu ati fi avut cum sa evadati mai mult.

Inchei aici cu o invitatie: sa iesiti din oras mai mult si sa vedeti Romania (sau cat mai mult din ea). Cu ochii unui turist si nu cu ochii romanului satul de romanisme. Ignorand partile rele puteti (re)descoperi o tara frumoasa, cu oameni buni, cu multe atractii turistice care va pot transforma o vacanta anosta intr-una de neuitat. Asa cum am incercat sa facem noi #prinromania.