Inapoi din weekend: Dupa copii vin si parintii. Azi, ciuful de padure

Mai tineti minte puii de ciuf din retrospectiva foto 2012? Dupa o agonizanta saptamana petrecuta in casa, sambata am mers impreuna cu ditamai gasca de pasarologi sa prindem si noi parintii acestora. O specie draga mie, urata de oameni normali care cred ca “bufnitele aduc ghinion”. Ciuful de padure (Asio otus) este o pasare de prada de noapte. Oamenii spun: “aoileu, am vazut bufnita in copac, prevestea nenorociri la mine in curte”. Norocul pasarii ca multi din ei sunt prea infricosati sa puna mana pe un par sa o doboare din copac, altfel ar fi vai de mama ei. Dar stau si eu si va intreb: cum poate o astfel de pasare sa va vrea raul?

rszDSC08373crop_1200x789

Ce trebuie sa stiti de fapt despre aceasta pasare? Face parte din familia Strigiformelor si, contrar credintelor populare, nu aduce ghinion, ci chiar va face un bine: va scapa casa sau curtea de soareci. Dieta unui ciuf de padure consta in soareci. Multi soareci. Evident, nu va refuza mici soparle, serpi sau broaste, dar acestea nu fac zgomot si nu fosnesc. Asadar, soarecii sunt dieta preferata a acestei pasari, pentru care si-a si perferctionat un auz fin, ajutat si de cele doua urechi ce pot fi directionate pentru a capta mai usor zgomotele prazii.

Asadar, bucurati-va cand vedeti o astfel de pasare de prada in preajma casei si in special un ciuf de padure. Ei sunt o specie gregara, care prefera sa vietuiasca in familii de 4 pana la 15 aduti cu pui. Pomii preferati de adapost sunt pinii si coniferele mari, ramuroase si umbroase. Femele sunt mai mari decat masculii si ceva mai inchise la culoare. Iarna se aduna in minicolonii de la cativa la cateva zeci de colonii, uneori chiar mai mult. De pilda in orasul sarbesc Kikinda au fost numarate iarna de iarna peste 1000 de exemplare in parcul din mijlocul oraselului, pana in acest moment aici consemnandu-se cea mai mare colonie de ciufi din Europa si se pare ca si din lume.

Chiar daca nu-i vedeti, ii puteti auzi. Strigatele lor sunt relativ usor de auzit, pentru ca sunt grave, aspre si dese. Un “huu huu huu” repetat la cateva secunde, cu o cadenta de la cateva reptari la peste 100 de repetari consecutive. Ii puteti auzi aici (fisier audio mascul) sau aici (fisier audio femela) (sursa: Owlpages.com – un site dedicat ornitofililor interesati de speciile de pradatori nocturni, un site cu informatii despre mai mult de 200 de specii de bufnite – si nu sunt toate: de pilda ciuvica (Glaucidium paserinum, o specie intalnita si la noi dar cu care nu am avut onoarea sa ma intalnesc – inca!) nu este descrisa sau ilustrata acolo!).

Chiar daca nu-i auziti, ii puteti depista relativ usor in teren cautandu-i dupa ingluvii. Ingluviul este un cocolos de resturi nedigerate de pasarile de prada, aceste ingluvii semnaland fie un cuib, fie un loc preferat de panda sau repaos pentru pasarea respectiva. Mai mult, dupa dimensiuni, colorit si “ingrediente” un specialist poate depista specia de pasare care a lasat acele resturi.

In Romania ciufii sunt semnalati peste tot: din Timisoara pana in Cluj, in apropierea Bucurestiului si in Macin sau in Delta Dunarii. Sunt o specie putin sperioasa, care sta la pozat, dar retrasa si dificil de reperat datorita camuflajului.

rszDSC08375crop_800x1200

Din fericire weekendul acesta am reusit sa gasim colonia semnalata undeva langa Bucuresti, asa ca va las sa va delelctez cu aceste imagini si va anunt ca le pandesc si la vara pentru cadre cu soare, mai spectaculoase. In minicolonia de hibernare gasita de noi langa Bucuresti erau mai mult de 15 exemplare. Numai in aceasta fotografie (facuta fara pretentii, ce-i drept) un ochi avizat poat enumara nu mai putin de sapte ciufi. Asa ca daca veti vedea vreodata in parc sau in padure un ciuf, e foarte posibil sa dati si de ortacii lui in preajma:

rszDSC08379_800x1200

Facebooktwitterpinterestlinkedinmail

Pe aceeaşi temă

7 Comments »

  1. Fotomodela said,

    17 ianuarie 2013 @ 12:46 pm

    ce pufosenie ciudata

  2. Daniel Opait said,

    18 ianuarie 2013 @ 2:50 pm

    Aveam confirmarea de luna trecuta ca au aparut in locatia de langa Bucuresti despre care banuiesc ca vorbesti, dar pe care nu doresc sa o divulg. Cel mai bine e de mers dimineata sau seara cand lumina cade suficient de bine pentru a prinde cu noroc un cadru mai putin aglomerat. In plus as vrea sa ii surprind in zbor, imaginile cu ciufii stationari sunt destul de comune.
    O alta pasare poate chiar mai spectaculoasa este huhurezul mare (strix uralensis) care poate fi vazut cu ceva noroc chiar si in Campia Romana.

  3. Daniel said,

    18 ianuarie 2013 @ 10:57 pm

    Au iesit destul de rau imaginile, iar flash-ul poate dauna vederii pasarilor de noapte care au ochii sensibili.
    Ciufii din M… sunt de circa o luna la datorie, banuiesc ca tot acolo i-ai fotografiat.

  4. Doru Panaitescu said,

    21 ianuarie 2013 @ 7:45 pm

    Nu stiu care e locatia M…, eu stiu una la P…, una la T… si una la S… 🙂
    Despre ochi sensibili, nu stiu ce sa zic, este prima data cand aud. Oricum folosesc rar blizul, iar Strix Uralensis am vazut in zona de deal si munte mai mult (am poze pe blog, poti incerca un search), respectiv Hateg, Sacele si Ciucas.

  5. Dli said,

    22 ianuarie 2013 @ 1:00 pm

    Sunt niste pasari tare simpatice bufnitele, ar fi bine sa fie si in imprejurimi ca sa putem duce si copii sa le observe.

  6. mihai said,

    23 ianuarie 2013 @ 12:32 am

    na am aflat si eu care-s pasarile care mi-au tulburat somnul vacantelor din liceu si facultate. la noi in Tg Mures toata vara auzi ciufi urland noaptea…. am si pe langa bloc cativa :))

  7. Doru Panaitescu said,

    23 ianuarie 2013 @ 11:19 am

    Ei saracii nu urla, asa canta ei. Sa te bage pe tine in sperieti. Ar fi frumos daca i-ai si localiza sa le faci niste fotografii. Sunt pasari pasnice si te poti apropia de ei relativ usor, cu conditia sa nu faci gesturi bruste si sa nu fi imbracat ca pentru o parada in Brazilia. Bafta!

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un comentariu