Inapoi din weekend: Cu iz de Bosfor si de chefal kebab

Nu am apucat in ultima luna sa procesez prea multe fotografii din zona de restante. A fost o luna nebuna, am avut de alergat si inca mai alerg. Dar asa, inainte de Craciun, va las cu cateva imagini de pe malul Bosforului, din Istanbul, cu mentiunea ca revin cu un alt articol special pentru bazarul din Istanbul.

Am regasit Bosforul dupa 20 de ani, intunecat si involburat dar cu acel iz oriental imposibil de confundat. Plin de vase mari de pasageri (daca nu stiati, Turcia se afla in top 7 destinatii turistice la nivel mondial cu mai mult de 27 de milioane de turisti anual, din care o buna parte vin in Istanbul). Fotografiile sunt facute pe inserat, dar special le-am intunecat putin sa evoce exact atmosfera de langa Bosfeor intr-o innorata seara de noiembrie de pe malul Bosforului.

De buna seama ca merita sa vedeti Istanbulul pentru bazar, moschei si aerul sau oriental. Dar pe mine m-a impresionat el mai mult zona podului Eminonu, strajuita de una din cele mai mari moschei din oras:

Moscheea se vede mai bine din departare, de pe pod, dar asta numai daca ai loc de sutele (la propriu) de pescari care pescuiesc de sus de pe pod direct in Bosfor (daca va uitati cu atentie in cadru, pe partea dreapta, se disting siluetele catorva undite):

Frumos luminata, moscheea poate constitui un fundal deosebit pentru o fotografie de vacanta cu specific “istanbulicesc”, minaretele facand inconfundabila destinatia unde a fost realizata fotografia:

Podul in sine are doua etaje, unul de circulatie rutiera si unul plin de restaurante. Bine, gasesti ceva de mancare peste tot in Istanbul, de fapt gasesti orice oriunde in Istanbul, daca mergi 100 de metri gasesti nu numai ce voiai sa cauti, ci mult mai mult de atat. In imagine, o toneta cu castane, iar in fundal carciumile viu colorate de sub pod, etajul inferior:

Dr cea mai mare atractie se intampla dincolo de pod. La prima vedere, nimic spectaculos, doar niste vase mai colorate trase la docuri, care se leagana ametitor langa malul abrupt.

La o cercetare mai atenta insa descoperi o mare de oameni in dreptul celor trei vase: acea mare de oameni este pe deasupra si infometata, dar are unde sa-si gaseasca alinarea:

Aceste vase sunt practic niste imense “fish kebab house”, unde bucatarii, dar si matelotii care servesc din mana in mana kebaburile catre musterii de pe maluri lucreaza intr-un ruliu mai mult decat naucitor, spre satisfactia mesenilor care asteapta cuminti pe mal sa-si primeasca gustosul chefal (probabil cumparat chiar de la pescarii de pe pod) infipt in chifla presarata cu salata verde, varza si ceapa, totul pentru doar 5 euro (sa nu va inchipuiti ca un om de talie medie spre mare ca mine asa, s-ar satura din acest sandvich, dar e de experienta toate treaba, abia apoi ti se deschide apetitul pentru o masa copioasa la un restaurant din Centru). Spectacol, peste proaspat si un aer oriental autentic cum numai in Istanbul cred ca poti gasi (si imi doresc sa ma insel, desigur).

Si acum hai, fuguta la sarmale, ca tot de la turci le avem 🙂

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

4 Comments »

  1. Vlad Petreanu said,

    24 decembrie 2011 @ 1:46 pm

    Balik, balik! Miam-miam!

  2. sibianul said,

    25 decembrie 2011 @ 9:54 am

    tot mai bune sunt sarmalele noastre

  3. Doru Panaitescu said,

    25 decembrie 2011 @ 5:21 pm

    Sa nu exageram…

  4. Narcisa said,

    25 decembrie 2011 @ 9:01 pm

    aoleo ce dor mi s-a făcut. deci dacă nu mănânci peşte de la barca aia, n-ai fost în Istanbul. şi cum miroase… mmm! ce-i al lor e al lor, dom’le!

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu